Categorii

Georgia şi Azerbaidjan, călătorie la marginile Europei rănite

papa-georgiaCălătoria pe care Papa o începe vineri 30 septembrie este o călătorie fulger de trei zile şi două nopţi în Caucaz. Francisc va vizita două ţări, Georgia şi Azerbaidjan, completând pelerinajul început în iunie în Armenia. Iniţial, călătoria a fost concepută ca un întreg, însă coincidenţa cu conciliul panortodox din Creta a obligat să fie împărţită în două, pentru a nu încurca prezenţa patriarhului georgian Ilie al II-lea la marele sinod: Episcopul de Roma n-ar fi putut ajunge într-o ţară cu tradiţie creştină foarte veche în lipsa conducătorului Bisericii celei mai importante. Apoi, soarta a voit ca Ilie să fi fost printre acei patriarhi care, împreună cu cel de Moscova, Kiril, au decis în ultima clipă să nu ia parte la adunarea din Creta. Dar calendarul călătoriei frânte în două bucăţi era de acum stabilit.

Călătoria la graniţa dintre Europa şi Asia intră în tipologia vizitelor bergogliene în bătrânul continent: ţări mici, încă rănite de conflicte, unde Papa speră să încurajeze parcursuri de reconciliere şi de pace. Ţări unde catolicii sunt o „mică turmă”, dar în care convieţuiesc cu alte confesiuni creştine şi cu alte religii. Pelerinajul în Georgia şi Azerbaidjan este – aşa cum a fost deja cel în Turcia – şi unul care atinge drama refugiaţilor care fug de ISIS. Bergoglio va împărtăşi suferinţele creştinilor irakieni vineri seara la Tbilisi în biserica asiro-caldee dedicată lui Simon bar Sabbae. Aşa cum vizita atinge şi drama altor refugiaţi constrânşi să părăsească zonele de graniţă cu Federaţia Rusă după ciocnirile care au văzut carele armate ale Moscovei intrând în Georgia în 2008. Şi încă este o rană deschisă conflictul dintre Azerbaidjan şi Armenia pentru controlul regiunii Nagorno Karabakh.

„Am primit invitaţia de a vizita aceste ţări – explica în iunie Papa Francisc – pentru un dublu motiv: pe de o parte a valoriza rădăcinile creştine vechi prezente în acele ţări – mereu în spirit de dialog cu celelalte religii şi culturi – şi pe de altă parte a încuraja speranţe şi cărări de pace. Istoria ne învaţă că drumul păcii cere o mare tenacitate şi paşi continui, începând de la cei mai mici şi treptat făcându-i să crească, mergând unul în întâmpinarea celuilalt. Tocmai pentru aceasta dorinţa mea este ca toţi şi fiecare să-şi dea propria contribuţie pentru pace şi reconciliere”.

„Aş spune că este destul de uşor de observat în Papa – a spus cardinalul secretar de stat Pietro Parolin – o dorinţă foarte vie de a fi purtător de pace, oriunde s-ar duce el. În acest sens, şi situaţiile politice sau planurile strategice trec, ca să spunem aşa, pe planul al doilea. În cazul concret, nu cred că se poate imagina o soluţie uşoară la toate problematicile care privesc regiunea caucaziană. Ele au nevoie de efort, de voinţă politică şi de disponibilitate la compromis. Însă Papa merge în ţările caucaziene cu mare umilinţă, căutând înainte de toate să asculte, să înţeleagă şi, prin urmare, să încurajeze orice iniţiativă de dialog şi de deschidere spre celălalt”.

Deja în timpul întâlnirii ecumenice şi a rugăciunii păcii la Yerevan, la 25 iunie 2016, Francisc a făcut aluzie la conflictul din Nagorno Karabakh dorind o soluţionare paşnică. Conflictul din zonă s-a reaprins în aprilie şi membrii grupului din Minsk creat de OSCE caută să relanseze iniţiative pentru un compromis capabil să ducă în sfârşit la pace. Apoi nu trebuie uitat că Georgia şi Azerbaidjan, precum şi Armenia, făceau parte din imperiul sovietic şi Federaţia Rusă încearcă să le păstreze în orbita sa sau măcar să împiedice ca alţii să le anexeze la propria orbită.

Călătoria, în special în prima sa etapă de două zile în Georgia, are importante implicaţii ecumenice. Biserica ortodoxă georgiană, cu care Sfântul Scaun întreţine bune relaţii, este printre puţinele care nu recunosc validitatea botezului administrat de catolici. Francisc şi Ilie al II-lea se vor îmbrăţişa, dar nu se vor ruga împreună. Patriarhul şi catholicos-ul ortodocşilor georgieni nu va participa personal la liturghia celebrată de Pontif sâmbătă 1 octombrie, dar a decis să trimită o delegaţie: un semnal considerat important de către Sfântul Scaun. Nu trebuie uitat că aceea în Georgia este de fapt o călătorie la rădăcinile creştine ale Europei: creştinismul a fost declarat religie de stat în anul 337 d.C. şi Biserica georgiană s-a proclamat autocefală, devenind autonomă de Patriarhia de Antiohia, deja în secolul al V-lea.

Azerbaidjanul este o ţară cu marea majoritate musulmană (96%), compusă 63% din şiiţi şi 33% din sunniţi. Şi atrage atenţia nu numai a apropiatului Iran, ci şi a ţărilor arabe interesate să introducă componenta fundamentalistă a islamului. Cu eforturi însemnate autorităţile civile şi religioase din ţară au încercat în orice mod să ţină distinctă ordinea statală de cea confesională, rezistând la infiltraţiile radicale promovate, din diferite motive, de ţările vecine şi coreligionare, inclusiv cele din Caucazul de nord. Prezenţa Papei, care îi va întâlni pe liderii religiilor duminică după-amiază, va fi aşadar de încurajare pentru această cale de „multiculturalitate” şi de toleranţă, zilnic ameninţată într-o lume agitată datorită acelui „al treilea război mondial pe bucăţi” în care se încearcă să se îmbrace cu motivaţii religioase interese economice şi politice.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 29 septembrie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.