Categorii

Fratele Patton: „Astăzi mai avem nevoie de lumina acestui Prunc”

La două săptămâni de la al IV-lea Congres Internațional al Comisarilor din Ţara Sfântă – care împreună cu fraţii din Custodie începuseră Adventul în bazilica Naşterii, duminică 3 decembrie (însoţiţi şi de o delegaţie de scoutişti) – custodele, fratele Francesco Patton, OFM, s-a întors la Betleem pentru celebrările din apropierea Crăciunului.

Şi în acest context, la 21 decembrie a rostit „Mesajul” său pentru Crăciunul 2018.

„Suntem la Betleem – a început custodele – în Câmpul Păstorilor, locul unde, în noaptea în care s-a născut Pruncul Isus, păstorii vegheau şi făceau de pază la turma lor. Evanghelistul Luca ne relatează că atunci când Maria îl naşte pe Isus, tocmai păstorii sunt cei care, cei dintâi, primesc vestea naşterii sale”.

Acelor păstori înfricoşaţi de lumina neaşteptată, un înger, mesager al lui Dumnezeu, îi înseninează cu cuvintele pe care ni le transmite evanghelistul Luca: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle” (Lc 2,10-12).

„În noaptea aceea a primului Crăciun – continuă fratele Patton – întunericul în care trăiau păstorii şi oamenii din Betleem a fost luminat de naşterea Pruncului Isus. Şi astăzi avem nevoie să ne lăsăm luminaţi de naşterea acestui Prunc, care este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru. Câte persoane, şi astăzi, trăiesc înconjurate de întuneric ca păstorii care vegheau în acest câmp în urmă cu două mii de ani”.

Între aceştia custodele îi situează pe primul loc „pe fraţii noştri şi surorile noastre din Siria şi din Yemen, ca şi în multe alte ţări din lume, trăiesc de acum de mulţi ani în întunericul conflictelor sângeroase, care transformă milioane de persoane în evacuaţi, în refugiaţi dezrădăcinaţi din propria familie şi din propria cultură, alungaţi din propria patrie şi adesea aflaţi în imposibilitatea de a găsi primire într-o nouă ţară”.

Dar adaugă el şi „pe atâţia alţi fraţi ai noştri în umanitate” care „trăiesc în întunericul cauzat de crizele economice şi ecologice, care pun în genunchi întregi populaţii şi, adesea, îi constrâng să emigreze. Şi pentru ei se repetă experienţa lui Iosif, a Mariei şi a pruncului: nu există loc pentru ei în niciun loc, maxim sub un cort”.

Apoi un gând faţă de cei cărora le este greu, din cauza unei suferinţe care se insinuează în suflet şi-l corodează lent din interior, pentru că „există cel care poartă întunericul înăuntru, un întuneric care uneori este rod al faptului de a fi îndurat violenţă, în schimb alteori este rod al propriilor alegeri greşite, şi altele rod al incapacităţii de a accepta vreo experienţă dureroasă a vieţii”.

Şi în cele din urmă „întunericul păcatului, al îndepărtării de Dumnezeu, al voinţei de a ne lipsi de El sau al trăirii ca şi cu El n-ar exista. Întuneric care se transformă repede în refuzarea fratelui sau a surorii, a dreptului său de a exista, a recunoaşterii demnităţii sale de persoană, de la prima clipă a zămislirii până la ultima respiraţie pe care i-o dăruieşte Creatorul. Întuneric care uneşte pe cei care trăiesc în orice parte a lumii. Întuneric care este, cel puţin în parte, înlăuntrul fiecăruia dintre noi”.

Pentru toţi aceştia, unde s-ar putea afla fiecare pe drumul său de viaţă, franciscanul are o certitudine: „Pruncul Isus n-a venit să lumineze numai noaptea păstorilor la Betleem, periferie a periferiilor, în urmă cu două mii de ani. Pruncul Isus continuă să lumineze noaptea fiecăruia dintre noi şi a întregii omeniri”.

Şi în concluzie, dintr-un loc special cum este Câmpul Păstorilor din Betleem, loc al primei vestiri a naşterii Mântuitorului, locul în care îngerii au cântat: „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu, şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte”, urarea pentru întreaga omenire, cu o privire specială spre guvernanţi, spre cei mai fragili din societate, spre cei care lucrează în domeniul culturii şi comunicării (domeniul în care a lucrat atât de mult fratele Patton ca jurnalist înainte de a ajunge din Trento la Ierusalim): „Fie ca lumina Pruncului din Betleem să intre în conştiinţa şi în existenţa fiecăruia dintre noi, în familiile noastre şi în comunităţile noastre; fie ca lumina sa să lumineze toate popoarele şi pe credincioşii din orice religie care îl doresc pe El, care pe bâjbâite îl caută. Fie ca El să lumineze conştiinţa celor care conduc naţiunile şi economia şi să-i ajute să descopere că a conduce înseamnă a se îngriji de cel care este mai mic, de cel care este mai fragil, de cel care este fără ocrotire. Fie ca Pruncul din Betleem să lumineze acţiunea celui care face cultură şi comunicare pentru ca să răspândească mesajul binelui”.

Tot la Betleem, custodele se va întâlni în ajunul Crăciunului cu autoritatea palestiniană pentru schimbul de urări, în timp ce sâmbătă 29 decembrie, va fi la Nazaret pentru celebrările sărbătorii Sfintei Familii.

De Maria Teresa Pontara Pederiva

(După Vatican Insider, 23 decembrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.