Categorii

Faţa milostivirii în timpul lui Bergoglio

Maica-Tereza„A acţionat cu credinţă eroică şi cu o iubire pe care nu o percepea. De aceea sfinţenia sa este mult mai mare, în mod excepţional eroică!”. O frază stranie în gura părintelui Brian Kolodiejchuk, persoana din lume care o cunoaşte mai bine pe femeia pe care la 4 septembrie Papa Francisc o va proclama sfântă. Şi poate o candidată la sfinţenie să acţioneze fără iubire? Dar înainte de a da cont de această afirmaţie, preotul canadian devenit Misionar al Carităţii, ultima ramură masculină întemeiată de Maica Tereza, explică de ce Maica Tereza este un „personaj-mesaj” pentru timpul nostru.

Benedict al XVI-lea a spus, într-un interviu acordat iezuitului Jacques Servais, că „este un semn al timpurilor” faptul că ideea milostivirii lui Dumnezeu devine tot mai centrală şi dominantă”. Deci Maica Tereza este un semn al timpurilor?

„Da, fără îndoială, în multe moduri. Putem spune că fiecare sfânt este un «semn al timpurilor» pentru epoca în care i-a fost dat să trăiască, dat fiind că în general Dumnezeu ridică un sfânt pentru a da un mesaj acelui timp, îndeosebi pentru a face să ajungă la conştiinţa Bisericii şi a lumii mesajul care corespunde necesităţilor momentului prezent. Începând de la Papa Ioan Paul al II-lea, continuând apoi cu Papa Benedict, şi actualmente cu Papa Francisc, mai ales cu exemplul său. Toată opera Maicii Tereza şi a Misionarelor Carităţii sunt constituite din faptele de milostenie, fie sufletească fie trupească. În august, se va publica o nouă carte din partea Centrului Maicii Tereza, tocmai cu privire la Maica Tereza şi faptele de milostenie; cartea conţine învăţăturile Maicii Tereza cu privire la faptele de milostenie şi apoi exemple ale modului în care le-a trăit, conform mărturiilor date în timpul procesului. Titlul este: «O chemare la milostivire: Inimi pentru a iubi şi mâini pentru a sluji». Cartea va fi publicată mai întâi în engleză şi apoi, după canonizare, în alte limbi, cu siguranţă şi în spaniolă”.

De ce a spus despre ea însăşi că vrea să fie „creionul lui Dumnezeu”?

„Un creion este ceva nesemnificativ, numai un instrument pe care cineva îl foloseşte pentru a scrie un mesaj. De exemplu, când dumneavoastră primiţi o scrisoare vreţi s-o citiţi pentru a verifica ceea ce vrea să vă spună persoana care v-a scris; nu vă concentraţi asupra hârtiei sau asupra instrumentului care a fost folosit pentru a o scrie.

Definindu-se pe ea însăşi ca un creion, Maica Tereza dorea să accentueze umilinţa instrumentului – ea însăşi – şi măreţia lui Dumnezeu, care se folosea de „nimic pentru a arăta măreţia sa”, cum îi plăcea să spună. Şi un alt lucru: un creion costă puţin şi este accesibil tuturor, deci este foarte obişnuit. Cel care îl foloseşte – Dumnezeu – este cel care face lucruri mari, dacă acel creion îi permite să acţioneze cu libertate”.

Există un moment pe care Maica Tereza îl numea ziua inspiraţiei, când a auzit glasul lui Isus care îi cerea să întemeieze un nou Ordin. Nu se poate înţelege întunericul dacă nu se cunoaşte lumina şi multe persoane nu ştiu despre această experienţă. În ce constă?

„Acum ştim că Maica Tereza a ascultat glasul lui Isus pentru prima dată la 10 septembrie 1946, cerându-i să meargă la cei mai săraci dintre săraci în cartierele sărace din Calcutta pentru a le duce lumina sa şi iubirea sa. Aceste locuţiuni interioare şi mai târziu, în 1947, viziunile interioare, au continuat până în anul 1947. Înainte de asta, Maica Tereza a trecut deja prin purificările pasive pe care sfântul Ioan al Crucii le explică în scrierile sale. Această purificare a dus-o în 1947 la experienţa mângâietoare a unei uniri continue şi profunde cu Isus”.

S-a vorbi mult despre cei „50 de ani de noapte întunecată a sufletului”. Se poate echivala cu experienţa altor sfinţi sau în schimb au o semnificaţie diferită?

„Cu toate acestea, chiar şi după ce a ajuns la unirea cu Isus, experienţa «întunericului», cum o numea ea, a revenit. Câţiva ani după aceea a fost condusă de un preot iezuit care a ajutat-o să înţeleagă acest întuneric, ca partea spirituală a lucrării sale. Era forma pentru a se identifica cu Isus în suferinţele sale cele mai mari, în Grădina Măslinilor şi pe Cruce. Din partea sa, ea experimenta ceea ce a numit: cea mai mare sărăcie în lumea actuală, adică, aceea de a nu fi iubit, nici dorit, nici voit. Pentru Maica Tereza, întunericul său nu era atât pentru purificarea sa, ci mai degrabă ca o ispăşire, să pătrundă în întunericul săracilor care nu au credinţă şi, mai ales, nu au iubire.

Singurii sfinţi care au avut o experienţă asemănătoare de întuneric în timpul unei perioade aşa de lungi au fost: sfântul Paul al Crucii, care a experimentat şi perioade de mângâiere, şi sfânta Ioan de Chantal. Ceea ce este unic în Maica Tereza este că întunericul său, din ceea ce ştim, a continua până la moartea sa”.

Cum se explică într-o sfântă această „tăcere”? Şi pentru ce nu este o obiecţie faţă de sfinţenie?

„Sfinţenia constă în credinţă, speranţă şi iubire, deci nu constă în ceea ce unul simte, ci mai degrabă în modul în care acţionează. Maica Tereza a acţionat cu credinţă eroică şi cu o iubire pe care nu o percepea. De aceea sfinţenia sa este mult mai mare, în mod excepţional eroică!

Sau chiar putem spune că nimeni nu este canonizat pentru sentimentele sale, ci mai degrabă pentru faptele sale; în ultimă instanţă: pentru «iubirea sa în acţiune vie», o altă expresie pe care Maicii Tereza îi plăcea să o folosească. Aşa cum ne spune Evanghelia: din roadele lor îi veţi recunoaşte”.

Maica Tereza a fost beatificată în 2003 de Ioan Paul al II-lea, care a făcut să pornească imediat cauza, derogând de la cei cinci ani de la moarte ceruţi de Codul de Drept Canonic. Şi Papa Francisc nu se poate spune că a pierdut timp. De ce această accelerare?

„Maica Tereza este excepţională, în sensul că deja în timpul vieţii sale avea o reputaţie solidă şi generalizată de sfinţenie. Persoanele o considerau şi o numeau sfânta, chiar şi în prezenţa ei. După moartea sa, această reputaţie de sfinţenie şi puterea sa de mijlocire (dat fiind că multe persoane prezentau favoruri şi chiar minuni prin intermediul mijlocirii ei) au permis Papei Ioan Paul al II-lea să facă pentru prima dată o excepţie faţă de aşteptarea de cinci ani înainte de a putea începe (o regulă stabilită pentru a asigura prin intermediul faptelor reputaţia generalizată de sfinţenie, care este condiţia de bază pentru ca Biserica să poată începe o cauză de canonizare).

Oricum, deşi a avut o excepţie la perioada de aşteptare, procesul s-a realizat în conformitate cu normele canonice; procesul în sine n-a fost mai puţin exigent decât oricare altul. Pentru Ioan Paul al II-lea, Maica Tereza era o «persoană-mesaj» pentru timpul nostru, care întrupează multe dintre învăţăturile fundamentale ale pontificatului său, de exemplu «civilizaţia iubirii» şi «respectarea vieţii». Cu Papa Francisc, există o afinitate în carisma sa de a merge la persoanele marginalizate, la periferiile existenţei umane, la cei mai săraci dintre săraci”.

Surprinde că după moartea Maicii Tereza Misionarele Carităţii au avut cea mai mare dezvoltare a lor. Erau 2.842 în momentul morţii, angajate în 594 de case, acum sunt peste 5 mii în 758 de case din 139 de ţări. Trebuie să moară fondatorul pentru ca acea companie care s-a născut din el să se răspândească în lume?

„În realitate, surorile Misionare ale Carităţii au avut cea mai mare dezvoltare a lor la sfârşitul anilor ’70 şi la începutul anilor ’80, când Maica Tereza era încă în viaţă. faptul că această congregaţie a continuat să crească este numai un semn că a sa carismă continuă să fie vie şi activă în Biserică, continuă să dea rod. Dar nu este real că am experimentat o expansiune numai după moartea ei”.

Cele patru surori ale Maicii Tereza ucise în Yemen… Le cunoşteaţi?

„Nu, nu le-am cunoscut”.

Şi martiriul face parte din carisma surorilor Maicii Tereza?

„A fi martire, aşa ca şi sfinţenia, este o posibilitate care există în orice vocaţie creştină. Oricum, martiriul este un har şi nu ştim cui l-a rezervat Dumnezeu şi cine va fi «gata» să-l primească. Fiind spuse acestea, Maica Tereza spera să poată da sfinţi şi martiri Bisericii şi după moartea sa dorinţa sa a fost ascultată”.

De Alver Metalli

(După Vatican Insider, 8 august 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.