Categorii

Faţa Bisericii. În creștere contribuția cateheţilor laici în opera de evanghelizare

Prima vestire a lui Isus Cristos adresată triburilor kolhi, în districtul semideșertic Tharparkar, în provincia pakistaneză Sindh, la graniță cu India, l-a dus pe un catehet, un laic catolic, tată de familie, trimis de dieceza de Hyderabad. Lui şi altor cateheți le este încredinţată îngrijirea pastorală a câtorva familii seminomade care au îmbrățișat credinţa şi trăiesc în deșert, luptă pentru supraviețuire, fără a beneficia de niciun serviciu social, în zone în care un preot poate să meargă numai ocazional. Aceasta este o experienţă care se găsește în diferite latitudini: atât în teritoriul vast din Amazonia, cât şi în regiunile extinse din Africa sub sahariană, ca şi în sud-estul asiatic, în stepele centrasiatice sau în insulele pierdute din Pacific.

Viitorul misiunii Bisericii este tot mai mult încredințat laicilor. Ei, misionarii laici şi cateheţii duc kerygma, Cuvântul lui Dumnezeu, apropierea Bisericii, oferă mângâiere şi speranţă, dar şi ajutoare concrete de caritate populațiilor care locuiesc în zone izolate şi îndepărtate, unde stabilimentele umane sunt destul de rare. Ei ajung adesea „până la marginile pământului” pentru a duce un gest de iubire familiilor, a dărui un cuvânt de speranţă în numele lui Isus Cristos, a-i învăța pe copii o rugăciune sau un cântec de laudă adus lui Dumnezeu. Această tendință este printre elementele cele mai interesante conținute în reportajul statistic publicat, cu ocazia Zilei Misionare Mondiale care se celebrează duminică 20 octombrie, de agenția Fides, a Operelor Misionare Pontificale.

Misionarii laici în lume, notează textul, care face referință la Anuarul statistic al Bisericii catolice (cu date actualizate la 31 decembrie 2017), sunt 355 de mii şi, în timpul de un an, au crescut cu peste o mie de unităţi. Cresc, afirmă studiul, şi în bătrâna Europă, bolnavă de indiferentism şi străbătută de fenomenul secularizării, considerat de neoprit de mulţi sociologi. Printre rândurile acestor date – 836 de noi misionari în bătrânul continent – se cuibărește o experienţă care asumă în Italia o relevanță crescândă şi care oferă o perspectivă realmente creativă pastoraţiei obișnuite a Bisericii italiene: aceea a aşa-numitelor „familii misionare la kilometri zero”. Este vorba despre familii care, din necesitate sau din alegeri pastorale precise, locuiesc într-o parohie cu proprii copii pentru o experienţă de primire, de vestire a Evangheliei, de coresponsabilitate pastorală, cu scopul de „a da chip unei Biserici fraterne şi misionare, de a vesti bucuria Evangheliei în modul cel mai simplu şi adevărat: de la persoană la persoană”, aşa cum afirmă un grup dintre ele deja bine dezvoltat şi asortat în dieceza de Milano (bine relatat de Gerolamo Fazzini în Familii misionare la Km zero: noi moduri de a locui în Biserică, editat IPL cu ocazia Lunii Misionare Extraordinare).

Laicii angajați în slujirea pastorală şi în proclamarea Evangheliei în alte continente sunt mai ales cateheți care, în unele naţiuni, sunt adevăraţi angajați, remunerați de dieceze. Astăzi în lume sunt peste 3,1 milioane şi au crescut şi ei cu 34 de mii de unităţi în cursul unui an solar. Se evidenţiază mai ales Africa, având peste 11 mii, bărbați şi femei, care au ales acest drum şi reprezintă un ajutor prețios şi rodnic al preoţilor. În America, noii cateheți sunt peste 22 de mii şi nu este greu de demonstrat că teritoriul amazonian cuprinde o bună parte din energiile lor. Dar şi Asia, unde catolicii ajung în ansamblu la 3,2%, oferă cu orgoliu cei 2.600 de laici ai săi care predau credinţa în zonele rurale din centrul Filipinelor, ca şi în pădurile din Myanmar, în întinderile deșertice din Mongolia sau pe vârfurile munților tibetani. Cateheţii sunt angajați să slujească poporul lui Dumnezeu, mai ales pe noii credincioşi, adică aceia care, după un drum de catecumenat, au cerut să primească Botezul şi fac parte în mod oficial din comunitatea eclezială.

Cardinalul Fernando Filoni, prefect al Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor, a remarcat importanţa fundamentală a cateheţilor în viaţa tinerelor Biserici din teritoriile de misiune, definindu-i „figură-cheie a efortului de evanghelizare, în special în ambiente şi comunităţi rurale. Sunt responsabili de foarte multe comunităţi misionare încredințate lor de parohi şi de episcopi – a amintit el –, conduc liturgia Cuvântului duminicală foarte des cu distribuirea Euharistiei, sunt responsabili de rugăciune şi de caritate, trăiesc cu familia lor în mijlocul creştinilor şi necreștinilor, membri ai aceluiași sat, pregătesc copiii şi adulții pentru sacramente”.

Aşa cum informează reportajul agenției Fides, astăzi comunitatea universală a catolicilor botezați, căreia cateheţii îi dau o contribuție rodnică, numără 1,3 miliarde de persoane, adică 17,7% din cele 7,4 miliarde ale populaţiei mondiale. Numărul de catolici în lume, anunță raportul, este în trend pozitiv: sunt cu 14,2 de milioane în plus decât anul precedent şi este important de aflat că semnul „plus” se înregistrează în toate cele cinci continente: şase milioane în America, mai mult cu 5,6 milioane în Africa, plus peste 2 milioane în Asia, 19 mii în Oceania şi 259 de mii de noi botezați în Europa. Preoţi şi misionari, care aparțin la peste trei mii de circumscripții ecleziastice (dieceze, administrații apostolice, sedii misionare) care compun mozaicul Bisericii din lume, continuă să urmeze zilnic porunca lui Isus din Evanghelia lui Matei: „Aşadar, mergeți, şi faceţi ucenici din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învățându-i să țină toate câte v-am poruncit”.

Pentru a distribui sacramentul este suficient a-l face pe fiecare bărbat sau femeie care-l primeşte un misionar autentic – aşa cum repetă leitmotivul Lunii Misionare Extraordinare „Botezați şi trimiși: Biserica lui Cristos în misiune în lume” – în cea mai mare parte a cazurilor sunt cei 414.500 de preoţi, un număr care, în ansamblu, înregistrează o flexiune de 387 de unităţi. În această cifră se întâlnește şi se confirmă trendul din anii precedenți, care are hirotonirea de noi preoţi în Africa (+1.192), America (+180) şi Asia (+1.424) şi o scădere drastică, mai ales în rândul preoţilor care aparțin congregațiilor călugărești, în Europa (-2.946). Şi numărul călugărilor, la nivel internațional, 51.500, marchează o scădere de o mie de unităţi anual, tendință confirmată şi de surori care sunt circa zece mii mai puţin decât anul trecut, şi se atestă la cotă de 649 de mii. Fără ele ar fi imposibil, pentru Biserica catolică, să gestioneze în lume 71 de mii de grădinițe (cu 7,3 milioane de copii), 101 mii de școli primare (34,5 milioane de elevi), 48 de mii de institute secundare (20,3 milioane de elevi), nici să se însoțească în creștere 2,3 milioane de elevi din școlile superioare şi 2,9 milioane de studenți universitari.

Acelaşi sprijin decisiv îl dau preoţi, călugări, surori şi laici catolici în institutele de asistență socială gestionate de Biserica catolică în lume, care sunt circa 105.000 şi cuprind peste 5.000 de spitale, 16 mii de dispensare, 646 de mii de leprozerii, 15 mii de case pentru bătrâni şi neputincioși, aproape 10 mii de orfelinate, alături de alte centre pentru tineret şi de alt gen. „A restitui un loc mesajului de speranţă care duce Evanghelia lui Cristos este fundamental pentru misiunea în Africa. Cristos a venit în mijlocul nostru pentru ca să avem viaţă din belșug”, a comentat Donald Zagore, teolog de la Societatea pentru Misiunile Africane, într-un mesaj care se pregătește să se extindă cu mult dincolo de granițele continentului negru. Evanghelia rămâne pentru multe popoare „o carte de speranţă” care restituie demnitate de fii persoanelor exploatate, marginalizate, private de orice drept.

În acest sens fiecare operă de milostivire este ea însăși deja „misiune”. Înțelesese asta Pauline Marie Jaricot, laică franceză, astăzi venerabilă, care în 1822 a demarat Opera Răspândirii Credinţei, punând la începutul operei misionare rugăciunea. Femeia a reunit persoanele cu scopul de a se ruga pentru misiuni şi, după câţiva ani, a creat „Rozariul viu”, o rețea care încă există. „Astăzi vrem să subliniem rugăciunea fundamentală pentru Operele Misionare Pontificale care, grație colectei din Ziua Misionară Mondială, finanțează atâtea proiecte concrete, de natură eclezială şi misionară în lume”, afirmă părintele Tadeusz Nowak, misionar oblat al Mariei Neprihănite şi secretar general al Operei Pontificale de Răspândire a Credinţei. Şi notează: „Aşa cum a remarcat papa Francisc, prima operă misionară este rugăciunea”, acel raport profund şi radical cu Dumnezeu Tatăl care susține şi inspiră opera atâtor misionari care astăzi în lume îşi dăruiesc întreaga viaţă. „Celebrând Luna Misionară Extraordinară, amintim şi confirmăm viaţa noastră misionară obișnuită”, confirmă părintele Sebastiano D’Ambra, misionar de la PIME, de 40 de ani în Filipinele de sud, printre premiații manifestării promovate de dieceza de Roma, care la 26 octombrie va acorda distincția intitulată părintelui Andrea Santoro, preotul fidei donum ucis la Trabzon, în Turcia, în 2006.

De Paolo Affatato

(După L’Osservatore Romano, 20 octombrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.