Categorii

Fâșia Gaza: frustrarea tinerilor, dar există şi cei care nu capitulează

„Câți ani are? Douăzeci şi opt. Şi ce face? Nimic. Ce vreţi să facă. Singurul lucru de făcut este să încerce să plece pentru a găsi un viitor departe de aici, dincolo de zidul acela. Pentru că în această parte nu este nimic”. Miechel Tarazi locuieşte la Gaza, cu soţia sa Emily. Povestește despre fiul său, Youssef, unul din cei cinci, cu o diplomă universitare în economie obținută. Trei sunt căsătoriți şi trăiesc în afară, un altul încă studiază, „dar cu aceleași perspective ale lui Youssef: să rămână acasă fără loc de muncă, numai cu visul unei vieți demne”. Miechel vorbește îndreptându-şi privirea spre parohul său, care este așezat lângă el, părintele Gabriel Romanelli, care ascultă atâtea istorii ca aceasta, în fiecare zi. De fapt, Fâșia Gaza este plină de astfel de istorii. Aşa cum este plină de tineri care o populează. Se estimează că 56% din cei două milioane de locuitori din Gaza au mai puţin de 18 ani. „Șomajul tinerilor ajunge să atingă vârfuri chiar şi de 70%”, explică parohul.

Între vise şi speranțe. Astăzi este o zi specială pentru familia lui Miechel pentru că au venit să-l viziteze câţiva episcopi din Coordonarea Țării Sfinte (Holy Land Coordination – HLC), angajați în aceste zile în pelerinajul anual de solidaritate cu creştinii locali din Gaza, Ramallah şi Ierusalim Est. „A studia știind că în mod dificil vei găsi un loc de muncă, nu te vei putea căsători şi să construiești o casă aici unde te-ai născut şi ai crescut, obligat într-un fel să pleci, nu este ușor şi este mai mult decât frustrant – afirmă Miechel –. O situaţie dramatică ce unește musulmani şi creştini”. „În urmă cu cincisprezece ani – intervine părintele Romanelli – creştinii din Fâșie erau peste 3.500, astăzi sunt mai puţin de 1.000. În afară de asta, în ultimul an, au emigrat, trecând de granița egipteană, între 25-30 de mii de tineri musulmani”. Cifre care se intersectează cu acelea ale unei crize înrăutățite cu trecerea anilor şi din cauza blocadei israeliene şi a trei războaie apropiate (2009, 2012 şi 2014). Bassam Nasser este responsabilul la Gaza a proiectelor CRS, Catholic Relief Service, agenția umanitară a Conferinței Episcopale din SUA: „familiile – spune el la agenția SIR – au energie electrică numai 8 ore pe zi, trebuie să recurgă la generatoare sau la baterii; apa nu este potabilă, deci sunt constrânși s-o cumpere, cine poate reciclează apa pluvială; reconstruirea postbelică este lentă, cine are bani reconstruiește grație şi mâinii de lucru ieftine, dar mare parte din populaţie trăieşte în case ruinate sau în refugii improvizate; numai 5% din locuințe sunt legate la ceea ce rămâne din sistemul de canalizare, restul revarsă în mare sau sub cerul liber; sistemul sanitar este în colaps, pentru a se îngriji persoanele sunt constrânse să iasă din Fâșie însă capacitatea autorităților locale de a transfera bolnavii în afară este foarte limitată. Astăzi 80% din gazawi supraviețuiește numai grație ajutoarelor umanitare”. Care sunt tot mai puține după ce Departamentul de Stat, din voința președintelui Trump, a decis să suspende toate ajutoarele financiare faţă de Palestina şi de agențiile Națiunilor Unite care lucrează cu refugiații palestinieni. „Însă cel mai răul lucru – subliniază Bassam – este că oamenii pierd tot mai mult speranţa şi visează să părăsească Gaza. Există zeci de mii de copii, mai ales cei născuți după 2009, care au crescut sub război şi n-au cunoscut altceva decât violență, morți în casă şi dificultăți de viaţă”. „Din partea mea – conclude el – continui să sper în pace. Cred că soluţia Două Popoare, Două State este de acum impracticabile, nu rămâne decât aceea a unui stat în care să se conviețuiască împreună. Un lucru este sigur: există atâția israelieni şi palestinieni care s-au săturat de război şi de violență şi care ar intra în joc pentru a căuta o soluție dreaptă şi sustenabilă”.

Biserica în prima linie. În contextul deprimat economic şi social din Fâșia Gaza, Biserica locală îşi aduce aportul său „concret şi de speranţă” aşa cum au putut verifica direct episcopii din Coordonarea Țării Sfinte vizitând mai întâi noul ambulatoriu al Caritas Jerusalem, „Gaza Health Center”, şi apoi centrul „Sfântul Toma de Aquino”, activat în 2018 chiar de parohia latină „Sfânta Familie” din Fâșie, operă care a obţinut şi recunoaşterea Ministerului Educației. „Centrul nostru – declară părintele Romanelli – aspiră să creeze o nouă generație de «lideri» bine formați capabili să se insereze cu succes în lumea dificilă a muncii din Fâșie”. „Nivelul ridicat al formării, şi teologice, cunoașterea limbilor, profesionalismul înalt unit cu respectarea fiecărei idei politice şi credințe religioase vor contribui la crearea de locuri de muncă şi prin urmare la dezvoltarea economică şi socială a acestui ținut”. Prima fază a proiectului, finanțat de Cavalerii Sfântului Mormânt, a avut inserarea a 46 de tineri, alți 16 ar trebui să intre în programul care, afirmă parohul, „cere în acest moment continuitate şi pentru aceasta se încredinţează generozității binefăcătorilor”. Între aceste șaisprezece noi intrări este şi Randa, văduvă şi bunică, ce speră în acest mod să-i poată ajuta pe nepoții săi. Cum este Lana, în vârstă de puţin mai mult de douăzeci şi cinci de ani: „cu o muncă demnă putem crește şi trăi aici. Vrem să rămânem în Gaza pentru că este casa noastră”.

De Daniele Rocchi

(După agenția SIR, 14 ianuarie 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.