Categorii

„Există un război între musulmani, creştinii care au fugit nu se vor întoarce”

pierbattista-pizzaballa„Ideologiile care au distrus Siria şi Irakul vin şi la noi, în Iordania. Fundamentalismul tinerilor provoacă frică”. Pierbattista Pizzaballa, de puţin în funcţie ca administrator apostolic al patriarhiei latine de Ierusalim, a venit acasă, la Bergamo, pentru a participa la o întâlnire promovată de Fundaţia „Papa Ioan al XXIII-lea” pentru a prezenta volumul din Opera omnia despre Papa cel Bun „A.G. Roncalli – Ioan al XXIII-lea” dedicat anilor 1911-1912. Vatican Insider l-a intervievat.

Cum au fost aceste prime săptămâni? Cum a fost primit de clerul arab un administrator al patriarhiei de origini italiene, după doi patriarhi arabi?

„În cea mai mare măsură am fost primit bine. Merg prin parohii: nu o vizită pastorală, ci o întâlnire cu preoţii pentru a vedea de aproape realitatea şi a cunoaşte problemele. Am găsit atâta disponibilitate. Mi se pare că au înţeles motivele venirii mele. Desigur este mult de făcut, în domeniul de organizare, administrativ şi pastoral. Dar văd că este atâta bunăvoinţă. Există preoţi foarte tineri, care au nevoie să fie însoţiţi”.

De ce v-a trimis Papa pe dumneavoastră?

„Ar trebui să-l întrebaţi pe el, nu ştiu exact care au fost criteriile care au dus la alegerea sa. Cred că scopul este pur şi simplu acela de a ajuta să se reorganizeze un pic dieceza din punct de vedere administrativ şi de organizare, şi pe baza experienţei mele precedente drept custode al Ţării Sfinte. Şi apoi de a găsi câteva linii de orientare pentru viitor, pentru că şi Orientul Mijlociu se schimbă. Este o perioadă de tranziţie”.

Cum se schimbă Orientul Mijlociu?

„Din păcate, în fiecare zi se citeşte în ziare ceea ce se întâmplă. Dieceza noastră, slavă Domnului, este un pic mai puţin implicată, nu trăim tragediile din Siria şi din Irak. Dar şi la noi există oricum o influenţă directă a acelor evenimente: există milioane de refugiaţi care au schimbat faţa parohiilor noastre. Şi apoi ideologiile care au distrus acele ţări au ajuns şi la noi, într-un fel oarecare”.

La ce vă referiţi?

„Tinerele generaţii se schimbă, fundamentalismul a ajuns şi în Iordania şi provoacă frică. Apoi, tinerii nu mai au raportul cu Biserica pe care-l aveau părinţii lor. Au un raport mai emancipat, mai ales în Iordania şi Israel. Ceea ce cere răspunsuri pastorale diversificate. Dieceza patriarhiei latine de Ierusalim se extinde în patru ţări diferite: Iordania, Israel, Palestina şi Cipru. Nu se poate face un plan pastoral univoc, trebuie să ne gândim la diferitele zone şi la diferitele exigenţe şi asta cere o profundă reflecţie din partea clerului”.

La ce punct este – sau nu este – dialogul dintre israelieni şi palestinieni?

„Trebuie să fim sinceri: în acest moment nu este nimic. Cu respectul cuvenit mi se pare că nu se poate vorbi de nicio formă de negociere, nici de pace nici de altceva. Există nişte contacte minime pentru chestiunile de tip tehnic, precum trecerile dintr-o zonă în alta, dar la nivel politic nu văd absolut nimic”.

Şi asta pentru ce?

„Pentru atâtea motive. Lipsa de voinţă din ambele părţi, Israel se mută la dreapta, palestinienii sunt divizaţi, comunitatea internaţională probabil s-a săturat de această temă, cu atât mai mult cu cât astăzi există probleme mai grave şi urgente, precum conflictele din Siria şi din Irak. Toate aceste con-cauze fac în aşa fel încât totul să fie oprit în acest moment”.

Cum este văzută alegerea lui Donald Trump?

„Ca peste tot, sunt unii care sunt mulţumiţi, alţii care sunt nemulţumiţi. Multe persoane şi mulţi observatori sunt curioşi să înţeleagă cum va acţiona, pentru că este un pic necunoscut. În afară de fraze cu efect din campania electorală, va trebui să se vadă acum care vor fi colaboratorii săi şi care sunt deciziile pe care le va lua. Este curiozitate”.

S-a vorbit despre o sprijinire a lui Trump pentru noile colonii israeliene. Cât de mult au incidenţă în raportul dintre israelieni şi palestinieni?

„Problema coloniilor are incidenţă enormă, este o rană care în loc să se vindece se aprofundează tot mai mult şi face dacă nu imposibilă măcar dificilă orice acord viitor”.

Aşadar a apus ideea de două popoare şi de două state?

„Asta nu se poate spune. Dar drumul este în urcuş…”.

Cum vedeţi, din observatorul dumneavoastră, situaţia din Siria?

„Situaţia este tragică, este o ţară care nu mai există, este distrusă. Ştim cum se va termina de acum: este clar că Iranul, Assad şi Putin vor avea ultimul cuvânt, însă cu ce preţ? Ţara este distrusă, nu numai în infrastructuri. Este distrusă şi în relaţiile dintre diferitele comunităţi. Există o ură profundă, va trebui reconstruit totul şi încă nu se ştie când şi în ce mod. Nu cred că creştinii care au plecat vor mai voi să parieze pe viitorul lor acolo. Acelaşi lucru se întâmplă cu Irakul”.

Refugiaţii irakieni din Iordania, fugiţi din Mosul, spun că nu speră să se întoarcă…

„Eram în Iordania până alaltăieri. Am mers să văd o şcoală unde erau copii irakieni refugiaţi. Într-un moment de pauză i-am întrebat pe învăţători: ce program aveţi, cel iordanian sau cel irakian? Au început să râdă şi mi-au răspuns: «Cel britanic! Vom pleca toţi…». Militarii nu pot să facă pacea, ci numai să câştige un război. Pentru pace este nevoie de politică ce nu există şi nu se ştie bine ceea ce va fi. Creştinii după ceea ce au văzut… Au plecat, cu greu se vor întoarce”.

Cum trăiesc creştinii această situaţie?

„Pe de o parte există temeri şi preocupări pentru viitor. Acest război, acest tip de război cu fundal religios, a făcut să dispară toate referinţele pentru comunitatea creştină. Văd atâta preocupare. Pe de altă parte îmi spun, privind istoria, că nu este prima dată când ne aflăm în această situaţie în Orientul Mijlociu. Mă gândesc de exemplu la o sută de ani în urmă, la ceea ce s-a întâmplat cu armenii. Au fost răni profunde dar parafrazându-l pe sfântul Paul, creştinii au fost bătuţi şi umiliţi, dar n-au fost nimiciţi”.

Dar creştinii sunt în vizor?

„Trebuie spus că războiul care este în desfăşurarea este un război între musulmani. Apoi fiecare vede totul din perspectiva proprie. Creştinii din acele ţări se simt obiect al urii lumii. Dar, pe de altă parte, şi musulmanii simt asta şi se simt obiect al urii lumii. Este un război între musulmani care are aceste consecinţe triste pentru creştini. Există forme de fundamentalism, să ne gândim la Daesh… Dar, repet, este înainte de toate un război între ei”.

Care sunt adevăratele motivaţii ale acestui război?

„Un război dus cu arme care vin din Orient… Sunt multe motivaţiile: ciocnirea de putere dintre sunniţi şi şiiţi, apoi este chestiunea energetică, ce înseamnă nu numai accesul la sursele de energie ci şi modul de a le transporta şi în sfârşit controlul asupra Orientului Mijlociu. Apoi există poziţiile ţărilor occidentale şi orientale care sunt divizate între ele”.

În Europa ajung refugiaţii din acest război…

„Oricum ar fi venit, nu cu aceste numere. Vorbim despre ţări care au cincizeci la sută din populaţie cu mai puţin de treizeci de ani, cu şomaj foarte ridicat. Aceşti tineri prin mass-media văd în Europa pe Eldorado”.

Ce ar trebui să facă Europa pentru Orientul Mijlociu?

„Nu ştiu, poate că este utopic, dar aş vrea să spun ce ar fi trebuit să facă. Ar fi trebuit să însoţească acest ţări în dezvoltarea lor şi în creşterea lor. Mă gândesc la Siria, la Irak şi la Egipt, ţări mari care au rămas oprite din punctul de vedere al dezvoltării economice şi sociale”.

Fiind creştini din Ţara Sfântă şi din Orientul Mijlociu vă simţiţi însoţiţi şi ajutaţi de celelalte Biserici?

„Ar fi nedrept să spun că ne simţim abandonaţi. Chiar dacă totul este perfectibil, trebuie să spun privind la ceea ce se întâmplă în Siria şi Irak că Biserica universală şi Caritas-ul fac foarte mult”.

La ce punct suntem cu tratativele lungi, foarte lungi, pentru acordul fiscal şi administrativ dintre Biserica catolică şi statul Israel?

„Negocierile s-au reluat în această lună, mi se pare cu bunăvoinţă, este un semn bun. Am văzut de mai multe ori aceste reluări şi ne dorim ca să ducă la soluţii reale. După atâtea experienţe rămase suspendate, nimeni nu mai vrea să hazardeze judecăţi şi previziuni, chiar dacă am văzut de ambele părţi bunăvoinţă. Este timpul de a încheie, există atâtea probleme din punct de vedere fiscal şi administrativ care trebuie să fie rezolvate”.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 7 decembrie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.