Categorii

Exerciţii spirituale. Părintele Michelini: Iuda şi riscul de a pierde credinţa

Riscul de a pierde credinţa, sinuciderea, misiunea Bisericii în căutarea păcătoşilor: sunt teme puternice asupra cărora s-a oprit părintele Giulio Michelini în a cincea meditaţie a exerciţiilor spirituale, pe care le predică Papei şi Curiei Romane, reuniţi în aceste zile la Ariccia. În centrul reflecţiei sale, în această dimineaţă, figura lui Iuda. Reportaj de Debora Donnini:

Se roteşte în jurul dramei sinuciderii lui Iuda, unul dintre cei doisprezece, meditaţia de dimineaţă a părintelui Michelini. Un eveniment scandalos şi jenant, care însă nu este ascuns de Evanghelie. O dramă făcută evidentă şi de căinţa lui Iuda care în Evanghelia lui Matei recunoaşte că a păcătuit pentru că a trădat sânge nevinovat.

Iuda şi noi: riscul pierderii credinţei

Franciscanul încearcă deci să reconstruiască motivele care l-au determinat pe Iuda să-l trădeze pe Isus care l-a ales şi l-a chemat. Şi pe El, Iuda l-a urmat. Pentru a înţelege drama sa, părintele Michelini reciteşte texte ale unor studioşi şi scriitori. De la Romano Guardini la Amos Oz, care au dedicat pagini acestei figuri. Prima ipoteză este că Iuda la un moment dat a pierdut credinţa. Un risc de la care pornind toţi trebuie să se întrebe: „Există oare în viaţa mea multe zile în care nu l-am abandonat pe Cristos, ştiinţa noastră cea mai bună, iubirea noastră, pentru o vanitate, o senzualitate, un câştig, o siguranţă, o ură, o răzbunare? Avem puţine justificări să vorbim cu indignare despre trădător. Iuda ne dezvăluie pe noi înşine”.

Şi iar este amintită experienţa scriitorului francez Emmanuel Carrère şi cartea sa, „Împărăţia”, din 2014 în care povesteşte că a îmbrăţişat din nou credinţa timp de trei ani şi apoi a pierdut-o din nou. Reiese zbuciumul interior al unui om care însă scrie: „Te abandonez, Doamne. Tu nu mă abandona”.

Apoi, cu privire la trădarea lui Iuda s-a făcut şi o altă ipoteză: Iuda voia ca Isus Cristos să se arate ca Mesia lui Israel, eliberator, combatant, politician. Deci nu-l mai vede pe faţa lui Isus pe Domnul ci numai un Rabbi, un Învăţător, şi vrea să-l forţeze ceea ce doreşte el.

A merge pe străzi pentru a-i căuta pe păgâni şi pe vameşi

A doua reflecţie pe care meditaţia de astăzi vrea s-o provoace este aceea despre ce anume se poate face pentru cel care este departe de credinţă. Trebuie mers în căutarea păcătoşilor, aminteşte franciscanul care povesteşte experienţa sa: „Trăiesc cu o comunitate de tineri care fac două misiuni populare pe an. Îi iau în râs pentru că merg să danseze pe străzi, intrând în discoteci şi merg în pub-uri. Eu, desigur, ca profesor nu mi-aş permite vreodată să facă un astfel de lucru, deci glumesc cu fraţii mei. Şi sunt mulţi ani de când, predând la şcoală, nu mai fac misiuni populare. Dar ei ştiu în schimb câtă stimă am pentru faptul că există cineva care merge acolo unde există cel pe care n-am vrea să-l vedem, există tinerii eventual disperaţi… Aşadar chiar dacă noi nu desfăşurăm această misiune trebuie să fim într-adevăr recunoscători şi solidari faţă de cei care merg pe străzi pentru a-i căuta, aşa cum spunea Isus, pe păgâni şi pe vameşi”.

Parcursul lui Iuda l-a dus la sinucidere după ce şi-a dat seama de păcatul său, afirmă fratele. În „Logodnicii” de Alessandro Manzoni este emblematică în acest sens convertirea Nenumitului care are ispita de a-şi lua viaţa până când nu aude sunetul clopotelor. În amintirea sa revin cuvintele Luciei despre Dumnezeu care iartă atâtea lucruri pentru o faptă de milostenie. Apoi întâlnirea cu cardinalul Federigo Borromeo care regretă că n-a fost el cel dintâi să meargă ca să-l viziteze. Pagini de credinţă, care invită să mergem în căutarea păcătoşilor. Sunt amintite şi cuvintele Papei Francisc dintr-o omilie de la Liturghia la casa „Sfânta Marta” când cu privire la preoţii care-l resping pe Iuda a vorbit despre clericalism: Iuda a fost rebutat, trădător şi căit n-a fost primit de păstorii care erau intelectuali ai religiei cu o morală făcută de inteligenţa lor şi nu de revelaţia lui Dumnezeu.

Sinuciderile din timpul nostru. A-i ajuta pe creştini să nu piardă credinţa

Şi vorbind despre sinuciderea lui Iuda, părintele Michelini nu uită actualitatea cu sinuciderile asistate şi sinuciderile tinerilor. De aici ideea pentru o întrebare adresată păstorilor: „Cum putem să-i ajutăm pe creştinii din timpul nostru să nu piardă credinţa, să reia conştiinţa propriei credinţe, aceea despre care se vorbeşte în Noul Testament, credinţa bucuroasă, totalizantă, adeziunea la persoana lui Isus, ce putem face ca să nu se mai întâmple aceste sinucideri?”.

Aşadar o meditaţie cu trăsături puternic existenţiale despre credinţă, despre întrebările noastre şi despre misiunea Bisericii în lume.

(După Radio Vatican, 8 martie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.