Categorii

Exerciţii spirituale. Papa: Isus vorbeşte prin lucrurile simple

La Ariccia a şasea şi ultima zi de exerciţii spirituale pentru Papa şi Curia Romană, la sfârşitul cărora Francisc s-a întors în Vatican. Luând cuvântul după a noua meditaţie despre tema „Mormântul gol şi învierea” după Evanghelia lui Matei, Pontiful i-a mulţumit părintelui franciscan Giulio Michelini pentru naturaleţea şi pregătirea cu care a condus în reflecţie, urându-i mai ales să continue să fie un frate bun. Reportaj de Gabriella Ceraso:

Mulţumire pentru „munca făcută” şi pentru „pregătirea” ta şi mai ales mulţumire pentru că eşti „normal”. Cu un zâmbet Papa se adresează părintelui franciscan Giulio Michelini şi îl salută după meditaţie: „Vreau să-ţi mulţumesc pentru binele pe care ai voit să ni-l faci şi pentru binele pe care ni l-ai făcut. Înainte de toate, pentru faptul că te-ai arătat aşa cum eşti, natural, fără «faţă de iconiţă». Natural. Fără artificii”.

A se pregăti înseamnă a avea „responsabilitate” şi meditaţiile din aceste zile demonstrează asta, continuă Francisc. Multe au fost ideile, toate vor fi de folos. Fiecăruia „Domnul îi vorbeşte” prin lucrurile mai „simple” sau prin cele mai „complicate”: „Este adevărat: există un munte de lucruri pentru a medita, însă sfântul Ignaţiu spune că atunci când unul găseşte în exerciţii un lucru care dă consolare sau dezolare, trebuie să se oprească acolo şi să nu meargă înainte. Cu siguranţă fiecare dintre noi a găsit una sau două lucruri, între toate acestea. Şi restul nu este risipă, rămâne, va folosi pentru altă dată. Şi probabil lucrurile mai importante, mai puternice, vreunuia nu-i spun nimic, şi probabil un cuvinţel, un [mic] lucru spune mai mult…”.

Pagina finală din Matei, cea a Învierii, în centrul meditaţiei de astăzi este în sfârşit o pagină de respiraţie, comentează părintele Giulio Michelini, care dezvăluie misterul creştin. După durere şi Pătimire nu este sfârşitul, ci este un nou început, care este Învierea. Dar cum să-l vestim omului de astăzi, se întreabă predicatorul? Acelui om care încă apare în mod emblematic ca protagonistul relatării lui Franz Kafka în Metamorfoze, Gregor Samsa, care se trezeşte într-o zi transformat în insectă, singur, închis în sine, neliniştit şi fără legături de afect cu familia? Trebuie pornit din nou de la Isus om şi de la mesajul său: „Învierea indică o noutate reală a lui Cristos faţă de Isus istoric, desigur; trupul său este un trup post-pascal. Însă o noutate care este anticipată în semnele istorice ale lui Isus pre-pascal. Şi unde vreau să ajung, cu această tentativă a mea de răspuns? Că atunci când auzim spunându-se că a înviat, putem să pornim din nou de la omul Isus, de la cel din Galileea, al cărui mesaj este un mesaj de eliberare a omului”.

Aşadar, un mesaj de eliberare pentru omul de astăzi care poate să ajungă pe două căi, ambele subliniate şi ilustrate de Papa Francisc: angajarea culturală în aprofundarea Scripturilor şi în noua lor explicare, şi calea carităţii. „A ne strădui pentru a înţelege mai mult ceea ce vor să spună cele 27 de cărţi ale Noului Testament, celelalte cărţi din Primul Testament şi pentru ca să putem să le explicăm din nou – desigur – prin viaţa Bisericii, prin liturgie, prin omilie care este în centrul atâtor numere din Evangelii gaudium, dar şi prin angajarea culturală. Însă cealaltă cale, dacă noi am putea să deschidem camera unde este închis Gregor Samsa, este calea carităţii. Dacă Gregor Samsa în loc să rămână acolo, într-o cameră rece închisă – aţi înţeles? Voiam să spun: este un mormânt! – dacă ar fi fost ajutat de cineva, ar fi regăsit umanitatea sa. Şi în loc de insectă, probabil că ar fi putut recunoaşte vreo trăsătură a trupului său uman”.

În Evanghelia lui Matei, vestea Învierii este dată de înger. Acest lucru îi dă părintelui ideea, pentru a sublinia că nu este suficient mormântul gol, despre Înviere trebuie vorbit, mesajul lui Cristos Înviat trebuie vestit. Însă cuvintele lui Matei scot în evidenţă şi o altă dimensiune a Învierii, iertarea. Isus Înviat vrea să-i întâlnească pe cei unsprezece discipoli şi îi numeşte „fraţi”, i-a iertat pentru că l-au abandonat; şi îi întâlneşte în Galileea, „prosternaţi” dar în acelaşi timp „în îndoială”. Totuşi se apropie de ei şi relatarea lui Matei se încheie cu cuvintele: „Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul lumii”. Acesta este cu adevărat, conclude părintele Michelini, „modul de a face al lui Dumnezeu” al cărui Cuvânt este „capabil să lumineze limitele noastre şi să le transforme în oportunităţi: „Tatăl lui Isus Cristos s-a apropiat de noi prin Cuvântul său şi prin Fiul său care, de fapt, în Evanghelia lui Matei este numit «Emanuel», Dumnezeu cu noi. Şi Evanghelia lui Matei se termină astfel: «Eu sunt cu voi, Emanuel, până la sfârşitul timpurilor». Este vorba de resursa cea mai mare pe care o avem, în pofida îndoielilor noastre şi a părţii rele din noi şi a păcatelor noastre”.

(După Radio Vatican, 10 martie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.