Categorii

Europa se salvează cu Europa: Document al CCEE în sărbătoarea sfântului Martin

sfantul-martin-din-toursÎn Europa dar împotriva Europei. În bătrânul continent sunt în mod constant în acţiune „grupuri de presiune, economice şi culturale”, care încearcă „să-i ia Europei valorile sale” şi „s-o dezbine între susţinători şi opozanţi” pe baza „modelelor construite la măsuţă”. Denunţarea severă vine de la Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE). Şi este conţinută într-un document, aprobat în cursul ultimei adunări plenare, făcut public cu ocazia comemorării sfântului Martin din Tours, al cărui cult uneşte şi este extraordinar de popular în tot continentul. Este vorba despre o reflecţie cu privire la situaţia europeană actuală ilustrată preşedinţilor episcopatelor europene de arhiepiscopul Giampaolo Crepaldi, episcop de Trieste, în calitate de responsabil al comisiei Caritas in veritate. Un apel, adresat Bisericilor şi instituţiilor, pentru ca să se răspundă la dificultăţile crescânde – sunt citate dramaticul val imigrator, apăsătoarea situaţie economică a Greciei şi conflictul ucrainean îngrijorător – revenind să ia cu curaj şi determinare din marele patrimoniu uman şi spiritual care este la baza proiectului european.

Textul porneşte de la o analiză acută a situaţiei, în care se prezintă cum „instituţiile continentale îndură tensiunea dintre identităţile popoarelor şi dimensiunea aparatelor, care răspund de obicei la parametri abstracţi şi sunt conduse de funcţionari adesea îndepărtaţi de viaţa reală a europenilor”. În acest cadru, este subliniat că şi „convieţuirea religiilor este pusă în pericol de o politică a indiferenţei religioase şi de tentativa de a resitua religiile din sfera publică în cea privată”. Cu atât mai mult cu cât „ca în alte momente istorice din trecutul european, fenomenul religios este prezentat ca periculos”, uitând că „a-l face astfel este mai degrabă politica ce renunţă să folosească un motiv public capabil de discernământ al religiilor pe baza valorilor umane universale”.

Cât priveşte cadrul economic, se observă cu regret că actuala fază durabilă de criză răspunde mai ales la criterii de ordin politic şi financiar. „Cu privire la concreteţea economiei reale şi a muncii se duce lupta între două lucruri abstracte, cel politic, condiţionat de ideologie, şi cel al finanţelor, condiţionat de speculă. Statele sunt în suferinţă şi cu greu ajung să medieze în mod semnificativ între popoarele şi instituţiile transnaţionale europene”. În substanţă, se asistă la „o slăbire a coeziunii europene, atât la nivel de întâlnire între popoare cât şi între state”. Apar astfel „forme de reacţie particularistă de care este prea uşor să ne eliberăm numindu-le «populiste» dar care, chiar dacă sunt manifestate în forme inadecvate, denunţă o neînţelegere răspândită”. Nu numai atât, „se nasc noi diviziuni între state: între state puternice şi state slabe, între state aliniate la linia culturală dominantă şi state nealiniate, care pentru asta nu pot fi considerate de nivelul al doilea. Căutarea de valori comune nu înseamnă a impune tuturor valorile câtorva, înseamnă a împărtăşi valorile adevărate şi valabile pentru toţi”. Se deschid astfel fronturi care „se credeau depăşite definitiv”. În acest sens, situaţia apăsătoare din Grecia a pus „probleme mult mai vaste” din însăşi Uniunea Europeană.

Toate sunt teme asupra cărora este urgent să ne întrebăm şi cărora, mai ales, este necesar să se furnizeze soluţii. Şi pentru că uneori, afirmă documentul CCEE, „practica instituţiilor europene este trăită de popoare ca arogantă”, aşa încât a provocat un „regres” în procesul de integrare. Dimpotrivă, popoarele trebuie asigurate furnizându-le garanţii reale. În primul rând, pacea ca „exigenţă globală şi nu numai militară”. De fapt, „o Europă sigură şi la rândul său izvor de siguranţă este o Europă ordonată, unde diferitele instituţii sociale sunt situate corect la locul lor”. În acest sens, „a nu respecta viaţa şi familia înseamnă a crea şi conflictualitate şi a slăbi pacea”. Şi, acelaşi lucru este valabil şi „pentru dispreţul sau chiar persecuţia religiei, mai ales a religiei creştine, sau pentru o educaţie a tinerilor de anarhie etică”. Aşadar, „dacă dreptatea nu este garantată şi dacă puterea judecătorească tinde să înlocuiască nu numai celelalte două puteri ci şi ethosul popoarelor, pretinzând să-l restructureze, conflictualitatea devine o cale fără ieşire”.

Pentru Europa este vorba aşadar să înfrunte ca protagonistă şi în manieră activă „noi probleme şi noi aspecte ale problemelor vechi”. În cazul migraţiilor, de exemplu, acestea „trebuie guvernate în mod prudent şi responsabil”. De fapt, „dreptul fiecărei persoane să fie în mod temporar îngrijită în caz de necesitate şi să fie integrată” trebuie apărat „împreună cu dreptul popoarelor să nu fie invazive şi la curent faţă de eşecul unui culturalism care are de-a face puţin sau deloc cu adevărata integrare”. Mai ales, Europa este chemată să nu renunţe la „propria civilizaţie juridică” şi la „valorile fundamentale ale propriei culturi” pe care a asimilat-o din legea morală vehiculată de tradiţia creştină. Acest lucru este valabil şi pentru dialogul dintre religii şi, îndeosebi, cu islamul. De fapt, „drepturile umane, pacea, un bun comun concret care nu este numai material ci şi spiritual, familia, demnitatea egală a fiinţelor umane, distincţia corectă dintre politică şi religie sunt valori europene şi valori umane în acelaşi timp”. Şi, Europa „trebuie să le apere în timp ce promovează cu privire la ele o adevărată întâlnire între religii”.

(După L’Osservatore Romano, 12 noiembrie 2015)

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.