Categorii

Episcopii din regiunea Mediteranei la Bari, Pizzaballa: va fi important să ne ascultăm şi să învățăm unii de la alţii

De la 19 la 23 februarie Bari va găzdui întâlnirea „Mediterana, frontieră de pace” promovată de Conferința Episcopală Italiană, la inițiativa președintelui, cardinalul Gualtiero Bassetti. Vor participa peste cincizeci de episcopi reprezentând Conferințele episcopale din cele 19 țări care au ieșire la Marea Mediterană. Nu va fi un eveniment de circumstanță, nu va fi o întâlnire academică, nici o întâlnire politică, nici un summit de economie: va fi o întâlnire de reflecţie şi spiritualitate între păstori care, sub conducerea Duhului, vor să lucreze împreună, cu metodă sinodală, pentru binele popoarelor. Între alţii, va fi prezent arhiepiscopul Pierbattista Pizzaballa: frate minor franciscan, 54 de ani, fost custode al Țării Sfinte, din 2016 este administrator apostolic al Patriarhiei Latine de Ierusalim de care aparțin catolicii de rit latin rezidenți în Israel, Palestina, Iordania şi Cipru. În acest teritoriu creştinii constituie 1% din populaţie: catolicii sunt jumătate: 170 de mii în Iordania, 130 de mii în Israel, 45 de mii în Palestina. În această conversație cu Vatican Insider, arhiepiscopul Pizzaballa reflectă asupra întâlnirii de la Bari dedicată Mediteranei.

Înainte de toate, cum evaluați această iniţiativă promovată de CEI?

Toate inițiativele care pot ajuta Bisericile să înțeleagă şi să străbată pasajul istoric care se trăieşte în zona Mediteranei sunt binevenite. Până astăzi s-au desfășurat numai întâlniri între episcopi din Africa de Nord, din Orientul Mijlociu sau din sudul Europei, dar noi păstorii din regiunea mediteraneeană nu ne-am reunit niciodată toţi împreună: de aceea inițiativa promovată de CEI este lăudabilă. Vom avea ocazia de a ne cunoaște, de a confrunta experiențele noastre, şi acest drum ne va ajuta să obținem perspective împărtășite. Desigur că nu vom produce documente capabile să rezolve problemele grave care chinuiesc regiunea mediteraneeană dar am încredere că vom reuși să schițăm criterii de evaluare şi să găsim linii călăuzitoare de oferit după aceea comunităţilor noastre.

Îndeosebi ce experiențe vreţi să împărtășiți cu confrații episcopi?

Voi relata experienţa noastră de Biserică ce, în pofida numărului mic de credincioşi şi a contextului dificil în care trăiesc, nu este concentrată pe ea însăși ci este deschisă la relațiile cu toţi şi lucrează prompt prin numeroasele sale structuri școlare, sanitare, asistențiale; o Biserică aptă să reziste la șocuri, care înfruntă problemele cu o atitudine nonviolentă dar, în acelaşi timp atitudine care nu renunță.

În invitaţia făcută diferitelor Conferințe episcopale de Comitetul științific organizator al întâlnirii s-a cerut episcopilor să indice care probleme şi chestiuni intra-ecleziale şi extra-ecleziale le consideră mai importante şi urgente. Dumneavoastră ce teme aţi indicat?

În Ţara Sfântă problema extra-eclezială mai relevantă este fără îndoială cea politică: în Israel s-au desfășurat trei alegeri într-un an, în zona palestiniană, în schimb nici nu-mi amintesc când s-au ținut ultimele alegeri: sunt două situaţii profund diferite care arată totuşi aceeași fragilitate politică, ce- trebuie subliniat – caracterizează în mod diferit tot Orientul Mijlociu. Slăbirea politicii are repercusiuni grele asupra economiei şi asupra vieţii sociale: trăim un timp de schimbări care apasă asupra populaţiei. Privind la viitor perspectivele apar mai puţin clare şi foarte fragile.

Care sunt pașii decisivi pentru a locui evanghelic aceste schimbări?

În acest context delicat şi complicat, important, pentru noi catolicii, este să promovăm cu tot mai mare angajare unitatea, dialogul ecumenic care trebuie să ducă la acțiuni comune: raportul cu celelalte Biserici este decisiv. În afară de asta consider fundamental să se întărească în rândul credincioșilor simțul comunităţii şi să se formeze perspective specific creştine: nu putem să ne limităm să analizăm şi să criticăm situația, este necesar să înţelegem care este vocația noastră în această ţară şi să acționăm în consecință.

Există inițiative deosebite de semnalat în vederea acestor obiective?

Inițiativele demarate sunt foarte multe, probabil prea multe. Ar trebui reduse, să se coordoneze mai bine pe cele mai promițătoare conferindu-le profunzime mai mare.

Care considerați că este problema intra-eclezială mai relevantă şi urgentă de înfruntat la întâlnirea de la Bari?

După părerea mea este indispensabil să se lucreze cu şi pentru generațiile tinere susținând credinţa lor. Cu câteva zile în urmă am întâlnit un grup numeros de universitari creştini care trăiesc în Israel: din cuvintele lor se înțelegea bine că raportul cu Isus îi unea, nu analizarea problemelor politice, economice şi sociale ale țării. Credinţa este cea de la care trebuie mereu pornit din nou.

În timpul întâlnirii de la Bari vă gândiți să propuneți confraților episcopi vreo iniţiativă comună?

Nu cred că voi face asta, nu este important. Scopul întâlnirii noastre, după părerea mea, n-ar trebui să fie în primul rând studierea de noi inițiative, care printre altele ar duce comunitățile noastre să trăiască trecând de la un eveniment la altul cu riscul de a pierde dimensiunea cotidiană şi familială a credinţei. Pentru mine, scopul principal al acestei întâlniri ar trebui să fie să ne ascultăm şi să învățăm unii de la alţii. Noi episcopii trăim în contexte foarte diferite dar toţi avem responsabilitatea faţă de școli, spitale, universități, structuri caritative şi asistențiale. A cunoaște experiențele pastorale, soluțiile şi strategiile de intervenție adoptate de Bisericile din diferite țări va fi de mare utilitate.

Așadar acestea sunt roadele pe care dumneavoastră doriți ca să le poată aduce această întâlnire.

După treizeci de ani trăiți în Orientul Mijlociu nu mă aștept la mari rezultate: desigur că nu noi episcopii vom rezolva problemele din zona Mediteranei. Însă îmi doresc că vor reuși să înţelegem mai bine cum să ajutăm şi să susținem comunitățile noastre, ce orientări să le oferim, cum să locuim evanghelic în diferite contexte sociale. Ascultându-i pe confrații mei sper să am vreo intuiție fericită care să poată folosi turmei care mi-a fost încredinţată.

De Cristina Uguccioni

(După Vatican Insider, 28 ianuarie 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.