Categorii

Episcopi din SUA şi Japonia: apel pentru abolirea armelor nucleare. „A ne aminti înseamnă a ne angaja pentru pace”

Abolirea imediată a armelor nucleare şi ratificarea din partea tuturor țărilor din Tratatul Națiunilor Unite de non-proliferare nucleară. Asta cer episcopii catolici din Japonia şi din Statele Unite într-un video publicat pe situl Conferinței Episcopale Japoneze şi realizat de Universitatea Catolică din Statele Unite şi de Comitetele Dreptate şi Pace din Conferințele Episcopale din SUA şi Japonia. „Little Boy” şi „Fat Man”: aşa se numeau cele două bombe care în urmă cu 75 de ani, la 6 şi la 9 august 1945, au distrus Hiroshima şi Nagasaki, schimbând cursul istoriei în mod ireversibil. Din cauza Coronavirusului, multe din inițiativele de comemorare, care se desfășoară în fiecare an în această perioadă, au fost anulate sau limitate, însă Conferința Episcopală Japoneză propune şi anul acesta celebrarea de la 6 la 15 august cele „10 zile de rugăciune pentru pace”. În afară de asta, materialul video care a fost publicat vrea să fie „un semn al angajării episcopilor din SUA şi Japonia să lucreze şi să se roage împreună pentru pace”.

Foarte emoționantă este mărturia ca „supraviețuitor” a arhiepiscopului de Nagasaki, mons. Joseph Mitsuaki Takami, preşedinte al Conferinței Episcopale Japoneze. „M-am născut – spune el – la 26 martie 1946 şi eram un făt de 3 luni când a fost bombardat Nagasaki. Deci nu pot să dau mărturie directe despre scenele oribile pe care le-a lăsat bombardamentul în oraș. Bunica mea maternă a suferit arsuri pe tot corpul şi a murit de durere după o săptămână fără a primi îngrijiri medicale. Au murit şi două surori ale mamei mele şi, la 14 ani după sfârşitul războiului, unul dintre verişorii mei a început dintr-o dată să resimtă simptomele unei boli post-atac atomic şi a murit la vârsta de 17 ani”. Arhiepiscopul relatează doliul trăit de familiile supravieţuitoare, orașul în dărâmături sub negura întunecată a norului atomic. Cel care a supraviețuit a petrecut restul existenței sale în frică din cauza arsurilor şi victimă a discriminărilor deoarece era considerat „genetic inabil”, deci refuzat ca posibil partener. Şi astăzi, după 75 de ani, Japonia se confruntă cu efectele radiațiilor, însă dauna cea mai gravă a acelei tragedii nu sunt nici distrugerea a două oraşe întregi, nici bolile şi dezabilitățile îndurate. „Este pierderea de încredere în umanitate după ce a experimentat răutatea sufletului uman”. În materialul video, arhiepiscopul de Nagasaki aminteşte cuvintele rostite în 1981 de Ioan Paul al II-lea în vizita sa la memorialul din Hiroshima: „Războiul este lucrare a omului. Războiul este distrugere a vieţii umane. Războiul este moarte”. „A ne aminti de trecut înseamnă a ne angaja pentru viitor”. „A ne aminti de Hiroshima înseamnă a detesta războiul nuclear. A ne aminti de Hiroshima înseamnă a ne angaja pentru pace”.

Cuvinte care au răsunat anul trecut când papa Francisc de la Hiroshima a lansat un avertisment marilor puteri care încearcă să se sustragă de la Tratate, ca acela despre interzicerea armelor nucleare. „Doresc să reafirm cu convingere că folosirea energiei atomice pentru scopuri de război este, astăzi mai mult ca oricând, o crimă” şi că „folosirea energiei atomice pentru scopuri de război este imorală. Aşa cum este şi posesia armelor atomice”.

După aceea, în materialul video ia cuvântul episcopul David J. Malloy, preşedinte al Comitetului Dreptate şi Pace din Conferința Episcopală din Statele Unite, subliniind importanţa de „a ține vie amintirea” astăzi pentru a nu uita „costurile teribile pe care le au războaiele şi folosirea armelor de distrugere în masă în termeni de vieți umane şi suferinţă”. Războiul „este o crimă împotriva lui Dumnezeu şi împotriva umanității”, spune episcopul. „Să nu se mai repete vreodată Nagasaki, să nu se mai repete vreodată Hiroshima”.

Însă există un alt front în care episcopii din Japonia sunt deosebit de angajați şi este acela de a cere guvernului abolirea tuturor centralelor nucleare din ţară. Un front de angajare care are ca dată de început acea zi fatidică de 11 martie 2011 când, la ora 2.46 p.m., a avut loc un cutremur cu magnitudinea 9.0 în adâncul mării la 130 de kilometri de peninsula Oshika în prefectura Miyagi. Un cutremur care a produs după aceea, la circa o oră, un tsunami cu valuri înalte de la 14 la 15 metri care s-au izbit de centrala nucleară din Fukushima. În iulie, Conferința Episcopală din Japonia a publicat un Document/Apel de 239 de pagini. „Noi care trăim în Japonia – scriu episcopii – am îndurat în mod repetat dezastre provocate de energia nucleară. De aceea, avem responsabilitatea de a aminti istoria aşa cum am suferit şi provocat daune nucleare şi să relatăm lumii această istorie”. „Cerem guvernului şi tuturor firmelor implicate în industria nucleară să reconsidere diferitele probleme asociate cu folosirea energiei nucleare din punct de vedere etic, adică din punct de vedere al dreptății şi al egalității, şi să ne întrebăm sincer dacă merită să continuăm pe acest drum pentru viitor”.

De M. Chiara Biagioni

(După agenția SIR, 6 august 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.