Categorii

Ennio Morricone, cardinalul Ravasi: „Un credincios fidel dar creativ. Muzica era pentru el ascultare şi viziune”

„Dacă voi veți continua să comiteţi nedreptăți, Dumnezeu vă va lăsa fără muzică”. În această frază a lui Casiodor, Ennio Morricone, marele compozitor roman decedat astăzi la vârsta de 91 de ani, vedea sintetizată viziunea spirituală care angaja toată opera sa muzicală. „Pentru el muzica era exprimare nu numai estetică ci şi etică”, afirmă cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedinte al Consiliului Pontifical al Culturii. El i-a adus la cunoștință maestrului legendar această maximă a senatorului roman, devenit după aceea călugăr şi fondator al primei universități creştine în Calabria.

În decursul timpului, Ravasi stabilise cu Morricone un raport de prietenie şi respect reciproc. Un raport format din întâlniri, cele în casa de vizavi de Campidoglio unde compozitorul, la aproape 85 de ani şi înainte de căderea urâtă care l-a condus la moarte, „continua să facă gimnastică”, sau acelea în timpul concertelor, cum sunt evenimentul de Crăciun la Assisi sau la Târgul din Kielce în Polonia, în care dirija orchestre „cu mare energie”.

Un raport format mai ales din dialoguri, întrebări, destăinuiri. Despre muzică, despre, a cărui promotor este Ravasi – prieten a nenumăraţi artiști şi dirijori de orchestră –, dar şi despre teme de credinţă: „Umanitatea sa era una imediată. Îi plăcea mult să asculte şi un pic şi să provoace. În ultimele timpuri era interesat de temele de escatologie, probabil simţea că erau ultimii ani”, relatează cardinalul la Vatican Insider.

Chiar cardinalul i-a înmânat lui Morricone, la 15 aprilie 2019, în timpul Săptămânii Sfinte, medalia de aur a pontificatului pentru „mărturia sa nu numai de cultură ci şi de credinţă” în numele papei Francisc. Un papă de care compozitorul se simţea „atras” aşa de mult încât a compus pentru el o Missa Papae Francisci. Comandată de iezuiți pentru a celebra bicentenarul reconstituirii Societății lui Isus, a interpretat-o în 2015 în „Chiesa del Gesù”, la Roma. „Însă dorința sa era ca să fie interpretată în bazilica Sfântul Petru”, explică Ravasi. „Din păcate nu s-a reuşit: în afară de a fi o Misă foarte lungă, cerea un context deosebit nu al liturgiei în sens strict. Un pic s-a mâhnit”. Însă Ennio Morricone a avut ocazia de a-l întâlni pe papa argentinian şi de a-i arăta partitura. Cu acea ocazie a povestit şi că a plâns împreună cu pontiful.

Misa dedicată lui Jorge Mario Bergoglio a fost unica Misă compusă de acest geniu poliedric, care a primit premiul Oscar şi este autor a peste 400 de coloane sonore pentru filme de genuri diferite – de la „C’era una volta il West” de Leone la „Nuovo Cinema Paradiso” şi „Malena” de Tornatore până la ultimul „Hateful Eight” de Tarantino şi – unele aşa de iconice încât au depășit chiar faima peliculelor. Totuşi, firul „sacrului” a însoţit întreaga carieră a lui Morricone, emanaţie a acelei „dimensiuni spirituale” care i-a impregnat viaţa şi arta. O spiritualitate „mereu prezentă” în scrierea sa, spunea el însuși, independent de voința sa.

„Opera cea mai semnificativă din punct de vedere religios” a fost fără îndoială coloana sonoră a lui „Mission”, capodopera lui Roland Joffé din 1986, ale cărei note inconfundabile răsună în urechile unor multitudini de persoane, din orice latitudine şi generație. „Simţea mult acel film”, spune Ravasi, amintind pasiunea care-l anima pe Morricone în orice lucru făcea. Şi la Târgul din Kielce, în Polonia, a primit un premiu dat de Sfântul Scaun oamenilor de cultură, „a dirijat în Auditorium un oratoriu pentru Ioan Paul al II-lea, un alt pontif de care se simţea foarte legat, cu o atare energie încât am rămas impresionat”.

„În modul său Morricone a fost un credincios. Un credincios dar creativ”, afirmă cardinalul. „A primit o formare religioasă tradițională, nu tradiționalistă, avea o sensibilitate deosebită pentru fidelitatea faţă de liturgie şi era foarte afecţionat de unii preoţi. Cu toate acestea, avea îndoielile sale şi îi plăcea să provoace, mai ales voia să înfrunte anumite teme în timpul dialogurilor private. În ultimele timpuri discutam despre concepția despre viaţa de dincolo în creștinism. A trăit acești ani recenți cu o referință la Dumnezeu, împreună cu soţia Maria foarte credincioasă”.

Cardinalul Ravasi l-a invitat pe Morricone să intervină în timpul unei Adunări Plenare a Dicasterului Culturii: „Erau prezente diferite figuri din toată lumea. Îl cunoșteau toţi, chiar episcopi şi consultanți care nu aveau interese muzicale directe. De altfel, era capabil să facă muzică de calitate dar nu prea sofisticată încât să ceară o gramatică interpretativă deosebită”. „Îmi amintesc – continuă cardinalul – de intervenția sa aşa de strălucitoare, intensă, participată. A vorbit despre legătura dintre a vedea şi a asculta, muzica era pentru el împletirea vederii şi a ascultării. În acest sens opera sa muzicală a fost o mare exprimare de spiritualitate interioară”.

În Vatican, cel care a primit premiul Oscar a dirijat în 2016 „Concertul cu săracii şi pentru săraci” cu Orchestra Roma Sinfonietta şi Corul Academiei Naţionale „Sfânta Cecilia”, făcând să răsune în Aula „Paul al VI-lea” piesele sale cele mai celebre. În 2020, Morricone ar fi trebuit să se întoarcă anul acesta pentru a dirija o întâlnire specială în Aula „Paul al VI-lea”. El însuși anunțase asta anul trecut, surprinzându-i pe toţi admiratorii care l-au însoţit în acel adio de la scene la Lucca. „Anul viitor ar trebui să fie un concert în Aula Nervi, în Vatican. Nu mi-a cerut papa acest lucru, dar oricum nu puteam să spun nu”, a spus compozitorul.

Acest ultim concert nu se va ține. Probabil, aşa cum a scris tot Ravasi într-un tweet, acum Dumnezeu va fi cel care-i va da „funcţia pentru vreo partitură ca s-o interpreteze cu corurile îngerești”.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican Insider, 6 iulie 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.