Categorii

Duminica Rusaliilor – Ciclul C – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, revarsă-te cu putere.

Duhule Sfânt, fă ca să pot primi Vestea Bună.

Duhule Sfânt, dăruieşte-ne noi Rusalii pentru

a trăi Evanghelia personal şi în comunitate.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Fapte 2,1-11

Când a sosit ziua Rusaliilor, toţi erau adunaţi împreună în acelaşi loc. Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. 3 Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei. 4 Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.

5 Şi erau atunci la Ierusalim iudei, bărbaţi evlavioşi din toate naţiunile de sub cer. 6 Când s-a auzit vuietul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas tulburată, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. 7 Erau uimiţi şi se minunau, spunând:

– Iată, oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc? 8 Şi cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut? 9 Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotamia, Iudeea şi Capadocia, din Pont şi Asia, 10 din Frigia şi Pamfilia, din Egipt şi din părţile Libiei, care sunt aproape de Cirene, romani în trecere, 11 atât iudei cât şi prozeliţi, cretani şi arabi îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele măreţe ale lui Dumnezeu.

1. LECTURA: Ce spune textul?

 

Câteva întrebări pentru o lectură atentă…

  • În ce zi ne aflăm şi despre ce sărbătoare iudaică este vorba?
  • Unde erau discipolii şi care era atitudinea lor interioară (cf. Fap 1,13-14)?
  • Ce se întâmplă în casa în care se aflau reuniţi apostolii?
  • Ce simbolizează vântul şi focul?
  • Ce li se întâmplă apostolilor şi ce încep ei să facă?
  • Cum reacţionează oamenii care se adună în faţa acestui eveniment?
  • Ce le provoacă mai mult uimire şi le atrage atenţia?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Mons. Damian Nannini

Textul începe făcând referinţă la „ziua Rusaliilor”. Amintim că iudeii aveau trei mari sărbători numite de „peregrinare” pentru că trebuiau „să peregrineze” la Ierusalim pentru a o celebra: Paştele, Rusaliile şi Corturile. În acest caz este vorba despre sărbătoarea Rusaliilor, care se celebra la 50 de zile după Paşte şi pentru aceasta se numește Pentecoste. De aceea, sărbătoarea iudaică a Rusaliilor era intim unită cu Paştele, era apogeul sau încoronarea sa.

Textul din Fap 2 spune că „toţi erau împreună în acelaşi loc”. Cine sunt aceşti „toţi” şi unde se aflau? Aici se găsesc cei unsprezece apostoli şi alţi discipoli, inclusiv Maria, Mama lui Isus, care formau prima comunitate creştină. „Locul” reunirii este cenacolul, „sala mare la etaj” (cf. Mc 14,15) unde Isus a celebrat cu discipolii săi Ultima Cină, unde li s-a arătat după înviere. Textul, mai mult decât să insiste pe locul fizic, vrea să scoată în evidenţă atitudinea interioară a discipolilor: toţi împreună.

Pentru a-l indica pe Duhul Sfânt, se folosesc două imagini mari: a furtunii sau vântului şi a focului. Cuvântul ebraic pentru a-l desemna pe Duhul (ruah) înseamnă tocmai „vânt puternic” şi ne face să ne gândim că, aşa cum aerul este esenţial pentru viaţa biologică, aşa este Duhul Sfânt pentru viaţa spirituală. Cealaltă imagine este focul. Focul din cer care a coborât asupra discipolilor adunaţi în ziua Rusaliilor nu este cel al judecăţii. Este cel din teofanii, care realizează botezul cu foc şi cu Duh (Fap 1,15). Focul îl simbolizează acum pe Duhul Sfânt şi chiar dacă nu se spune că acest Duh este însăşi caritatea, efectul pe care-l produce acţiunea sa, care este unitatea şi comuniunea în diversitate, numai Iubirea îl poate oferi.

Dacă amintim că în această sărbătoare iudeii celebrau şi darul Torei pe muntele Sinai, unii Părinţi ai Bisericii au prezentat drept consecinţă a acestei relaţii dintre Rusaliile iudaice şi cele creştine că Duhul Sfânt este de acum Noua Lege pentru creştini dându-le cunoaşterea interioară a voinţei lui Dumnezeu şi capacitatea pentru a o împlini. Ei bine, ceea ce urmează în relatarea din Faptele Apostolilor, îndeosebi fenomenul înţelegerii în pofida diversităţii de limbi, are mai degrabă ca fundal relatarea despre turnul Babel (Gen 11). În evenimentul de la Babel, mândria oamenilor, iubirea lor proprie, căutarea lor de faimă şi glorie a dus la dezbinarea limbilor cu respectiva încurcătură şi necomunicare între oameni şi popoare. Ca o contrapartidă, evenimentul de la Rusalii demonstrează cum prin lucrarea Duhului Sfânt este posibil să se menţină unitatea respectând diversitatea. De fapt, spunând: „toţi îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele măreţe ale lui Dumnezeu” (Fap 2,11) se face referinţă la această unire superioară, în Dumnezeu şi rod al Duhului, care permite înţelegerea şi comunicarea dincolo de diferenţele legitime.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Cu siguranţă am avut vreodată experienţa de a confirma că ţelurile mele şi idealurile mele de viaţă creştină erau destul de înalte şi de nedobândit; şi m-am prăbuşit, le-am abandonat după ce am luptat un pic pentru ele. Sau am simţit că exigenţele evangheliei depăşesc mult forţele mele, că nu pot să iubesc mereu şi pe toţi aşa cum îmi cere Isus; sau să iert de şaptezeci de ori câte şapte pe cel care mă ofensează. Şi de câte ori în faţa ameninţărilor societăţii sau din ambientul meu m-a dominat teama şi am ajuns să mă închid, să mă aplec cu amărăciune asupra mea întorcând spatele la tot şi la toţi.

Ei bine, acesta este rezultatul iremediabil al unei vieţi creştine trăite fără Duhul Sfânt; care este acelaşi lucru cu a avea o maşină, un autoturism, fără combustibil; sau un ceas fără baterie: nu poate funcţiona. Descria asta foarte bine un episcop din Orientul creştin: „Evenimentul pascal, împlinit o dată pentru totdeauna, cum devine al nostru astăzi? Prin lucrarea Aceluia care de la început şi la plinătatea timpurilor este artizanul său: Duhul Sfânt. El este noutatea în persoană care acţionează în lume. El este prezenţa lui Dumnezeu-cu-noi, unit cu duhul nostru (Rom 8,16). Fără El, Dumnezeu este departe, Cristos rămâne în trecut, Evanghelia este literă moartă, Biserica o simplă organizaţie, autoritatea este dominare, misiunea o propagandă, cultul o evocare, acţiunea creştinului o morală de sclavi. Însă în El, cosmosul se alină şi geme în naşterea Împărăţiei, omul luptă împotriva trupului, Isus Cristos, Domnul înviat este prezent, Evanghelia este putere de viaţă, Biserica este semn al comuniunii trinitare, autoritatea este slujire eliberatoare, misiunea este Rusalii, liturgia este memorial şi anticipare; acţiunea umană este îndumnezeită” (Ignatios Hazim).

Uneori trebuie trecut prin experienţa eşecului şi a frustrării la care ne duce voinţa de a trăi Evanghelia şi misiunea Bisericii prin propriile noastre forţe şi bazându-ne numai pe resursele noastre şi pe talentul nostru. Trebuie să ajungem să simţim în profunzime că singuri nu putem; şi atunci inima noastră se deschide la acţiunea rodnică a Duhului Sfânt.

În acest sens spunea papa Francisc în omilia sa din 9 mai 2016: „Duhul Sfânt este cel care mişcă Biserica; este cel care lucrează în Biserică, în inimile noastre; este cel care face din fiecare creştin o persoană diferită de alta, dar din toţi împreună face unitatea. Este cel care duce înainte, deschide larg uşile şi te trimite să dai mărturie despre Isus. E cel care este în noi şi ne învaţă să-l privim pe Tatăl şi să-i spunem «Tată». Şi astfel ne eliberează de această condiţie de orfan în care vrea să ne ducă duhul lumii. El este protagonistul Bisericii vii: este cel care lucrează în Biserică. Însă există un pericol: când nu suntem la înălţimea acestei misiuni a Duhului Sfânt şi nu-l primim aşa, ajungem să reducem credinţa la o morală, la o etică. Viaţa creştină nu este o etică: este o întâlnire cu Isus Cristos. Şi cel care mă duce la această întâlnire cu Isus Cristos este chiar Duhul Sfânt. Noi, în viaţa noastră, avem în inima noastră pe Duhul Sfânt ca un «prizonier de lux»: nu lăsăm ca să ne împingă, nu lăsăm ca să ne mişte”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

  • Simt cu adevărat necesitatea imperioasă a Duhului Sfânt pentru a trăi viaţa creştină?
  • Am simţit vreodată focul Duhului în interiorul meu care mă purifică şi aprinde fervoarea?
  • Îl invoc pe Duhul Sfânt în momentele de teamă pentru a nu cădea în închidere şi a putea ieşi din mine însumi?
  • Pot să discern acţiunea Duhului Sfânt în viaţa mea prin efectele sau roadele sale: unitatea, comuniunea, misiunea, comunicarea?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Isuse, pentru Duhul tău.

Mulţumesc pentru aceste Rusalii care se reînnoiesc.

Vreau din nou să mă încred şi să-ţi spun că te cred.

Fie ca Duhul tău să mă umple de forţă şi lumină.

Singur nu pot şi fără Tine nimic nu are sens.,

Isuse, suflă din nou în mine şi în comunitatea mea,

pentru ca Duhul tău să ne aprindă şi să ne umple de bucurie.

Cu Tine, viaţa mea, viaţa noastră, are sens.

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Isuse, trimite-mi-l pe Duhul tău şi toate vor deveni noi”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni mă angajez să mă unesc spiritual cu aceia care nu cred şi nici nu-l cunosc pe Isus. Duhul vrea să locuiască şi în ei.

„Duhul Sfânt, ca un uragan puternic, face ca nava sufletului nostru,

într-o oră, să înainteze spre sfinţenie

mai mult decât ceea ce noi am obţinut în luni şi ani vâslind numai cu forţele noastre”

Sfânta Tereza de Avila

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.