Categorii

Duminica-I-Advent-Anul-C-Lectio-divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, luminează-mă pentru ca, împreună cu Maria, să pot primi Cuvântul.

Duhule Sfânt, fă-mă docil pentru a primi mesajul care mă ţine pregătit.

Duhule Sfânt, ajută-mă în acest timp de aşteptare

pentru a putea întrupa Vestea Bună şi s-o împărtăşesc cu ceilalţi.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Luca 21,25-28.34-36

În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: 25 „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. 26 Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. 27 Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. 28 Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! 34 Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, 35 ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. 36 Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!”.

1. LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru o lectură atentă…

  • Ce semne cosmice vor avea loc în acea zi şi ce vor provoca în oameni?
  • Cine va veni în acel moment şi cum trebuie reacţionat în faţa acestei veniri?
  • Ce atitudine recomandă Isus pentru acest moment?
  • Ce trebuie evitat ca ispită?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Damian Nannini

Evanghelia din această duminică ne pune imediat în faţa consideraţiei despre sfârşitul lumii. În acest fragment din discursul escatologic din Luca, folosind simbologia proprie a genului apocaliptic, ni se spune că acele astre (soarele, luna şi stelele) pe care Dumnezeu le-a aşezat pentru a rândui timpul (cf. Gen 1) ne vor da semnele venirii sfârşitului.

Aceste semne apocaliptice, fiind revelatoare, generează diviziune între oameni. Astfel avem, pe de o parte, reacţia primă şi primară în faţa acestei realităţi a sfârşitului din partea popoarelor care va fi neliniştea; şi din partea oamenilor care va fi panica („popoarele vor fi îngrozite… Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază”).

Pe de altă parte, tot acest cadru de seism cosmic nu este altceva decât semnul vestirii venirii Fiului Omului „cu putere şi cu mare glorie”. Titlul de „Fiu al Omului” pe care Isus şi-l aplică aici este inspirat din Dan 7,13-14 şi îl reprezintă pe Mesia ca judecător escatologic. De aceea, este vorba despre venirea sa la sfârşitul timpurilor pentru a judeca lumea. În faţa acestei manifestări discipolii trebuie „să se întărească şi să-şi ridice capul”. Contrastul cu „popoarele şi oamenii” este clar; şi speranţa este cea care face diferenţa. În timp ce oamenii în general vor fi cuprinşi de panică, creştinii sunt invitaţi la încredere, să se întărească pentru că venirea sa le aduce mântuirea, eliberarea.

Pentru a obţine asta se cere o atitudine vigilentă, de aici avertismentul evangheliei de astăzi „ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii”. Cea mai mare daună pe care o provoacă asta este pierderea atenţiei şi consecinţa sa va fi că în ziua venirii Domnului ne găseşte pe neaşteptate, fără a-l aştepta aşa cum se cuvine. Atitudinea cerută este deci o conştiinţă atentă şi vigilentă, care este rod al rugăciunii, al implorării sau rugii neîncetate, pe care Domnul o cere aici de la discipolii săi.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

În fiecare advent Biserica îl pune pe creştin în situaţie vitală de speranţă: trebuie să aştepte, legat cu tot Vechiul Testament, venirea eliberării din partea lui Dumnezeu. Aşteptarea credinciosului este în fond speranţa într-o întâlnire definitivă cu Dumnezeu. Aici credinţa, ca întâlnire cu Dumnezeu, este substanţa a ceea ce aşteptăm.

A trezi această speranţă transcendentă, teologală, este marea dificultate şi, pentru aceasta, marea provocare la începutul ADVENTULUI. Dificultatea principală se află în ce trăieşte omul postmodern în imediat şi se conformează cu asta. Orizontul său de multe ori nu trece dincolo de consum şi asta se observă de fiecare dată mai mult în forma de a trăi şi a celebra Crăciunul fără distincţie de clase sociale. În unele este un consumism de fapt; şi în altele este numai un consumism de dorinţă. Într-o manieră sau alta, numai bunăstarea individuală apare ca obiectiv al aşteptării şi al cuceririi.

Însă mult dincolo de a condamna această atitudine de viaţă trebuie să înţelegem că în fond răspunde la dorinţa de fericire pe care o avem cu toţii. Da, în viaţă toţi oamenii căutăm fericirea, să fim fericiţi. Marea problemă este unde se găseşte această fericire pe care o căutăm? Este numai în bunăstarea economică, în posibilitatea de consum?

Pe bună dreptate aici trebuie să prezentăm adevărul integral al evangheliei ca veste bună care răspunde la această dorinţă de fericire, legitimă fără îndoială, însă al cărei obiect nu se găseşte în lucrurile din această lume, în bunurile de consum pământesc. Trebuie să prezentăm Vestea Bună a bucuriei mântuirii pe care prin milostivirea sa Dumnezeu o realizează în inima noastră dacă o deschidem lui Cristos: „Bucuria Evangheliei umple inima şi viaţa celor care se întâlnesc cu Isus. Cei care se lasă mântuiţi de El sunt eliberaţi de păcat, de tristeţe, de golul interior, de izolare. Cu Isus Cristos mereu se naşte şi se renaşte bucuria” (Evangelii gaudium, nr. 1).

Chiar şi în mijlocul marilor dificultăţi, suntem invitaţi să aşteptăm această mântuire care vine numai de la Dumnezeu. În acest sens spunea papa Francisc: „«Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!» (Lc 21,28). Şi în mijlocul tulburărilor nemaiauzite Isus vrea să arate marea sa putere, gloria sa incomparabilă (cf. Lc 21,27) şi puterea iubirii care nu se retrage în faţa a nimic, nici în faţa cerurilor tulburate, nici în faţa pământului în flăcări, nici în faţa mării înfuriate. Dumnezeu este mai puternic şi mai tare decât totul. Această convingere dă celui care crede seninătate, curaj şi forţa de a persevera în bine în faţa celor mai rele adversităţi. Chiar şi atunci când forţele răului se dezlănţuie, creştinii trebuie să răspundă la apel, având capul ridicat, gata să rezistăm în această bătălie în care Dumnezeu va avea ultimul cuvânt. Şi acest cuvânt va fi de iubire şi de pace!” (Omilia din 29 noiembrie 2015).

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

  • Unde caut fericirea deplină? Este plină inima mea când obţin ceea ce doresc?
  • Mă contagiez de consumismul care domneşte în celebrarea Crăciunului?
  • Aştept realmente mântuirea şi fericirea care îmi vine de la Isus şi cu Isus?
  • Unde îmi pun speranţa mea?
  • Găsesc pace şi speranţă în Cuvântul lui Dumnezeu?
  • Ce mă gândesc să fac pentru a mă pregăti să trăiesc un Crăciun diferit, aşteptând şi sărbătorind venirea lui Isus în viaţa mea?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Isuse, pentru fiecare dintre semnele tale.

Eliberează-mp de încercarea de a avea totul deja şi de vârtejul acestui timp.

Speranţa mea să nu fie pusă în lucrurile trecătoare.

Dă-mi certitudinea bucuriei care nu se termină niciodată.

Dăruieşte-mi, Isuse, în acest timp, să mă pot pregăti pentru venirea ta la Crăciun.

Vreau să mă întâlnesc cu Tine, pentru că numai cu Tine viaţa mea are sens.

Îţi cer asta din inimă.

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Isuse, ajută-mă să pregătesc inima mea pentru venirea Ta”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni îmi propun să aştept pe cineva la locul meu de muncă, la colegiul sau facultatea mea, şi să împărtăşesc un timp de discuţie.

„Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre

prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat”

Sfântul Paul

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.