Categorii

Duminica I-a din Timpul Postului Mare – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

 

Vino, Duhule Sfânt, luminează mintea mea,

deschide inima mea, ia mâinile mele,

pentru ca să înţeleg mesajul Cuvântului,

pentru ca să simt profunzimea iubirii divine,

pentru ca să merg deschizând mâinile mele

pentru cei care au nevoie de milostivire şi iubire. Amin.

 

TEXTUL BIBLIC:  Matei 4,1-11  

Diavolul îl pune pe Isus la încercare

Atunci Isus a fost condus de Duhul în deșert ca să fie ispitit de diavol. 2 După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, în cele din urmă i s-a făcut foame. 3 Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis:

– Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini”.

4 Dar el, răspunzând, i-a zis:

– Este scris: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.

5 Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântă, l-a așezat pe coama templului 6 și i-a spus:

– Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine și te vor purta pe mâini ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră”.

7 Isus i-a zis:

– Din nou este scris: Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău”.

8 Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărățiile lumii și gloria lor 9 și i-a spus:

– Îți voi da toate acestea, dacă vei cădea [înaintea mea] și mă vei adora”.

10 Atunci Isus i-a spus:

– Pleacă, Satană! Căci este scris: Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora și numai lui îi vei aduce cult”. 11 Atunci diavolul l-a lăsat.

Și iată că se apropiau îngeri și îi slujeau.

1 – LECTURA:  Ce spune textul?

 

Pr. Fidel Oñoro

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Cine l-a condus pe Isus în deşert? De câte ori l-a pus la încercare diavolul pe Isus? În ce locuri l-a dus diavolul pe Isus, pentru a-l pune la încercare?

 

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Miercurea trecută, Miercurea Cenuşii, am început timpul Postului Mare. Este un timp special pe care liturgia Bisericii ni-l dăruieşte pentru a pregăti inima noastră ca să celebreze Paştele lui Isus. „Păresimile” (Postul Mare) este un cuvânt care vine de la numărul 40 care sunt zilele pe care Isus le-a petrecut în deşert, după cum ne relatează Evanghelia pe care tocmai am citit-o…

La sfârşitul acestor 40 de zile, Domnul este ispitit în deşert de către diavol care îl pune în diferite situaţii pentru ca să se îndepărteze de drumul pe care Dumnezeu i l-a semnalat. Aceasta este o ispită: posibilitatea de a facer răul îndepărtându-ne astfel de drumul lui Dumnezeu. Ispita în ea însăşi nu este un păcat, însă ne poate duce cu uşurinţă la păcat dacă nu stăm aproape de Dumnezeu.

Cu Evanghelia din această duminică învăţăm de la Isus că trebuie să ne îndepărtăm de ispită, să nu lăsăm ca să intre în inima noastră şi să ne facă să păcătuim. Cu toţii suntem supuşi ispitei. Putem să fim ispitiţi să facem răul cu insultele, minciuna, cu egoismul, cu lipsa de slujire faţă de ceilalţi, cu îndepărtarea de cele care sunt ale lui Dumnezeu, cu invidiile…

Trebuie să medităm cu sinceritate în toate aceste ocazii de păcat care ni se prezintă ştiind, totuşi, ce cel mai important este că Isus triumfă în ispită şi, prin urmare, ne dă forţele pentru ca şi noi să triumfăm în ispitele vieţii noastre…

Pentru aceasta, să ne deschidem inima lui Cristos pentru ca să ne dea forţele necesare pentru a învinge împreună cu El ispita!

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Papa Francisc în exortaţia apostolică Evangelii gaudium (nr. 85) ne vorbeşte despre ispita prin care mulţi putem să trecem…

Una dintre tentaţiile cele mai serioase care sufocă fervoarea şi curajul este sentimentul de înfrângere, care ne transformă în pesimişti nemulţumiţi şi pesimişti cu faţa întunecată. Nimeni nu poate să întreprindă o bătălie dacă în prealabil nu se încrede pe deplin în triumf. Cine începe fără încredere am pierdut cu anticipaţie ţinta bătăliei şi îngroapă propriile talente. Deşi cu dureroasa conştiinţă a propriilor fragilităţi, trebuie mers înainte fără a ne considera învinşi şi a ne aminti ceea ce i-a spus Domnul sfântului Paul: «Îţi este suficient harul meu, căci puterea mea se arată în slăbiciune» (2Cor 12,9). Triumful creştin este mereu o cruce, dar o cruce care este în acelaşi timp stindard de victorie, care se poartă cu o duioşie luptătoare împotriva asalturilor răului. Duhul rău al înfrângerii este frate al tentaţiei de a separa înainte de timp grâul de neghină, produs al unei neîncrederi neliniştite şi egocentrice”.

Acum să ne întrebăm:

Zilnic suntem încercaţi. Am avut ispite în timpul acestei săptămâni? Cum am acţionat? Când nu depăşesc ispita, mă simt departe de Dumnezeu? Ce fac pentru a fi din nou aproape de El?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

O, Cristoase,

Am intrat în ţarcul întunericului

Şi întunericul îmi provoacă durere,

Mă răneşte, mă vatămă.

Simt lipsa Ta.

Ştiu că eşti în mine.

Însă stai ascuns, liniştit,

Aşteptând decizia mea…

Este nelinişte,

O, Cristoase, nu rămâne ascuns.

Salvează-mă!

Ignacio Larrañaga

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Doamne, recunosc slăbiciunea mea, în faţa tăriei tale

De fiecare dată când cad, ridică-mă şi redă-mi bucuria mântuirii tale!

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbarea în mine?

Lectura rugătoare a Cuvântului lui Dumnezeu mă va ajuta să depăşesc ispitele aşa cum a făcut Isus. În această primă săptămână din Postul Mare mă angajez să acord câteva minute pe zi, să caut evanghelia de fiecare zi şi să fac Lectio divina.

„Fericiţi cei care se gândesc înainte de a acţiona şi se roagă înainte de a se gândi,

pentru că nu se vor tulbura din cauza imprevizibilului”

Sfântul Thomas Morus

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.