Categorii

Duminica I-a din Timpul Adventului – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

 

Duhule Sfânt

Mă gândesc la tine, Duhule Sfânt,

Ca o lumină mare pe care trebuie să ne-o arăţi

Marea greşeală în care ne aflăm,

Pentru că nu l-am cunoscut pe Dumnezeu

Ca pe originea infinită a lumii şi ca pe sfârşitul ei.

 

Mă gândesc la tine, Duhule Sfânt,

Ca la marea forţă care

îi lipseşte creştinătăţii.

Creştinii, în majoritatea lor,

pentru că nu te iubesc, pentru că nu te cheamă,

Am apostat de la credinţa vie şi de la iubire,

Şi suntem complet reci

şi afectaţi de amăgirile lumii.

Pr. Rafael García Herreros

 

 

TEXTUL BIBLIC: Matei 24,37-44

Cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi venirea Fiului Omului: căci, cum era în zilele dinaintea potopului când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă şi nu şi-au dat seama până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat; două vor măcina la moară: una va fi luată, iar cealaltă lăsată. Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru. Dar aceasta s-o ştiţi: dacă ar şti stăpânul casei la ce oră vine hoţul, ar veghea şi nu ar lăsa să i se spargă casa. De aceea fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi.

 

 

1 – LECTURA: Ce spune textul?

 

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Când se va întoarce Fiul Omului? În ce moment a venit potopul? Care este sfatul Învăţătorului dat prietenilor săi? Câte persoane se vor mântui?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

În această duminică începe un nou an liturgic. Cu Adventul se deschide timpul venirii Domnului şi al experienţei vigilente a credincioşilor. Timp de patru săptămâni, evangheliile ne vor pregăti pentru venirea, pentru prezenţa Domnului în mijlocul nostru. În această primă duminică, privirea nu este îndreptată spre Crăciun, ci spre „a doua venire” a Domnului; Domnul vine şi ne invită să veghem.

După ce a afirmat că nimeni nu ştie ceasul venirii Domnului, numai Tatăl (v. 36), textul se desfăşoară în două părţi; în prima (v. 37-39) ilustrează cu imaginea potopului caracterul neprevăzut al venirii Domnului. După aceea, cu scene din viaţa zilnică şi cu exemplul hoţului în timpul nopţii (v. 40-44) îndeamnă la „veghere”, la „a fi atenţi” în aşteptarea Domnului care vine.

Discipolii deja l-au întrebat pe Domnul când va avea loc întoarcerea sa şi sfârşitul lumii (vezi Mt 24,3), Isus le răspunde că trebuie să fie vigilenţi pentru că nu se ştie ceasul. Pentru a ilustra asta preia relatarea potopului; Domnul îl anunţase deja pe Noe, însă, peste cei care nu cred potopul a venit pe neaşteptate şi cei care nu erau pregătiţi au murit înecaţi.

După ce a făcut referinţă la o relatare din istoria lui Israel, menţionează două activităţi din viaţa zilnică; une despre bărbaţi (la câmp) şi alta despre femeie (la moară). Şi în desfăşurarea normală a vieţii şi activităţilor de fiecare zi este necesară vegherea (v. 42).

La sfârşit face referinţă la caracterul neaşteptat al venirii hoţului în timpul nopţii (v. 43) şi din nou invită să fim atenţi (v. 44). Insistenţa la veghere şi imaginea hoţului în timpul nopţii cu frecvenţă a făcut ca să se interpreteze acest text într-o cheie de teamă, de frică în faţa venirii. Această frică nu are nici un fundament în mesajul pe care-l dă Isus în Evanghelie.

Acela care vine este cel care ne iubeşte şi şi-a dat viaţa pentru noi (Mt 20,28) şi a venit pentru a ne mântui (Mt 1,22). Vegherea nu este pentru a ne teme, este pentru a vedea că drumul nostru merge după paşii Domnului. Însă nu „veghem” numai asupra paşilor noştri, privirea noastră se ridică şi pentru a ne întâlni cu privirea Domnului: „mă gândesc la tine, Doamne, în ceasurile de veghe, noaptea” (Ps 63,7) şi în definitiv ridicându-ne privirea descoperim un Dumnezeu care ca o mamă grijulie veghează asupra copiilor săi, sau cum un paznic atent veghează cetatea: „Dacă Domnul n-ar păzi cetatea, în zadar ar veghea cei care o păzesc” (Ps 127,1).

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune? Ce ne spune?

 

Prezentăm acest text al Papei Francisc, în care ne invită să trăim în alertă, nu pentru a simţi frică, ci multă bucurie pentru viaţa care ni s-a dat.

„Ceea ce ni se cere este să fim pregătiţi pentru întâlnire – pregătiţi pentru o întâlnire, o întâlnire frumoasă, întâlnirea cu Isus – care înseamnă a şti să vedem semnele prezenţei sale, să ţinem vie credinţa noastră, cu rugăciunea, cu Sacramentele, să fim vigilenţi pentru a nu adormi, pentru a nu uita de Dumnezeu. Viaţa creştinilor adormiţi este o viaţă tristă, nu este o viaţă fericită. Creştinul trebuie să fie fericit, bucuria lui Isus. Să nu adormim!…

… Iubiţi fraţi şi surori, contemplarea judecăţii finale să nu ne dea niciodată teamă, ci să ne impulsioneze să trăim mai bine prezentul. Dumnezeu ne oferă cu milostivire şi răbdare acest timp pentru ca să învăţăm în fiecare zi să-l recunoaştem în cei săraci şi în cei mici; pentru ca ne implicăm în bine şi să fim vigilenţi în rugăciune şi în iubire. Fie ca Domnul, la sfârşitul existenţei noastre şi al istoriei, să ne recunoască drept servitori buni şi credincioşi. Mulţumesc”.

 

Acum să ne întrebăm: Care crezi că trebuie să fie atitudinea unui creştin în acest timp de Advent? Cum te pregăteşti pentru venirea Domnului? Ai simţit teamă la sfârşitul timpurilor pentru ce crezi că se întâmplă asta?

 

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i spun? Ce-i spunem?

Psalmul 33

L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns

şi m-a eliberat de orice teamă.

 

Priviţi la el şi veţi fi luminaţi

şi feţele voastre nu se vor ruşina.

 

Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat

şi l-a scăpat din toate necazurile sale.

 

Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el

şi-i scapă din primejdie.

 

Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,

ferice de omul care se încrede în el.

 

Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii lui,

căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el.

 

Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,

dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic.

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru aceasta, mai mult decât de moarte

mă tem, Doamne, de plecarea ta

şi vreau să pierd viaţa

de o mie de ori decât să te pierd…

(Fratele Damian de Vegas)

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

 

Terminăm această întâlnire cu Cuvântul, însufleţindu-ne să continuăm viaţa cu ochii îndreptaţi spre Domnul şi să reflectăm:

Ce trebuie să faci pentru a te menţine „treaz” în aşteptarea Învăţătorului? Cum faci pentru ca să fie pregătită comunitatea ta pentru venirea Domnului? Te pregăteşti frecvent cu sacramentul Spovezii?

„Asta este ceea ce vrea să facă Domnul în Advent: să vorbească inimii poporului său şi, prin intermediul lui, întregii omeniri, pentru a-i vesti mântuirea”.

Benedict al XVI-lea

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.