Categorii

Duminica a XXVIII-a din Timpul de peste An – Ciclul C – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, manifestă-te încă o dată.

Duhule Sfânt, dă-mi o inimă care ascultă.

Duhule Sfânt, unge-mă cu mireasma ta inconfundabilă.

Duhule Sfânt, fă-mă să experimentez botezul meu

şi trimite-mă să duc Cuvântul tău în această lună misionară.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Luca 17,11-19

În timp ce mergea spre Ierusalim, Isus a trecut prin Samaria şi Galileea. A intrat într-un sat şi i-au venit în întâmpinare zece leproși care stăteau la distanță. 13 Aceştia şi-au ridicat glasul, strigând: „Isuse, Învățătorule, îndură-te de noi!”.

14 Văzându-i, el le-a spus: „Mergeți şi arătați-vă preoţilor!”. 15 Şi, în timp ce mergeau, s-au curățat. Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors glorificându-l pe Dumnezeu cu glas puternic 16 şi a căzut cu faţa la picioarele lui, mulțumindu-i; iar acesta era samaritean.

17 Atunci Isus a spus: „Oare nu s-au curățat zece? Unde sunt ceilalți nouă? 18 Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest străin?”.

19 Apoi i-a zis: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit”.

1. LECTURA: Ce spune textul?

 

Câteva întrebări pentru o lectură atentă…

  • Cine se apropie de Isus şi de ce stau la o anumită distanță?
  • Ce îi cer lui Isus aceste persoane?
  • Unde îi trimite Isus şi ce li se întâmplă pe drum?
  • Ce face unul dintre ei când se vede vindecat; de unde era originar?
  • Ce întreabă Isus şi de ce? Ce îi spune unicului care s-a întors?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Mons. Damian Nannini

Isus merge la Ierusalim şi înainte de a intra într-o localitate îi ies în întâmpinare zece leproși. Aceştia stau la distanță şi îşi ridică glasul. Se întâmplă că după legile din VT leprosul era considerat impur şi trebuia să trăiască în afara comunităţii. Mai mult, nu trebuia să se apropie de niciun om sănătos datorită pericolului contagierii. Adică, boala leprei avea o dimensiune sau consideraţie religioasă până acolo încât a fi lepros este un semn clar cu a fi un om departe de Dumnezeu şi îndepărtate de comunitatea de mântuire.

Strigătul de ajutor al leproșilor adresat lui Isus, „îndură-te de noi”, aminteşte invocația din psalmi adresată lui Dumnezeu (de ex. Ps 40,5; 50,3-4).

Răspunsul lui Isus este o privire compătimitoare şi o poruncă: „Mergeți şi arătați-vă preoţilor!”. Se întâmplă că această infirmitate care provoacă impuritatea cultuală trebuia să fie diagnosticată de către preoţi. Şi la fel le revenea preoţilor să confirme vindecarea sa şi să permită reintrarea în comunicate declarându-l pur pe leprosul vindecat. Conform acestui lucru este clar că porunca lui Isus era ca ei să se prezinte la preoţi pentru ca să certifice vindecarea leproșilor. Cei zece pornesc la drum, prin care au demonstrat că au credinţă în Cuvântul lui Isus. Şi pe drum sunt vindecați, „curățați”, cei zece.

Ei bine, din cei zece numai unul se întoarce la Isus; şi numai acesta este declarat „mântuit” datorită credinţei sale. Pe ceilalți nouă credinţa inițială în Isus i-a dus numai la obținerea vindecării-curățării, însă nu le-a folosit pentru mântuire. Aşa cum bine spune F. Bovon: „Dacă credinţa nu este însoțită de recunoștință nu este credinţă adevărată. Continuă să fie legată de minune şi nu se înalță până la mântuire”.

Adnotarea că leprosul vindecat era un samaritean foloseşte pentru a indica milostivirea lui Dumnezeu care merge dincolo de alegerea lui Israel cu o deschidere universalistă.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Evanghelia de duminica trecută ne invita să cerem o mărire a credinţei, pentru a crede mai mult şi mai bine. Astăzi ni se arată procesul credinţei, etapele sau pașii săi.

Cei zece leproși din evanghelie se apropie de Dumnezeu, prin intermediul lui Isus, căutând un har, o ieșire în faţa unei situaţii dureroase şi disperate care îi marginalizează. Bolnavul de lepră este simbolul omului separat de Dumnezeu (nu poate să-i dea cult nici să participe la adunarea religioasă) şi segregat de oameni (trebuie să trăiască în afara cetății şi nu se poate apropia de niciunul sănătos).

Toţi cred în cuvântul lui Isus, toţi ascultă de porunca primită şi pornesc la drum pentru a-i vedea pe preoţi. Acesta este realmente un act de credinţă. Un prim şi important act de credinţă. Şi toţi primesc vindecarea din partea lui Dumnezeu. Obțin ceea ce au căutat şi au cerut. Cei nouă leproși s-au oprit aici. Au fost numai vindecați, în timp ce numai unul a conștientizat că era vorba de un dar primit: „văzând că s-a vindecat”. Pentru aceasta imediat se întoarce şi îl glorifică pe Dumnezeu, uită un pic de el însuși şi se întoarce la Dumnezeu care a avut milă de el. Aceasta este tocmai glorificarea. În această privință spune papa Francisc în omilia sa din 9 octombrie 2016: „Evanghelia din această duminică (cf. Lc 17,11-19) ne invită să recunoaștem cu uimire şi recunoștință darurile lui Dumnezeu… A ști să mulțumim, a ști să lăudăm pentru ceea ce Domnul face pentru noi, cât este de important! Şi atunci putem să ne întrebăm: suntem capabili să spunem mulţumesc? De câte ori ne spunem mulţumesc în familie, în comunitate, în Biserică? De câte ori spunem mulţumesc celui care ne ajută, celui care ne este aproape, celui care ne însoţeşte în viaţă? Adesea considerăm totul clar! Şi asta se întâmplă şi cu Dumnezeu. Este ușor să mergem la Domnul pentru a cere ceva, dar să ne întoarcem ca să-i mulțumim… Pentru aceasta, Isus subliniază cu forță lipsa celor nouă leproși nerecunoscători”.

Leprosul samaritean este imagine a credinciosului complet pentru că nu a fost numai vindecat ci şi mântuit. Care este diferența? Că mântuirea include relația personală cu Isus şi, prin intermediul Lui, cu Tatăl.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

  • Am experimentat că Domnul a răspuns la o cerere pe care i-am făcut-o cu mai multă credinţă şi încredere?
  • O dată primit harul cerut, am știut să mulţumesc?
  • Recunosc harurile pe care Dumnezeu mi le dă zilnic?
  • Sunt recunoscător Domnului şi îl glorific pentru bunătatea sa faţă de mine?
  • Drumul meu de credinţă ajunge până la căutarea comuniunii cu Isus şi la glorificare?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Isuse, pentru că mă vindeci.

Îți prezint fiecare din leprele mele.

Cea care mă marginalizează, ceea ce mă marchează şi nu mă lasă să fiu.

Vindecă-mă şi pe mine.

Să uit de mine şi să te pun în centru.

Să nu consider asta ceva sigur; astăzi îți spun de asemenea:

Mulţumesc, Doamne!

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Isuse, ajută-mă să mă întorc şi să-ți aduc mulțumire mereu”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni îmi propun să fac mai conștientă mulțumirea, spunând „mulţumesc” privind în ochi.

„În toate lucrurile observă providența lui Dumnezeu şi înțelepciunea sa, în toate, glorifică-l”

Sfânta Tereza de Ávila

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.