Categorii

Duminica a XXVI-a din Timpul de peste An – Ciclul C – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, unge-mă la această întâlnire cu Cuvântul.

Duhule Sfânt, fă-mă martor al puterii Cuvântului.

Duhule Sfânt, instruieşte-mă prin intermediul Cuvântului.

Duhule Sfânt, determină-mă ca împreună cu fraţii mei

să trăiesc şi să vestesc Cuvântul.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Luca 16,19-31

În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: „Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine şi petrecea în fiecare zi cu mare fast; 20 la poarta lui zăcea un sărac cu numele de Lazăr, plin de bube: 21 el ar fi dorit să se sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului. Ba, mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele.

22 A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. 23 Pe când se chinuia în iad, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în sânul lui 24 şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinui cumplit în flăcările acestea!» 25 Însă Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi. 26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o mare prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată, şi nici de acolo să treacă la noi».

27 El a zis: «Atunci, te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28 căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin!» 29 Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!» 30 El însă a zis: «Nu, părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei, s-ar converti». 31 I-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge»”.

1. LECTURA: Ce spune textul?

 

Câteva întrebări pentru o lectură atentă…

  • Care sunt cele două personaje din parabolă şi cum este descris fiecare dintre ele?
  • Ce li se întâmplă amândurora? Diferenţele sociale de pe pământ se menţin în sânul lui Abraham?
  • Ce îi cere omul bogat lui Abraham şi ce-i răspunde acesta?
  • Ce îi cere atunci omul bogat lui Abraham şi ce îi răspunde acesta?
  • Ce lipseşte pentru a se converti conform parabolei?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Mons. Damian Nannini

Parabola de duminica trecută era adresată discipolilor; în schimb, aceasta este adresată fariseilor. Parabola se împarte în două părţi. Prima (16,19-22) se contrapune situaţia şi stilul de viaţă a doi oameni: un bogat – fără nume – care benchetuia zilnic (de aici titlul care i s-a dat de lacom, care în latineşte înseamnă „cel care dă petreceri”) şi care se îmbrăca luxos; şi un sărac, cu numele Lazăr, acoperit de răni şi care era întins la uşa casei bogatului şi care nu primea nici măcar firimiturile de la ospăţ. Bogatul era înconjurat de oameni la ospeţe, pe Lazăr numai câinii îl înconjurau pentru a-i linge rănile.

Atât de diferiţi în forma lor de a trăi, moartea îi surprinde pe amândoi, egalându-i în faţa destinului comun al tuturor muritorilor. Însă se întâmplă că după moarte judecata lui Dumnezeu îi diferenţiază din nou: săracul este dus de îngeri în sânul lui Abraham, „figură cu care iudeii reprezentau compania sfinţilor, bucurându-se de intimitatea lor şi de afectul lor”; în timp ce bogatul este, pur şi simplu, înmormântat, „a căzut în chinurile din lumea morţilor, reprezentată de un cuptor de foc. Parabola creează o necunoscută pentru cititori, pentru că nu s-a spus că Lazăr şi bogatul au meritat această soartă diferită pentru că unul a fost mai bun sau mai rău decât celălalt” (L. H. Rivas).

Începe atunci partea a doua (16,23-31) unde la fel se contrapune situaţia amândurora după moarte. Acum bogatul suferă chinuri în timp ce Lazăr se odihneşte în sânul lui Abraham. Este evidentă inversarea situaţiilor.

Acum când se simte rău, bogatul îşi aminteşte de existenţa săracului Lazăr şi este cel care suspină pentru o firimitură, şi mai precis, pentru câteva picături de apă. Bogatul imploră milă pentru el, însă deja este prea târziu pentru că nu este posibil să se schimbe destinul după moarte. Abraham îi aminteşte că a primit bunurile sale în viaţă. Şi de la cine le-a primit? Se pare că, după mentalitatea biblică clasică, putem spune că a primit bunurile din partea lui Dumnezeu. Motiv pentru care păcatul nu este în faptul că a avut multe bunuri, care sunt daruri ale lui Dumnezeu, ci în faptul că s-a bucurat de ele în mod egoist şi ostentativ, fără a se preocupa de ceilalţi, în special de săracul-aproapele Lazăr. Aici se află motivul tratării diferite pe care o primesc după moarte bogatul şi săracul Lazăr.

Considerând pierdută cauza sa personală, bogatul se preocupă de fraţii săi care trăiesc în situaţie asemănătoare cu a sa şi nu vrea ca ei să ajungă la fel ca el. Îi cere din nou lui Abraham ca să-l folosească pe Lazăr ca emisar, însă acum pentru a-i preveni pe fraţii săi. Răspunsul lui Abraham este unul negativ indirect: „îi au pe Moise şi pe profeţi, să asculte de ei”.

Bogatul persistă că dacă li se arată un mor se vor converti (verbul metanoeo). Răspunsul lui Abraham este lapidar: „Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge”.

Dincolo de ficţiune, parabola vrea să lase un mesaj important pentru cei care suntem „vii”: trebuie să citim Scripturile, trebuie să ascultăm glasul lui Dumnezeu pentru ca să ne schimbe inima şi să învăţăm să împărtăşim ceea ce avem, ceea ce ni s-a dat ca administratori în această viaţă.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Parabola de astăzi ne confruntă cu un mesaj clar despre certitudinea judecății lui Dumnezeu la sfârșitul vieții noastre; și despre modul său de a răsplăti pe fiecare după ceea ce a primit şi după faptele sale. De fapt, intenţia principală a parabolei este să-i avertizeze pe oamenii care trăiesc ca bogatul din parabolă. Este o chemare la convertire prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, înainte de a fi prea târziu; pentru că dacă nu se vor converti vor sfârşit foarte rău.

Tot aşa o interpretează Benedict al XVI-lea în enciclica sa Deus caritas est, nr. 15: „Din locul condamnării sale, omul bogat (cf. Lc 16,19-31) cere cu insistență ca frații lui să fie informați despre ceea ce i se întâmplă celui care, în ușurătatea sa, l-a ignorat pe săracul în nevoie. Isus aude, ca să spunem așa, acest strigăt de ajutor și se face ecoul său pentru a ne avertiza, pentru a ne readuce pe drumul cel bun”.

În afară de chemarea la convertire, parabola „este în acelaşi timp un îndemn la iubirea faţă de săraci şi la responsabilitatea pe care trebuie s-o avem faţă de ei, atât pe scară mare, în societatea mondială, cât şi în cadrul mai redus al vieţii noastre zilnice” (J. Ratzinger). Aşa cum observăm, imediat după moarte, când suferă, bogatul „îl vede” pe săracul Lazăr. Prin urmare, bogatului i-a lipsit compasiunea şi caritatea, pentru că i-a lipsit, înainte de toate, o inimă care vede. Este clar că unul din pericolele cele mai rele ale bogăţiei este că provoacă orbire faţă de Dumnezeu şi faţă de poruncile sale; şi faţă de aproapele nevoiaş. Astăzi am spune insensibilitate a inimii. Putem considera foarte bine că atitudinea bunului samaritean, care „a văzut şi i s-a făcut milă”, este pozitivă şi diametral opusă faţă de cea a bogatului nemilos.

În acest sens spunea papa Francisc în omilia sa din 25 septembrie 2016: „Există un alt amănunt în parabolă, un contrast. Viaţa acestui om fără nume este descrisă ca fiind opulentă și pretențioasă: totul în el reclamă nevoi şi drepturi. Şi ca mort el insistă pentru a fi ajutat şi pretinde interesele sale. În schimb, sărăcia lui Lazăr se exprimă cu mare demnitate: din gura sa nu ies plângeri, proteste sau cuvinte de dispreţ. Este o învăţătură valabilă: ca slujitori ai cuvântului lui Isus suntem chemaţi să nu arătăm aparenţă şi să nu căutăm glorie; nici nu putem să fim trişti sau plângăcioşi. Nu suntem profeţi de nenorocire care se complac să scormonească pericole sau devieri; nu suntem oameni care ne adăpostim în propriile medii, dând judecăţi amare despre societate, despre Biserică, despre tot şi toţi, poluând lumea de negativitate.

Scepticismul lamentabil nu aparţine celui care este familiar cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cine vesteşte speranţa lui Isus este purtător de bucurie şi vede departe, are orizonturi, nu are un zid care-l închide; vede departe pentru că ştie să privească dincolo de rău şi de probleme. În acelaşi timp vede bine de aproape, pentru că este atent la aproapele şi la necesităţile sale. Astăzi Domnul ne cere asta: în faţa atâtor Lazăr pe care-i vedem, suntem chemaţi să ne neliniştim, să găsim căi pentru a întâlni şi a ajuta, fără a delega mereu altora sau a spune: «te voi ajuta mâine, astăzi nu am timp, te voi ajuta mâine». Şi acesta este un păcat. Timpul pentru a-i ajuta pe alţii este timp dăruit lui Isus, este iubire care rămâne: este comoara noastră în cer, pe care ne-o procurăm aici pe pământ”.

 

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

  • Citesc sau ascult Scripturile ca un cuvânt al lui Dumnezeu pentru mine?
  • Am avut harul vreunei convertiri ascultând Cuvântul lui Dumnezeu?
  • Reuşesc să văd şi să dau nume feţelor sărăciei care sunt în jurul meu?
  • Caut să împărtăşesc cu cei nevoiaşi puţinul sau multul pe care Dumnezeu mi l-a dat?
  • Cum asum şi trăiesc situaţiile de sărăcie personală în care ajung să trăiesc?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Isuse, pentru că mă inviţi iar şi iar la convertire.

Fă să fiu mereu deschis la Cuvântul tău.

Fă să nu etalez aparenţa şi să mă conduc după ce am.

Depărtează-mă de plângeri.

Dăruieşte-mi o inimă mişcată de caritate.

Să nu trec mai departe în faţa fraţilor mei nevoiaşi.

Să ascult în ei strigătul, să te descopăr în ei.

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Isuse, dă-mi o inimă care să fie pasionată de cei nevoiaşi”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni îmi propun să fiu atent la sărăciile fraţilor mei mai apropiaţi.

Mă voi apropia de ei cu duioşie.

„Aminteşte-ţi că atunci când laşi această lume, nu poţi să iei nimic din ceea ce ai primit; numai din ceea ce ai dat”

Sfântul Francisc de Assisi

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.