Categorii

Duminica a XXV-a din Timpul de peste An – Ciclul C – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

«Duhule Sfânt,

fă ca inima mea

să se deschidă la Cuvântul lui Dumnezeu,

ca inima mea

să se deschidă la bine,

ca inima mea

să se deschidă la frumuseţea lui Dumnezeu

în toate zilele».

(Papa Francisc)[1]

TEXTUL BIBLIC:  Luca 16,1-13

Parabola administratorului necinstit

Şi le-a mai spus discipolilor: «Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunţat că i-ar risipi averea. El l-a chemat şi i-a spus: „Ce aud despre tine? Dă cont de administraţia ta, căci de acum nu mai poţi fi administrator”. Atunci administratorul şi-a spus în sine: „Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce voi face pentru ca oamenii să mă primească în casele lor atunci când voi fi dat afară din administraţie”. Şi, chemându-i pe debitorii stăpânului, unul câte unul, i-a spus primului: „Cu ce eşti dator stăpânului meu?”. Acesta i-a spus: „Cu o sută de măsuri de untdelemn”. El i-a răspuns: „Ia-ţi chitanţa, aşază-te repede şi scrie cincizeci”. După aceea, i-a spus altuia: „Tu, cât datorezi?”. Acesta a răspuns: „O sută de măsuri de grâu”. El i-a spus: „Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci”. Stăpânul l-a lăudat pe administratorul necinstit pentru că a lucrat cu înţelepciune; pentru că fiii veacului acestuia, în generaţia din care fac parte, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.

Iar eu vă spun: Faceţi-vă prieteni din mamona nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veşnice atunci când veţi duce lipsă. Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mai mari. Şi cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit şi în cele mai mari. Deci, dacă voi nu aţi fost credincioşi cu mamona nedreaptă, cine vă va încredinţa adevărata bogăţie? Şi dacă nu aţi fost credincioşi cu avuţia străină, cine v-o va da pe a voastră? nici un servitor nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei».

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Antonino Cepeda Salazar

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Pentru ce stăpânul îl dă afară pe administrator? Ce face administratorul în acel moment? Pentru ce administratorul este lăudat de stăpân?

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

Capitolul 16 aproape în întregimea sa este exclusiv al sfântului Luca şi abordează, ca temă principală, bunurile din această lume. Mai întâi parabola administratorului necinstit (v. 1-13), apoi, fariseii iubitori de bani (v. 14-18) şi la sfârşit ce li se poate întâmpla administratorilor răi (v. 19-31) cu parabola bogatului şi a săracului Lazăr.

Astăzi citim Lc 16,1-13 care este împărţit cel puţin în două mari părţi: în prima, Isus se adresează discipolilor săi cu parabola administratorului necinstit (v. 1-8); şi în a doua, acelaşi Isus face câteva aplicaţii practice în lumina parabolei pe care tocmai a relatat-o (v. 9-13).

Parabola merge de la „era un om bogat” până la „stăpânul l-a lăudat pe administratorul necinstit pentru că a lucrat cu înţelepciune”. Însă, cum povesteşte Isus istoria.

Situaţia (v. 1-2): Probabil că la origine parabola se adresa neconvertiţilor, fariseilor; şi după aceea, Biserica primară a aplicat parabola la comunitate (adăugând „discipolilor”, v. 1). Este probabil că un străin bogat stabilit în Palestina era ajutat de unul născut acolo care administrează bunurile sale pentru ca locuitorii să aibă încredere în afaceri. Însă atât administratorul cât şi debitorii erau sub jugul acelui om bogat.

Administratorul a fost acuzat în faţa bogatului că nu-şi face bine treaba. Nu sunt zvonuri şi nici o defăimare; dacă aşa era, administratorul trebuia să se apere şi n-a făcut asta. Se presupune că stăpânul a verificat denunţările şi pentru aceasta îi cere cont şi decide să-l dea afară. Nu se precizează mai mult. Cititorii rămânem cu îndoiala referitoare la ce sau cum administratorul a administrat rău bunurile stăpânului său. Desigur, este o situaţie asemănătoare cu fiul risipitor, care a risipit averea pe care i-o dăduse tatăl său.

Administratorul se gândeşte şi ia decizii (v. 3-4): În faţa situaţiei delicate pe care o trăieşte, administratorul discerne pentru că trebuie să ia decizii cu promptitudine, nu-i rămâne mult timp. Constată pentru el însuşi că este incapabil să realizeze o muncă fizică grea şi îi este imposibil din punct de vedere psihologic să cerşească. Şi gândindu-se la viitorul său imediat („când voi fi dat afară”) decide să realizeze acţiuni strategice, am spune noi astăzi, pentru ca aşa cum spune el „să mă primească în casele lor”. Însă cine sunt cei care-l vor primi? Este ceea ce se va relata imediat.

Administratorul dăruieşte o scădere debitorilor (v. 5-7): Orientalilor le plac cifrele mari, este ceea ce se reflectă în parabolă. Administratorul iartă 50% celui dintâi şi 20% celui de-al doilea, însă este vorba de mari cantităţi echivalente; iertate în vederea unei propuneri bine definite: ca administratorul să fie primit de aceşti beneficiari când este destituit din funcţia sa (cf. v. 4). Termină cu cercul asupririi pentru că acum se pune de partea victimelor, cărora le iartă datoria pe care o au faţă de stăpân.

Administratorul nu-i fură nimic stăpânului său; renunţă doar la ceea ce ar fi câştigul său, probabil excesiv. Aici nu se evaluează moralitatea atitudinii sale, pentru delapidarea de care l-au acuzat sau pentru câştigurile sale excesive, la care acum renunţă; ci este pus ca exemplu de acţiune rapidă, efectivă şi înţeleaptă în faţa unei situaţii de criză. Administratorul a ştiut în prezent să tragă avantaj pentru viitorul său.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Începem meditaţia noastră cu cuvintele Papei Francisc

„Este adevărat că astăzi cam toţi şi chiar şi tinerii noştri simt fascinaţia atâtor idoli care se pun în locul lui Dumnezeu şi par să dea speranţă: banii, succesul, puterea, plăcerea. Adesea un sentiment de singurătate şi de gol îşi croieşte drum în inima multora şi conduce la căutarea de compensaţii, de aceşti idoli trecători. Iubiţi fraţi şi surori, să fim lumini de speranţă! Să avem o privire pozitivă asupra realităţii! Să încurajăm generozitatea care îi caracterizează pe tineri, să-i însoţim să devină protagonişti ai construirii unei lumi mai bune: sunt un motor puternic pentru Biserică şi pentru societate.

 

Nu au nevoie numai de lucruri, au nevoie mai ales ca să le fie propuse acele valori imateriale care sunt inima spirituală a unui popor, memoria unui popor. În acest Sanctuar, care face parte din memoria Braziliei, le putem aproape citi: spiritualitate, generozitate, solidaritate, perseverenţă, fraternitate, bucurie; sunt valori care îşi află rădăcina lor cea mai profundă în credinţa creştină”[2].

Acum să ne întrebăm:

Ce loc ocupă banii în viaţa mea? Cum îi folosesc? Împart bunurile mele cu ceilalţi? Construiesc o lume mai dreaptă în privinţa banilor? Am fost fidel în lucrurile care mi-au fost încredinţate? Îl slujesc numai pe Domnul?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Evanghelia de astăzi ne cere să-l slujim pe Dumnezeu şi nu bogăţiile; să-i cerem Domnului să învăţăm să fim generoşi cu ceilalţi în care se află Domnul.

Rugăciune pentru a-i cere lui Dumnezeu generozitate

 

Doamne, învaţă-mă să fiu generos,

să dau fără a calcula,

să răsplătesc răul cu bine,

să slujesc fără a aştepta recompensa,

să mă apropii de cel care mă acceptă mai mult,

să fac binele celui care niciodată nu-mi poate răsplăti,

să iubesc mereu în mod gratuit,

să muncesc fără a mă preocupa de odihnă.

Şi să nu am alt lucru decât să dau,

să mă dăruiesc în toate şi de fiecare dată mai mult

celui care are nevoie de mine

aşteptând numai de la Tine

răsplata.

Sau mai bine zis: aşteptând ca Tu însuţi

să fii răsplata mea.

Amin.

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Priveşte la Isus, Domnul nostru, care a trăit sărac, despuiat de sine însuşi şi dăruit pentru binele celorlalţi. Contemplă-l pe Isus care a murit gol, pironit pe o cruce şi înmormântat într-un mormânt împrumutat şi spune-i:

„Fii tu cea mai mare bogăţie a mea, Doamne, pe care o păzesc cu viaţa mea”

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, cum mă schimb în viaţa mea?

 

Astăzi Domnul ne invită să acţionăm, să fim cinstiţi cu ceea ce ne dăruieşte şi mai ales întotdeauna fideli faţă de El.

Cum am administrat bunurile materiale pe care Domnul mi le-a dat? Împărtăşesc darurile pe care le am cu fraţii mei? Unde se află inima mea astăzi?

„Vrem SĂ IUBIM CA TINE, care îţi dai viaţa şi te comunici cu tot ceea ce eşti”.

 

Fericitul Ioan Paul al II-lea

[1] http://www.vatican.va/holy_father/francesco/audiences/2013/documents/papa-francesco_20130515_udienzagenerale_sp.html

[2] http://www.vatican.va/holy_father/francesco/homilies/2013/documents/papa-francesco_20130724_gmg-omeliaaparecida_sp.html

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.