Categorii

Duminica a XXIV-a din Timpul de peste An – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

„Vino, o, Duhule Sfânt! Luminează înţelegerea mea, pentru ca să cunosc poruncile tale

întăreşte inima mea împotriva curselor vrăjmaşului; înflăcărează voinţa mea…

Am ascultat glasul tău şi nu vreau să mă împietresc şi să opun rezistenţă, spunând: după aceea…, mâine.

Acum, ca nu cumva ziua de mâine să-mi lipsească.

O, Duh al adevărului şi al înţelepciunii, Duh al înţelegerii şi al sfatului,

Duh al bucuriei şi al păcii!

Vreau ceea ce vrei, vreau pentru că vrei,

vreau aşa cum vrei, vreau când vrei…”.

 

TEXTUL BIBLIC: Matei 18,21-35  

21 Atunci, Petru, apropiindu-se, i-a zis:

– Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greșește împotriva mea? De șapte ori?

22 Isus i-a spus:

– Nu-ți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori șapte.

23 De aceea împărăția cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. 24 Când a început să ceară [conturile], i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanți. 25 Întrucât nu avea să-i restituie, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția, copiii și tot ce avea și să achite [datoria]. 26 Atunci, servitorul s-a prosternat în fața lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine și-ți voi restitui totul!» 27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece și i-a iertat datoria.

28 Dar ieșind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el și care îi datora o sută de dinari. Înșfăcându-l, îl strângea [de gât] spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi ești dator!» 29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora, zicându-i: «Ai răbdare cu mine și îți voi restitui!» 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers și l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria.

31 Văzând, deci, ceilalți servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult și, venind, au povestit stăpânului lor toate cele întâmplate. 32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ți-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. 33 Nu trebuia să te înduri și tu de cel care este servitor ca și tine așa cum eu m-am îndurat de tine?» 34 Și, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria.

35 Tot așa vă va face și Tatăl meu ceresc, dacă nu veți ierta fiecare fratelui său din inimă”.

 

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce a răspuns Isus când Petru l-a întrebat de câte ori trebuia să ierte? Ce a poruncit regele când şi-a dat seama că servitorul nu avea cu ce să plătească? Care a fost atitudinea pe care al luat-o colegul servitorului când acesta l-a rugat să aibă răbdare cu el? Ce a poruncit regele să i se facă acestui servitor? Conform textului, cum trebuie iertat fratele?

 

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Fidel Oñoro CJM

Evanghelia de astăzi situând discursul lui Isus despre relaţiile fraterne proprii ale comunităţii discipolilor (vezi Mt 18), ne situează în faţa unei învăţături a lui Isus cu privire la necesitatea iertării.

Textul nostru are două părţi.

(1) Dialogul lui Petru cu Isus (18,21-22)

(2) Parabola servitorului nemilos (18,23-34).

Dialogul lui Petru cu Isus: „iertarea dă identitate comunităţii

Petru ia iniţiativa şi se apropie de Isus pentru a-l întreba: „De câte să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” (18,21).

Întrebarea lui Petru ne lasă să înţelegem că el a înţeles deja foarte bine că comunitatea lui Isus se construieşte în iertarea reciprocă. În această manieră suntem identificaţi ca fii ai Tatălui ceresc (vezi 5,43-45 şi 6,14-15).

În întrebare Petru a pus o limită: „De şapte ori?”. Răspunsul lui Isus, la rândul său, deschide iertarea discipolului spre un orizont nelimitat: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte” (18,22). Prin urmare, iertarea discipolului nu are limite, aşa cum nu are limite nici iertarea şi milostivirea Tatălui faţă de noi.

Parabola este construită pornind de la contrastul dintre milostivirea unui rege care îi iartă unui servitor al său o datorie incalculabilă (18,23-27) şi cruzimea şi duritatea aceluiaşi servitor care nu-l iartă pe colegul său care-i datorează o mică sumă de bani (18,28-30).

În faţa servitorului care-l imploră spunând: „Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui”, regele: „Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria” (18,27).

Regele se lasă atins la inimă de neliniştea şi necesitatea săracului care-l imploră. Nu se gândeşte la suma de bani pe care riscă s-o piardă, nu persistă în a acţiona cu dreptate, ci, plin de compasiune şi de milostivire, îi iartă totul şi îl lasă să plece liber. Generozitatea inimii sale a depăşit imens acea datorie care depăşea deja orice măsură.

Vine după aceea momentul crud, slujitorul îl maltratează fizic şi moral pe colegul său: „Înșfăcându-l, îl strângea [de gât] spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi ești dator!»” (18,28b).

În faţa implorării colegului său, care a folosit exact aceleaşi cuvinte pe care el cu puţin înainte le-a exprima stăpânului său (18,29; vezi 26), „Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers și l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria” (18,30). În sfârşit, nu a avut „răbdare”. Observăm o disproporţie imensă între milostivirea pe care a primit-o şi împietrirea inimii sale pe care a arătat-o în faţa altora.

Istoria situează balanţă generozitatea excesivă a iertării primite (a Tatălui, a celorlalţi) şi îngustimea şi împietrirea inimii celui care este incapabil să ierte.

Iertarea pe care o primim de la Dumnezeu ne dă măsura iertării pe care trebuie s-o dăm fraţilor. Acesta este sensul răspunsului pe care Isus i-l dă lui Petru: „Până la şaptezeci de ori şapte” (18,22). Cu alte cuvinte: ceea ce Dumnezeu face cu mine este principiul a ceea ce trebuie să fac pentru fratele; milostivirea pe care Tatăl o revarsă asupra noastră fără măsură, primită în inima noastră, trebuie să se reverse gratuit asupra celorlalţi, aşa cum gratuit ne-a fost dată.

În să trebuie observată ultima frază din acest text: iertarea pe care Isus o cere este o iertare care vine din „inimă” (18,35). În această „inimă”, adică în adâncul fiinţei mele, trebuie să rămână, nu supărarea datorită micii ofense pe care am primit-o de la fratele, ci iubirea infinită şi necondiţionată a Tatălui.

 

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Papa Francisc ne invită să reflectăm cu privire la iertare în omilia pe care a rostit-o în timpul vizitei în Coreea cu ocazia celei de-a VI-a Zile a Tineretului Asiatic (august 2014).

«În Evanghelia de astăzi, Petru îl întreabă pe Domnul: „Dacă fratele meu comite greşeli împotriva mea, de câte ori va trebui să-l iert? Oare de şapte ori?”. Domnul răspunde: „Nu-ţi spun de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte” (Mt 18,21-22). Aceste cuvinte merg la inima mesajului de reconciliere şi de pace indicat de Isus. Ascultând de porunca sa, îi cerem zilnic Tatălui nostru ceresc să ierte păcatele noastre, „precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. Dacă n-am fi gata să facem la fel, cum am putea cu onestitate să ne rugăm pentru pace şi reconciliere? 

Isus ne cere să credem că iertarea este poarta care conduce la reconciliere. Poruncindu-ne nouă să-i iertăm pe fraţii noştri fără nicio rezervă, El ne cere să face ceva total radical, dar ne dăruieşte şi harul pentru a face asta. Ceea ce, dintr-o perspectivă umană, pare să fie imposibil, impracticabil şi chiar uneori repugnant, Isus face posibil şi fructuos prin puterea infinită a crucii sale. Crucea lui Cristos revelează puterea lui Dumnezeu de a umple orice diviziune, de a vindeca orice rană şi de a restabili legăturile originale de iubire fraternă». 

Acum să ne întrebăm:

Am experimentat iertarea din inimă? Când m-am simţit iertat, ce atitudine iau în faţa altora, îi iert şi eu? Îmi este clar că Domnul este cel care îmi acordă harul pentru a ierta? Ce am simţit când am iertat?

 

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text? 

Doamne Isuse, cer în special harul de a ierta acestei persoane care m-a rănit mai mult în viaţa mea.

Cer să iert pe cel mai rău duşman, persoana pe care mă costă cel mai mult s-o iert

sau persoana pe care am spus că n-o voi ierta niciodată.

Mulţumesc, Isuse, pentru că mă eliberezi de răul de a nu ierta

şi cer iertare tuturor celor pe care şi eu i-am ofensat.

 

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Prietene Isus: Dorim să experimentăm bucuria şi pacea care vine din iertarea cu inimă sinceră.

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbarea în mine? 

Într-un moment de tăcere şi singur, voi aduce în mintea mea acea persoană care m-a ofensat şi în rugăciune o voi îmbrăţişa cu braţele lui Isus spunând: „te iert aşa cum Isus te iartă”.

Doamne:

Fă din mine un instrument al păcii tale…

Unde e ofensă, eu s-aduc iertare.

Sfântul Francisc de Assisi

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.