Categorii

Duminica a XXIII-a din Timpul de peste An – Ciclul C – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

«Duhule Sfânt,

fă ca inima mea

să se deschidă la Cuvântul lui Dumnezeu,

ca inima mea

să se deschidă la bine,

ca inima mea

să se deschidă la frumuseţea lui Dumnezeu

în toate zilele».

(Papa Francisc)[1]

TEXTUL BIBLIC:  Luca 14,25-33

Urmarea lui Isus (Mt 10,37-38)

Multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: «Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu. Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine? Pentru ca nu cumva, punând temelia şi nereuşind să-l termine, toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs, spunând: „Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine”. Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă este în stare cu zece mii să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea. Tot astfel, fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are, nu poate fi discipolul meu.

Când sarea îşi pierde gustul (Mt 5,13; Mc 9,50)

Sarea este bună; dar dacă şi sarea îşi pierde gustul, cum şi-l va mai recăpăta? Nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi: se aruncă afară. Cine are urechi pentru a asculta să asculte».

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Antonino Cepeda Salazar

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Cine îl însoţeşte pe Isus? Care sunt exigenţele de a fi discipol al lui Isus? Care sunt cele două asemănări pe care le foloseşte Isus pentru a se referi la statornicia, la realismul şi la curajul discipolului?

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

Fii atent la expresiile: „Multă lume mergea după Isus”; „Dacă cineva vine la mine”; „Nu poate fi discipolul meu” (repetă-le de trei ori).

Chiar dacă Isus se adresează tuturor oamenilor, totuşi vorbeşte despre exigenţele pentru cei care vor vrea să fie discipolii săi. Isus, care deja este decis să-şi ofere viaţa la Ierusalim, cetatea spre care se îndreaptă, exprimă celor care pretind să fie discipolii săi exigenţele urmării. Isus nu este un învăţător mieros care vrea să se pună bine cu ai săi; el exprimă în manieră sinceră şi deschisă că discipolul său autentic trebuie să fie dispus la exigenţele pe care poartă cu sine acest lucru, mai ales purtarea crucii.

Descperim patru momente în această relatare: 1. Exigenţele pentru a fi discipol (v. 25-27); 2. Primul exemplu: construirea turnului (v. 28-30); 3. Al doilea exemplu: regele care merge la război (v. 31-32); 4. Concluzia – exigenţa (v. 33).

Învăţătura lui Isus începe cu „Dacă cineva vine la mine” şi se încheie cu expresia „nu poate fi discipolul meu”. Cele două exemple folosesc pentru a clarifica exigenţele uceniciei.

Ne uimeşte fraza lui Isus „şi nu-şi urăşte…”, care cere o explicaţie. Este vorba despre un mod de exprimare ebraică pentru a exprima dezlipirea completă şi imediată. Dacă nu vom înţelege în manieră adecvată această expresie, am face din Isus un incoerent, pentru că el a insuflat discipolilor săi iubirea, inclusiv iubirea faţă de duşmani.

În afară de asta, nu trebuie să uităm că Isus aşteaptă ca din mulţimea care îl însoţeşte să se ridice, în manieră liberă şi generoasă, noi discipoli ai săi. Pentru aceasta le vorbeşte cu toată claritatea.

Vrei să fii discipolul meu? Ia-ţi crucea. Ce înseamnă asta? Se pot include mortificaţiile sau acceptarea adversităţilor vieţii; însă a duce sau a lua crucea înseamnă mai ales a accepta refuzurile, excluderile sau inclusiv persecuţiile din cauza urmării lui Isus.

Învăţaţi, ne spune Isus, de la cel care construieşte un turn sau de la cel care porneşte la război. Ambii trebuie să se gândească şi să calculeze ceea ce sunt pe punctul de a începe ca să nu cadă în ridicol sau să eşueze chiar înainte de a începe. Astfel, discipolul trebuie să se gândească, să cântărească, să discearnă pentru a fi capacitat să înfrunte loviturile vieţii umane şi ale vieţii creştine. Trebuie să ne pregătit pentru a da piept cu adversarii Împărăţiei lui Dumnezeu şi ai dreptăţii sale.

Şi, la sfârşit, ne spune Isus: „Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are, nu poate fi discipolul meu”.

Renunţarea la sine este mult mai dificilă decât renunţarea la propriile bunuri. Aici Isus ne invită să fim radicali; înseamnă că suntem dispuşi să murim pentru noi înşine ca să asumăm cu bucurie proiectul lui Dumnezeu şi că suntem capabili să împărtăşim cu fraţii noştri. În altă parte a Evangheliei ne spune: „cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, dar cine îşi va pierde viaţa pentru mine, acela o va salva”.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Începem meditaţia noastră cu cuvintele Papei Francisc referitoare la cruce:

„Credinţa în Isus Cristos nu este o glumă, este un lucru foarte serios. Este un scandal că Dumnezeu a venit să se facă unul dintre noi. Este un scandal că a murit pe o cruce. Este un scandal: scandalul Crucii. Crucea continuă să provoace scandal. Dar este unicul drum sigur: cel al Crucii, cel al lui Isus, cel al Întrupării lui Isus”[2].

„În Crucea lui Isus este suferinţa, păcatul omului, şi păcatul nostru, şi El primeşte totul cu braţele deschise, ia pe umerii săi crucile noastre şi ne spune: Curaj! Nu le porţi singur! Eu le port împreună cu tine şi eu am învins moartea şi am venit să-ţi dau speranţă, să-ţi dau viaţă (cf. In 3,16)”[3].

Acum întreabă-te:

 

Ce a lăsat Crucea în tine? Ce te învaţă Crucea? Eşti şi te simţi ucenic al lui Isus? L-ai urmat cu promptitudine? Ai lăsat ceea ce te împiedică să te apropii de El? În ce se vede că renunţi la tine însuţi şi la bunurile tale?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

A lua crucea mea implică înainte de toate un răspuns de iubire la cel care ne-a iubit cel dintâi, pentru aceasta să spunem cu credinţă:

Nu mă mişcă, Dumnezeul meu, pentru ca să te vreau,

cerul pe care mi l-ai promis,

nici nu mă mişcă iadul atât de temut

pentru a înceta prin asta să te ofensez.

 

TU mă mişti, Doamne,

mă mişcă faptul de a te vedea pironit pe această cruce şi sfâşiat,

mă mişcă faptul de a vedea trupul tău aşa de rănit,

mă mişcă chinurile tale şi moartea ta.

Mă mişti la iubirea ta în aşa manieră,

că până şi dacă n-ar fi cer, eu te-aş iubi,

şi până şi dacă n-ar fi iad, m-aş teme de tine.

Nu trebuie să-mi dai nimic, pentru ca să te iubesc,

pentru că şi atunci când n-aş aştepta ceea ce aştept,

cu aceeaşi iubire cu care te iubesc, te-aş iubi

Sfânta Tereza a lui Isus

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Învăţătorul ne invită să fim discipoli misionari, pentru aceasta să-i spunem:

„Doamne, vreau să las toate şi să te urmez”

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, cum mă schimb în viaţa mea?

 

A-l urma pe Domnul cere o dăruire dezinteresată şi radicală. Pentru aceasta mă întreb:

Ce momente şi spaţii din viaţa mea voi dedica discernământului, adică pentru ceea ce Dumnezeu îmi cere acum? Ce acţiuni concrete voi realiza în această săptămână pentru a contribui la construirea Împărăţiei lui Dumnezeu printre noi?

 

„Nimeni nu poate atinge Crucea lui Isus fără a lăsa în ea ceva din el însuşi şi fără a lua

cu sine ceva din crucea lui Isus în propria viaţă”

 

Papa Francisc

[1] http://www.vatican.va/holy_father/francesco/audiences/2013/documents/papa-francesco_20130515_udienzagenerale_sp.html

[2] http://www.vatican.va/holy_father/francesco/speeches/2013/july/documents/papa-francesco_20130725_gmg-argentini-rio_sp.html

[3] http://www.vatican.va/holy_father/francesco/speeches/2013/july/documents/papa-francesco_20130726_gmg-via-crucis-rio_sp.html

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.