Categorii

Duminica a XXII-a din Timpul de peste An – Ciclul C – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

«Duhule Sfânt,

fă ca inima mea

să se deschidă la Cuvântul lui Dumnezeu,

ca inima mea

să se deschidă la bine,

ca inima mea

să se deschidă la frumuseţea lui Dumnezeu

în toate zilele».

(Papa Francisc)[1]

TEXTUL BIBLIC:  Luca 14,1.7-14

Într-o sâmbătă, a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. Văzând cum îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus celor invitaţi această parabolă:

— Când eşti invitat de cineva la nuntă, nu ocupa locul de onoare pentru că ar putea fi invitat cineva mai cu trecere decât tine şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine şi pe el, îţi va spune: „Dă locul acestuia!”. Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc. dimpotrivă, când eşti invitat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat să-ţi spună: „Prietene, urcă mai sus”, şi acolo vei avea cinste în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine. Căci oricine se înalţă pe sine, va fi umilit, iar cel care se umileşte, va fi înălţat.

Iar celui care l-a invitat i-a spus:

— Când dai un prânz sau o cină, nu-i invita pe prieteni, nici pe fraţi, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor şi asta să-ţi fie răsplata. Dimpotrivă, când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, infirmi, şchiopi, orbi şi vei fi fericit, pentru că ei nu pot să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Antonino Cepeda Salazar

Pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Alege o frază din text, care te loveşte, care îţi spune ceva special; repet-o de mai multe ori. De exemplu:

– „Văzând cum îşi alegeau locurile cele dintâi”

– „Nu ocupa locul de onoare”

– „Aşază-te pe ultimul loc”

– „Oricine se înalţă pe sine, va fi umilit, iar cel care se umileşte, va fi înălţat”

– „Când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, infirmi, şchiopi, orbi”

– „Vei fi fericit… vei fi răsplătit la învierea celor drepţi”

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

Isus acţionează cu libertate inclusiv atunci când este supravegheat (v. 1) şi învaţă cu o parabolă pornind de la ceea ce vede în jurul său (v. 7). Isus nu face teorie, ci reflectează pornind de la nişte fapte, pentru a-i învăţa pe cei care sunt în jurul său, pentru a le arăta ceea ce îi este plăcut lui Dumnezeu cu adevărat.

Într-un prim moment vorbeşte celui care este invitat la o nuntă (v. 8-11), pentru a vorbi apoi celui care invită (v. 12-14). Celui invitat Isus îi cere umilinţă; celui care invită îi cere să aştepte răsplata Tatălui. În faţa amândurora Dumnezeu se arată ca model care invită să nu discriminăm persoanele. El îi invită pe toţi să participe la ospăţul pregătit.

Isus invită să ne prefacem?

Isus îi invită pe discipoli nu la o umilinţă falsă, aceea care arată în aparenţă modestie pentru a ajunge să fie primul, ci la o umilinţă autentică aşa cum a învăţat în alte momente („cine vrea să fie cel dintrâi să fie cel din urmă şi servitorul tuturor”; „eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte”). Însă, mai ales, Isus ne invită să fim generoşi şi să împărţim cu săracii, cu aceia care nu ne pot răsplăti pentru binele primit.

La Fericirile lui Isus din capitolul 6 putem adăuga altele care se găsesc pe parcursul Evangheliei. Una, foarte frumoasă, o întâlnim aici:

„Vei fi fericit, pentru că ei (săracii) nu pot să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi”. Am putea s-o interpretăm aşa: „Fericit cel care dă fără a aştepta nimic în schimb” sau: „Fericit cel care aşteaptă răsplata învierii”.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Să începem meditaţia noastră cu cuvintele Papei Francisc:

Nimeni nu este de „aruncat ca rebut”. Să ne amintim mereu: numai când suntem capabili să împărtăşim ne îmbogăţim cu adevărat; tot ceea ce se împărtăşeşte se înmulţeşte! Să ne gândim la înmulţirea pâinilor de către Isus! Măsura măreţiei unei societăţi este dată de modul în care ea îl tratează pe cel care este mai nevoiaş, pe cel care nu are altceva decât sărăcia sa!

 

Dragi prieteni, desigur este necesar a da pâine celui căruia îi este foame; este un act de dreptate. Dar există şi o foame mai profundă, foamea de o fericire pe care numai Dumnezeu o poate sătura. Foamea de demnitate. Nu există nici adevărată promovare a binelui comun, nici adevărată dezvoltare a omului atunci când se ignoră pilaştri fundamentali care susţin o naţiune, bunurile sale imateriale: viaţa, care este dar al lui Dumnezeu, valoare care trebuie tutelată şi promovată mereu; familia, fundament al convieţuirii şi remediu împotriva destrămării sociale; educaţia integrală, care nu se reduce la o simplă transmitere de informaţii cu scopul de a produce profit; sănătatea, care trebuie să caute binele integral al persoanei, chiar şi al dimensiunii spirituale, esenţială pentru echilibrul uman şi pentru o convieţuire sănătoase; siguranţa, având convingerea că violenţa poate fi învinsă numai pornind de la schimbarea inimii umane[2].

Într-un ambient în care primează căutarea propriului interes, uitând de alţii, Isus ne invită să fim simpli, să nu aspirăm la pretenţii înalte. Într-o lume în care mereu vrem să câştigăm şi să obţinem vreun beneficiu, suntem invitaţi să împărtăşim în manieră gratuită. Să recuperăm simţul gratuităţii!

Astăzi prin tot ceea ce facem, vrem să avem profit, am pierdut capacitatea de a face sau de a da în manieră gratuită. Totuşi în urmă cu câţiva ani vorbeam despre muncă voluntară, despre activităţi voluntare…

Acum să ne întrebăm:

Când am aspirat la primele locuri? În ce momente pretind ultimele locuri? Am dat fără să aştept nimic în schimb? Am făcut bine celor săraci?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Doamne, învaţă-ne să nu ne iubim pe noi înşine,

să nu-i iubim numai pe prietenii noştri,

să nu-i iubim numai pe cei care ne iubesc.

Învaţă-ne să ne gândim la ceilalţi şi să-i iubim,

mai ales, pe cei pe care nu-i iubeşte nimeni.

Dă-ne harul să înţelegem că,

în timp ce noi trăim o viaţă destul de fericită,

sunt milioane de fiinţe umane,

care sunt şi ei fiii tăi şi fraţii noştri,

care mor de foame, fără să fi meritat să moară de foame;

care mor de frig, fără să fi meritat să moară de frig…

Doamne, ai milă de toţi săracii din lume.

Şi nu permite, Doamne, ca noi să trăim fericiţi singuri.

Fă-ne să simţim neliniştea mizeriei universale,

şi eliberează-ne de egoismul nostru.

Amin.

Raoul Follereau

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Încearcă să-ţi aminteşti de faţa unei persoane nevoiaşe pe care ai văzut-o în ultimele zile, fixeaz-o în mintea ta şi în inima ta şi spune cu încredere:

Văzând un frate nevoiaş să te văd pe tine, Doamne!

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, cum mă schimb în viaţa mea?

 

Domnul astăzi, încă o dată, propune un stil diferit de viaţă, în acest caz în atitudinea mea în faţa celorlalţi şi mă invită să iau atitudini de slujire, de dăruire celui care are nevoie:

La ce mă invită astăzi Domnul cu Cuvântul său? Cum pot să asum o atitudine umilă în faţa celorlalţi? În ce manieră concretă pot să-i slujesc pe săracii cu care mă întâlnesc în viaţa mea?

 

„Lipsa de iubire este cea mai mare sărăcie”

Maica Tereza de Calcutta

[1] http://www.vatican.va/holy_father/francesco/audiences/2013/documents/papa-francesco_20130515_udienzagenerale_sp.html

[2] http://www.vatican.va/holy_father/francesco/speeches/2013/july/documents/papa-francesco_20130725_gmg-comunitavarginha_sp.html

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.