Categorii

Duminica a XXII-a din Timpul de peste An – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Vino, Duhule Sfânt! Deschide-mi auzul inimii pentru ca să percep inspiraţiile tale cele mai intime,

cele pe care mi le dictezi în secretul interiorului meu şi fă ca să le preiau cu ascultare iubitoare,

pentru ca să fie bucuria mea şi veselia mea să urmez în toate voinţa ta.

Să nu-mi inventez drumul pe care trebuie să-l urmez,

ci să mă însoţească siguranţa că ascult de ceea ce provine de la tine.

Tu mereu mă laşi să-l cunosc prin pacea interioară unită cu această ascultare.

Ángel Moreno, Buenafuente del Sistal

 

TEXTUL BIBLIC: Matei 16,21-27   

21 De atunci a început Isus să le arate discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor și a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie.

22 Atunci, Petru, luându-l [deoparte], a început să-l certe, spunând:

– Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ți se va întâmpla niciodată!

23 Dar el, întorcându-se, i-a spus lui Petru:

– Mergi în urma mea, Satană. Tu ești o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor.

24 Atunci Isus a spus discipolilor săi:

– Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze. 25 Căci cine vrea să-și salveze viața, o va pierde; cine însă își pierde viața pentru mine, [acela] o va afla. 26 Așadar, ce i-ar folosi omului de-ar câștiga lumea întreagă, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi și atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut.

 

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Unde trebuia să meargă Isus? Cine îl va face pe Isus să sufere mult? Ce va face Isus în ziua a treia? Cum l-a certat Petru pe Isus? Cum l-a numit Isus pe Petru? Ce trebuie să facă acela care vrea să fie discipol al lui Isus? Ce i se întâmplă celui care vrea să-şi salveze viaţa? Pentru ce vine Fiul Omului?

 

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Daniel Kerber

Textul din evanghelia de astăzi continuă mărturisirea de credinţă a lui Petru pe care am citit-o duminica trecută.

Textul are trei părţi, în prima parte Isus le vesteşte că va fi respins, că îl vor ucide şi că va învia a treia zi (v. 21). După asta, reacţia lui Petru care respinge ceea ce Isus spune şi îl ceartă pe Isus. Isus la rândul său îl ceartă şi-l corectează pe Petru (v. 22-23). La sfârşit este o învăţătură adresată tuturor despre ce înseamnă a fi discipol (v. 24-27).

După ce discipolii îl recunosc ca Mesia (16,16), Isus îi învaţă ce tip de Mesia este el, un Mesia care mântuieşte prin paşte, pătimire, moarte şi înviere. În acea vreme exista o aşteptare a lui Mesia care trebuia să vină, însă mulţi aşteptau un rege puternic care îi va expulza pe romani din ţara lor şi va restaura gloria lui Israel; cu toate acestea, Isus se identifică cu dreptul suferind (vezi Is 52,13 şu) care mântuieşte prin pătimirea sa şi crucea sa.

Petru, care tocmai a mărturisit credinţa sa, acum începe să-l certe pe Isus însuşi: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ți se va întâmpla niciodată!”. Petru se erijează în învăţător al lui Isus şi determinat fără îndoială de iubirea pe care i-o poartă, vrea să-l împiedice să sufere. Însă Isus este categoric: „Mergi în urma mea, Satană”. Petru, care era „piatra” pe care se va zidi Biserica, acum este „piatră de poticnire” pentru Isus, pentru că nu e suficient a vedea lucrurile cu ochi omeneşti, este necesar a le vedea cu ochii lui Dumnezeu (v. 23). Literalmente Isus îi spune „mergi în urma mea, Satană”; Petru se pusese „în faţă”, într-un fel ca „învăţător” care îi indică lui Isus ceea ce trebuie să facă, însă Isus îl întoarce la locul său de discipol, „în urma lui”, aşa cum a făcut în momentul chemării (vezi 4,19 în care foloseşte aceleaşi cuvinte).

În sfârşit, Isus se adresează tuturor şi începe să-i înveţe ce înseamnă a fi discipol. Dacă învăţătorul merge până la cruce, şi discipolul va trebui să înveţe să renunţe la el însuşi, să nu se lase purtat numai de gusturile sale, să uite multe dintre preferinţele sale şi să asume momentele grele ale vieţii. Nu înseamnă că Isus spune că a-l urma pe El este o viaţă de durere, de cruce. Crucea nu este un patrimoniu exclusiv al creştinilor, în viaţă există momente de durere, ceea ce Isus învaţă este de a lua crucea. Pentru că acela care nu-şi ia crucea, o pune pe umerii altuia.

Şi a lua crucea înseamnă şi a dărui viaţa, nu numai în marile decizii ale vieţii, ci în cotidianul relaţiilor şi treburilor noastre. În definitiv, a fi discipol înseamnă a trăi aşa cum a trăit Isus şi el nu şi-a dăruit viaţa numai pe cruce, ci viaţa sa a fost o viaţă de dăruire pentru alţii, pentru a-i sluji, ajungând să-şi dea viaţa pentru toţi.

 

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Această reflecţie este luată din discursul Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea în timpul întâlnirii celebrate în piaţa Sfântul Ioan din Lateran, la a XIII-a Zi Mondială a Tineretului.

„Şi voi, dragi tineri, nu experimentaţi zilnic realitatea Crucii? Când în familie nu există armonie, când devin dure dificultăţile în studiu, când sentimentele nu sunt răsplătite, când inserarea în lumea muncii devine aproape imposibil, când din motive economice suntem constrânşi să mortificăm proiectul de a forma o familie, când trebuie luptat cu boala, singurătatea şi când se riscă de a fi victime ale unui periculos gol de valori, oare nu Crucea vă interpelează atunci? 

O răspândită cultură a efemerului, care acordă valoare numai la ceea ce apare frumos şi la ceea ce place ar vrea să vă facă să credeţi că trebuie înlăturată Crucea. Această modă culturală promite succes, carieră rapidă şi afirmare de sine cu orice preţ; invită la o sexualitate trăită fără responsabilitate şi la o existenţă lipsită de proiecte şi de respect faţă de alţii. Deschideţi bine ochii, dragi tineri; acesta nu este drumul care conduce la bucurie şi la viaţă, ci este cărarea care se prăbuşeşte în păcat şi în moarte. Spune Isus: «Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze. Căci cine vrea să-și salveze viața, o va pierde; cine însă își pierde viața pentru mine, [acela] o va afla» (Mt 16,24-25).

 

Isus nu ne înşeală. Cu adevărul cuvintelor sale care sună dure dar umplu inima de pace, ne dezvăluie secretul vieţii autentice. El, acceptând condiţia şi destinul omului, a învins păcatul şi moartea şi înviind a transformat Crucea din pom al morţii în pom al vieţii. Este Dumnezeu cu noi, Cristos este Dumnezeu cu noi, Emanuel, venit să împărtăşească toată existenţa noastră. Nu ne lasă singuri pe cruce. Isus este Iubirea fidelă care nu abandonează şi care ştie să transforme nopţile în zori de speranţă. Dacă Crucea este primită, ea generează mântuire şi procură seninătate, aşa cum dovedesc atâtea mărturii frumoase ale tinerilor credincioşi. Fără Dumnezeu, Crucea ne striveşte; cu Dumnezeu, ea ne răscumpără şi ne mântuieşte”.

Acum să ne întrebăm:

Cum m-am simţit când am avut oportunitatea de a experimenta crucea? Aş putea implica crucea lui Cristos în acest episod din viaţa mea? Acum când mă află pe drumul Domnului, până unde mă voi jertfi pentru a-l urma? Am încredere în promisiunea de a dobândi viaţa veşnică atunci când renunţ la toate, chiar şi la mine însumi, pentru El?

 

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text? 

„Îmi provoacă frică, Doamne, să-ţi spun DA,

pentru că unde mă vei duce?

Îmi provoacă frică să-mi revină un mare destin.

Îmi provoacă frică un acord fără să-l citesc.

Îmi provoacă frică un DA, care după aceea aduce mulţi de DA.

Îmi provoacă frică să pun mâna mea în mâna ta,

pentru că nu mi-o vei lăsa.

Îmi provoacă frică să te privesc în ochi,

pentru că mă vei hipnotiza.

Îmi provoacă frică ceea ce îmi vei cere,

pentru că eşti un Dumnezeu foarte insistent…”

Michel Quoist

 

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Doamne, a te urma este cea mai mare provocare,

însă mă tem gândindu-mă că trebuie să-mi pierd viaţa pentru tine.

Ajută-mă să mă dăruiesc aşa cum o faci tu.

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbarea în mine? 

Voi căuta în această săptămână ocazii de a-mi refuza în mod voit vreun gust şi pentru aceasta voi săvârşi vreo faptă bună: să vizitez un bolnav sau să mă ocup cu bucurie de necesităţile din casa mea.

„Vă cer o fidelitate reînnoită, care să facă mai aprinsă iubirea faţă de Cristos,

mai jertfită şi bucuroasă dăruirea voastră, mai umilă slujirea voastră”

Sfântul Ioan Paul al II-lea

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.