Categorii

Duminica a XVIII-a din Timpul de peste An – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Vino, Duhule Sfânt! Deschide-mi auzul inimii pentru ca să percep inspiraţiile tale cele mai intime,

cele pe care mi le dicrezi în secretul interiorului meu şi fă ca să le preiau cu ascultare iubitoare,

pentru ca să fie bucuria mea şi veselia mea să urmez în toate voinţa ta.

Să nu-mi inventez drumul pe care trebuie să-l urmez,

ci să mă însoţească siguranţa că ascult de ceea ce provine de la tine.

Tu mereu mă laşi să-l cunosc prin pacea interioară unită cu această ascultare.

Ángel Moreno, Buenafuente del Sistal

 

TEXTUL BIBLIC: Matei 14,13-21  

13 Când a auzit Isus, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu și izolat; aflând, mulțimile l-au urmat pe jos din cetăți. 14 Coborând, [Isus] a văzut o mare mulțime, i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii. 15 La lăsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând:

– Locul este pustiu și ora e deja târzie, dă drumul mulțimilor ca, mergând prin sate, să-și cumpere de mâncare.

16 Dar Isus le-a zis:

– Nu-i nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce!

17 Ei însă i-au spus:

– Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești.

18 Atunci le-a zis:

– Aduceți-mi-le aici!

19 Poruncind mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat privirea spre cer, a mulțumit, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor, iar discipolii mulțimilor. 20 Au mâncat toți și s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăți, au strâns douăsprezece coșuri pline. 21 Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.

 

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Când Isus a coborât din barcă ce a simţit faţă de mulţimea care îl urma? Ce i-au spus discipolii lui Isus ca să facă cu mulţimea? Ce aveau discipolii de mâncare? Ce a făcut Isus cu ceea ce i-au prezentat discipolii? Câţi oameni a hrănit Isus?

 

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Daniel Kerber

După ce a terminat discursul parabolelor duminica trecută (Mt 13,44-52), Matei ni-l prezintă pe Isus dând de mâncare mulţimii. Învăţătura Domnului se arată în cuvinte şi fapte.

Textul se poate împărţi în trei părţi. Prima parte se relaţionează cu textul anterior şi în ea se prezintă situaţia şi personajele sale (v. 13-14); apoi urmează dialogul lui Isus cu discipolii săi care îi cer să dea drumul mulţimii, iar Isus îi invită să le dea de mâncare ei înşişi (v. 15-17); în sfârşit, versetele 18-21 relatează cum Isus dă de mâncare mulţimii şi se adună ceea ce prisoseşte.

Isus aude despre moartea lui Ioan Botezătorul (v. 13) şi caută un loc izolat de data aceasta pentru a trăi durerea sa. Cu toate acestea, mulţimea îşi dă seama şi când Isus ajunge la locul în care mergea, mulţimea era deja acolo şi el simte milă faţă de ei. S-a dus într-un loc singuratic pentru a trăi durerea sa, însă îl părăseşte pentru a se ocupa de necesitatea acestor persoane.

Când s-a terminat ziua, discipolii care l-au văzut pe Învăţător întreţinându-se cu mulţimea, învaţă ei înşişi să vadă necesitatea celor care îl urmează pe Isus şi îi spun ca să le dea drumul pentru ca să meargă să-şi cumpere de mâncare (v. 15). Însă Isus îi provoacă printr-o contrapropunere: „Daţi-le voi să mănânce!”. La care discipolii răspund cu puţinul pe care-l au, ca şi cum ar spune: „asta ce avem nu ajunge” (vezi Lc 9,13; In 6,9). Şi Isus îi trimite să aducă acel puţin.

Discipolii îi prezintă tot ceea ce au, este puţin, însă cu asta Isus dă de mâncare. Totuşi, nu Isus însuşi e cel care dă de mâncare; cel care le-a spus „daţi-le voi să mănânce” la urmă face El însuşi ceea ce le-a spus: le dă discipolilor pâinea ca să fie ei cei care dau de mâncare mulţimii (v. 19). Isus le spune ceva ce pare imposibil: a da de mâncare mulţimii; discipolii constată puţinul pe care-l au, însă pun totul în mâinile Domnului şi El face restul.

Modul în care este relatat faptul: „a luat… a mulţumit… a frânt… le-a dat” este o evocare clară a instituirii euharistice în care se repetă aceleaşi verbe (vezi Mt 26,26), ceea ce ne indică faptul că una dintre formele cu care Domnul are milă faţă de popor şi îi dă de mâncare este şi celebrarea euharistică. Pâinea înmulţită prisoseşte şi cu ea se umplu douăsprezece coşuri, unul pentru fiecare discipol? Le spune Isus că ceea ce prisoseşte acum ei trebuie să continue să împartă printre mulţimea înfometată de pâine, de cuvântul Domnului şi chiar de Euharistie? Sunt câteva dintre întrebările pe care ni le lasă textul.

 

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Papa Francisc, la rugăciunea Angelus din 2 iunie 2013, face o reflecţie cu privire la faptul pe care ni-l prezintă evanghelia; să medităm propunerea Sfântului Părinte:

Isus ştie bine ce trebuie făcut, însă vrea să-i implice pe discipolii săi, vrea să-i educe. Atitudinea discipolilor este atitudinea umană, care caută soluţia cea mai realistă, care să nu creeze prea multe probleme: Dă drumul mulţimii – spun ei – fiecare să se descurce aşa cum poate, de altfel ai făcut deja mult pentru ei: ai predicat, ai vindecat bolnavii… Dă drumul mulţimii! 

Atitudinea lui Isus este complet diferită şi este dictată de unirea sa cu Tatăl şi de compasiunea faţă de oameni, acea milostivire a lui Isus faţă de noi toţi: Isus simte problemele noastre, simte slăbiciunile noastre, simte nevoile noastre. În faţa acelor cinci pâini, Isus se gândeşte: iată providenţa! Din acest puţin, Dumnezeu poate să scoată necesarul pentru toţi. Isus se încrede total în Tatăl ceresc, ştie că pentru El toate sunt posibile. De aceea le spune discipolilor să le spună oamenilor să se aşeze în grupuri de câte cincizeci – nu este întâmplător acest lucru, deoarece asta înseamnă că nu mai sunt o mulţime, ci devin comunitate, hrănite de pâinea lui Dumnezeu. Apoi ia acele pâini şi peştii, ridică ochii spre cer, recită binecuvântarea – este clară referinţa la Euharistie – apoi le frânge şi începe să le dea discipolilor, iar discipolii le împart… şi pâinile şi peştii nu se termină, nu se termină! Iată minunea: mai mult decât o înmulţire, este o împărtăşire, însufleţită de credinţă şi de rugăciune. Au mâncat toţi şi a rămas: este semnul lui Isus, pâine a lui Dumnezeu pentru omenire. 

Discipolii au văzut, dar n-au perceput bine mesajul. Au fost cuprinşi, asemenea mulţimii, de entuziasmul succesului. Încă o dată au urmat logica umană şi nu aceea a lui Dumnezeu, care este aceea a slujirii, a iubirii, a credinţei”. 

Acum să ne întrebăm:

Ce simţi când auzi glasul lui Isus care îţi spune: „Dă tu de mâncare mulţimii”? În viaţa ta percepi că Dumnezeu îşi dă tot ceea ce ai nevoie pentru a trăi? Consideri că Euharistia este răspunsul lui Isus pentru o lume înfometată?

 

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text? 

Doamne, dă-mi, dă-ne, o inimă deschisă, primitoare, solidară, o inimă mare,

capabilă de a se deschide celor săraci, preferaţilor tăi şi ca să fie mereu de partea lor,

ca să nu se închidă în faţa celui care are nevoie, care să-l simtă ca trup al meu.

Şi dă-mi o inimă milostivă care să aibă sentimentele unei mame.

Măreşte mult inima mea pentru ca nimeni să nu rămână la margine,

o inimă generoasă, goală şi liberă de ea însăşi,

capabilă să compătimească, să se dăruiască şi să lupte pentru o lume dreaptă, nouă.

O inimă care se încrede în ceilalţi, în cei care suferă, în cei bolnavi, în cei săraci.

Dă-mi, Doamne, o inimă nouă, o inimă care te laudă.

Pérez de Mendiguren

 

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Doamne, nu vreau să fiu indiferent în faţa necesităţilor fraţilor mei,

ajută-mă să fiu mărturie de abandonare în Tine.

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbarea în mine? 

Voi mulţumi zilnic pentru că Domnul se îngrijeşte de necesităţile poporului său şi-l hrăneşte; de asemenea, voi invita familia mea să facem o rugăciune de mulţumire la fiecare masă din timpul săptămânii…

„În rugăciune există un obstacol care constă în a crede că Providenţa lui Dumnezeu

nu se ocupă de lucrurile din lumea aceasta”

Sfântul Toma de Aquino

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.