Categorii

Duminica a XIX-a din Timpul de peste An – Ciclul C

Înţ 18,6-9; Evr 11,1-2.8-19; Lc 12,32-48

Nu te teme!

Textul de azi, din Evanghelia după sfântul Luca, pune accentul pe mesajul de încurajare al lui Isus Cristos, mesaj care îndeamnă la o trăire a vieţii în mod curajos, în mod vigilent, cu o credinţă deplină.

Pentru început, Isus, adresându-se apostolilor, foloseşte un limbaj tandru şi plin de încredere. El spune: „Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăţia”. Despre ce fel de împărăţie este vorba? Una terestră, trecătoare, asemenea celor care au fost de-a lungul istoriei? Nicidecum. Ci împărăţia vieţii veşnice, câştigată prin renunţarea la bunurile acestei lumi. Renunţând la egoism, la interesele particulare, creştinul poate avea parte de această împărăţie.

Parcurgând mai departe evanghelia de astăzi, îl vedem pe Isus care îi îndeamnă pe apostolii săi la veghere, la vigilenţă, la atenţie. Mântuitorul le cere acestora să fie gata oricând pentru a da mărturie, având mijlocul încins şi lumina credinţei aprinse, asemenea unor slujitori care îl aşteaptă în miez de noapte pe stăpânul care trebuie să se întoarcă acasă de la nuntă. Neştiind când se va întoarce, ei trebuie să stea treji, în aşteptare. Iar cei care vor fi găsiţi la post, ferice de ei, căci vor fi chemaţi şi aşezaţi la masă, fiind serviţi de însuşi Domnul.

Tot în fragmentul din evanghelie am auzit parabola servitorului fidel, pe care le-a spus-o Cristos apostolilor săi. Vorbindu-le acestora, Cristos face o comparaţie între slujitorul fidel îndatoririlor primite, grijuliu cu ceilalţi servitori mai mici, şi slujitorul care, rămas singur, devine un tiran, unul care biciuieşte în dreapta şi în stânga, care bea şi mănâncă, nepăsător faţă de misiunea primită. În momentul în care stăpânul va veni, la ora la care nu se aşteaptă, slujitorul cel vrednic va avea parte de răsplată, pe când celălalt de lovituri.

Prima lectură, luată din Cartea Înţelepciunii, este o reflecţie asupra istoriei poporului evreu, aflat în momentul eliberării din robia Egiptului. Evenimentul eliberator are loc când lumea se aşteaptă mai puţin, adică în puterea nopţii, noapte luminoasă care simbolizează intervenţia minunată a lui Dumnezeu în istoria poporului ales. Noapte pascală, dorită mult de evreii apăsaţi de jugul robiei. Noapte temută, cutremurătoare, care seamănă moarte în rândul egiptenilor, răpindu-le întâii născuţi, de la fiul faraonului până la primul născut al animalelor. Aceasta este noaptea aşteptată, care i-a umplut de bucurie şi mărire pe fiii lui Dumnezeu, prefigurare a nopţii în care Cristos a învins robia păcatului şi a morţii.

Ce trebuie să facem pentru a avea şi noi parte de o astfel de noapte? „Fiţi şi voi pregătiţi, pentru că Fiul Omului va veni la ora la care nu vă aşteptaţi”.

În acest sens, vă voi da un exemplu.

Într-un orăşel trăia un om foarte credincios. În fiecare zi după ce se trezea se îndrepta către biserica din centrul orăşelului pentru a-i aduce laudă şi mulţumire lui Dumnezeu. El înălţa mereu o rugăciune fierbinte: „Doamne, eu vin mereu la tine, n-am lipsit niciodată. Dimineaţa şi seara îţi aduc laudă. N-ai putea veni şi tu pe la mine în vizită?” Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi, într-una dintre zile, i-a răspuns: „Mâine voi veni la tine”. Ce bucurie pentru acest credincios! Din acea clipă a început să facă ordine şi curăţenie peste tot în casă, prin curte şi a făcut multe feluri de mâncare. Când a terminat şi-a spus: „Toate sunt pregătite pentru a-l primi pe Dumnezeu”. Şi s-a pus pe aşteptat. În cursul dimineţii, a bătut la uşa lui un copil şi îi ceru ceva de mâncare, însă el nu i-a dat nimic. În jurul prânzului, prin faţa lui trecu un cerşetor care îi ceru ceva de pomană, dar el îl alungă fără prea multe cuvinte. Seara se înfăţişă un pelerin care îl rugă să îl lase să se odihnească pe băncuţa din faţa casei. „Nici gând, acesta este locul pe care l-am pregătit pentru Dumnezeu”, a fost răspunsul bătrânului. Se înnoptase şi Dumnezeu nu se ţinuse de promisiune. A doua zi, mergând din nou la biserică, ca să se roage, i-a spus Domnului: „Doamne, n-ai venit la mine aşa cum mi-ai făgăduit. De ce?” Atunci un glas i-a răspuns: „De trei ori am venit la tine şi de trei ori m-ai alungat…”

Să fim şi noi asemenea evreilor înainte de a pleca din robia egipteană. Încinşi cu speranţă, eliberaţi de robia păcatului, plini de curaj pentru a porni pe un nou drum. Să nu fim ca omul care a ratat de trei ori întâlnirea cu Dumnezeu, întrucât nu a ştiut să-l vadă în cei trei oameni necăjiţi.

Să avem o credinţă asemenea celei a lui Abraham, amintită în a doua lectură luată din Scrisoarea către Evrei, credinţă care îl face pe Abraham să iasă din patria sa şi să se stabilească într-o ţară necunoscută, care, împotriva oricărei speranţe umane, a crezut în promisiunile lui Dumnezeu şi care, în felul acesta, a pregătit venirea lui Cristos. Trebuie să avem credinţa celor care ne-au precedat, care l-au mărturisit pe Dumnezeu în călătoria lor pe pământ, îndreptaţi spre patria cerească.

Aşadar, cum să dobândim o astfel de credinţă? Prin jertfă, avându-l ca model pe acelaşi Abraham, care nu a pregetat să îl jertfească pe unicul său fiu, pe Isaac. Suntem noi dispuşi la renunţare, la jertfire, dispuşi să ieşim din Egiptul păcatelor noastre, decişi să o luăm pe un nou drum? Dacă da, e bine, căci vom fi găsiţi asemenea slujitorului fidel.

Fiind fideli misiunii primite, având o credinţă puternică şi curajoasă, vom putea să-l întâmpinăm pe Domnul care va veni şi care va răsplăti tot binele pe care l-am făcut.

Mihai-Gabriel BALINT

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.