Categorii

Duminica a XIV-a din Timpul de peste An – Ciclul C – Lectio divina

Pregătire spirituală

O, Duhule Sfânt,

Iubire a Tatălui şi a Fiului,

 

Inspiră-mi mereu

ceea ce trebuie să gândesc,

ceea ce trebuie să spun,

cum trebuie să spun,

ceea ce trebuie să omit,

cum trebuie să acţionez,

ceea ce trebuie să fac,

pentru gloria lui Dumnezeu,

pentru binele sufletelor

şi pentru propria mea sfinţire.

 

Duhule Sfânt,

dă-mi isteţimea pentru a înţelege,

capacitate pentru a reţine,

metodă şi facultate pentru a învăţa,

subtilitate pentru a interpreta,

graţie şi eficacitate pentru a vorbi.

 

Dă-mi iscusinţă când încep,

direcţie când progresez

şi perfecţiune când închei.

Amin..

(Cardinal Verdier)

TEXTUL BIBLIC: Luca 10,1-12.17.20

După acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el şi le-a spus:

– Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui. Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Nu luaţi cu voi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum. În casa în care intraţi spuneţi mai întâi: „Pace acestei case!” Şi dacă se află acolo cineva vrednic de pace, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă în casă. Când intraţi într-o cetate şi vă primesc, mâncaţi ceea ce este pus înainte voastră, vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: „Împărăţia lui Dumnezeu este aproape de voi”. Dar, dacă intraţi într-o cetate şi nu vă primesc, ieşiţi în pieţele ei şi spuneţi: „Chiar şi praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră. Dar să ştiţi aceasta: împărăţia lui Dumnezeu este aproape”. Vă spun că în ziua aceea va fi mai uşor pentru Sodom decât pentru cetatea aceea.

Întorcându-se cei şaptezeci şi doi, i-au spus cu bucurie:

– Doamne, chiar şi diavolii ni se supun în numele tău.

El le-a spus:

– L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger. Iată, v-am dat puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni şi peste toată puterea duşmanului şi nimic nu vă va vătăma. Totuşi, nu vă bucuraţi pentru aceasta, pentru că vi se supun duhurile, ci bucuraţi-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Alejandro López Cardinale

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce spune Învăţătorul cu privire la seceriş? Cum îi trimite Isus pe prietenii săi? Ce recomandări le dă? Care este obiectivul acestei trimiteri? Care trebuie să fie adevărata bucurie a discipolului?

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

Isus strică scheme

Pentru timpul în care a trăit Isus şi în timpul în care Luca scrie evanghelia sa nu era obişnuit ca discipolii să fie trimişi de învăţător în misiune şi cu atât mai puţin cu schema de planificare şi indicaţii pe care o dă Isus.

Isus „planifică strategic” resursele sale: După ce află cu cine are de a face, ca un bun planificator din secolul al XXI-lea, Isus îi împarte pe cei 72 în grupuri de câte doi ca viziteze toate satele şi oraşele, precum şi pe acelea pe care are intenţia să le viziteze.

Isus „vede” şi „evaluează” realitatea, o realitate care cere o schimbare: Pentru a obţine în mod eficient obiectivul propus, toată misiunea trebuie să pornească de la realitatea care se doreşte să se schimbe. Este tocmai această realitate paradoxală de „lipsă” de lucrători în faţa „abundenţei” de muncă pe care Isus invită să o transforme pentru ca vestea cea bună să ajungă la toţi.

Isus „acţionează” în consecinţă. Propune două nivele de acţiune:

   – Prima acţiune pentru a schimba această realitate: rugăciune pentru ca să existe abundenţă de lucrători.

   – A doua acţiune pentru a schimba această realitate: prin intermediul celor 72, trimiterea lor, în aşa manieră încât în trimitere să înveţe în aceeaşi măsură să fie discipoli autentici.

Îi trimite cu instrucţiuni şi obiective precise:

Instrucţiune „în negativ”: ceea ce nu este urgent, ceea ce poate limita sau elimina energie pentru misiune. Aşa cum se întâmplă cu noi, care uneori cu intenţii foarte bune, ne pierdem în detalii mai puţin importante.

Instrucţiuni „în pozitiv”: ceea ce este important, „inima” misiunii, căreia trebuie să-i prestăm atenţie şi să întărim.

Obiective:

   1) A dori pacea, chemarea la reconciliere şi de a împărtăşi viaţa cu aceia pe care-i întâlnesc şi îi primesc, creând o fraternitatea, un spirit de familie, necesar pentru ca mesajul care trebuie transmis să prindă rădăcini.

   2) După ce relaţia a fost stabilită şi este cotidiană cu ceea ce este cotidian, a vesti cu mărturia vieţii că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape, că se realizează cu însăşi prezenţa lui Isus. Împărăţia este aceea care se apropie şi devine apropiată.

Isus vrea ca „trimisul” să înveţe din însăşi practica de a fi „discipol”. De aici insistenţa de a fi slujitor al reconcilierii – a dori pacea – şi de a rămâne în casa care îi primeşte şi a împărtăşi viaţa cu ei. Discipolul autentic se cunoaşte atunci când este capabil să se întrupeze în realităţile zilnice ale celor la care a fost trimis.

Isus „evaluează” şi „celebrează” rezultatele. Uneori, noi uităm de aceşti ultimi doi paşi în ceea ce facem şi ne propunem în viaţă. Isus ne aminteşte că aceşti ultimi doi paşi sunt la fel de importanţi ca aceia de dinainte, pentru a întări, a schimba ruta, a începe de la capăt.

   – Discipolii se întorc comentând rezultatul misiunii, împărtăşind mai ales experienţele lor.

   – Isus confirmă puterea acrodată, însă adaugă: „pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri”. Această acţiune pe care Isus o descrie preia o tradiţie din Vechiul Testament, care semnalează obiectivul oricărui discipol în faţa urmării Învăţătorului său: că discipolul poate să facă istorie cu Învăţătorul şi să se bucure de răsplată. În acest caz, numele scris în ceruri arată comuniunea intimă cu un Dumnezeu care devine apropiat şi accesibil pentru om. Şi aici se înrădăcinează bucuria autentică a discipolului: să trăiască în această initimitate cu Dumnezeu apropiat al lui Isus, Dumnezeu Tatăl.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Începem meditaţia noastră cu cuvintele Papei Francisc de la Liturghia de dimineaţă din 12 aprilie 2013:

„Este necesar să fugim de o mare ispită în viaţa creştină, aceea a triumfalismului: a crede că într-un moment a fost făcut totul! Nu, într-un moment începe: există un har mare; dar trebuie să mergem pe drumul vieţii. Triumfalismul nu este al Domnului. Domnul a intrat pe pământ cu umilinţă. Şi-a trăit viaţa timp de treizeci de ani, a crescut ca un copil normal, a avut încercarea muncii, chiar şi încercarea crucii. Şi apoi, la sfârşit, a înviat. Domnul ne învaţă că în viaţă nu este totul magic, că triumfalismul nu este creştin”[1].

Acum să ne întrebăm:

Ce-ţi spune fraza: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini” (Lc 10,2)? Care sunt caracteristicile pe care trebuie să le aibă un misionar? Ce înseamnă în viaţa ta: „a călători fără bagaj”? Pentru ce este important ca numele tău să fie scris în ceruri?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care-mi vorbeşte în text?

Urmând sfaturile Papei Francisc în evitarea triumfalismelor, să ne unim cu rugăciunea pentru Misiunea Continentală (fragment) pentru ca să căutăm mereu esenţialul misiunii noastre.

Doamne Isuse Cristoase,

Cale, Adevăr şi Viaţă,

faţă umană a lui Dumnezeu

şi faţă divină a omului:

fă să experimentăm iubirea Tatălui

şi bucuria că suntem fiii săi.

 

Dăruieşte-ne, uniţi cu Crucea ta,

darul de a-i iubi pe fraţi.

 

Ca misionari trimişi de Tine,

dă-ne curajul de a vesti tuturor,

în special celor slabi şi excluşi,

mesajul tău de mântuire.

 

Vrem, ca discipoli misionari,

să colaborăm cu mărturia şi dăruirea noastră,

pentru ca popoarele noastre

să aibă în Tine viaţă îmbelşugată,

şi cu solidaritate să construim

fraternitatea şi pacea.

Doamne Isuse, vino şi trimite-ne!

Marie, Maica Bisericii,

roagă-te pentru noi.

Amin.[2]

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Doamne, prezenţa ta în mine mă face puternic şi cu bucurie declar:

„Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu” (Ps 66,5)

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a demonstra schimbarea?

Discipolii experimentează viaţa pe care Isus o propune.

Care sunt locurile în care astăzi putem duce Vestea Bună a lui Isus?

Cum poţi duce în jurul tău prezenţa lui Dumnezeu?

„Un creştin fidel, luminat de razele harului

la fel ca un cristal, va trebui să-i lumineze pe alţii

cu cuvintele şi acţiunile sale, cu lumina exemplului bun”.

Sfântul Anton de Padova

[1] http://www.vatican.va/holy_father/francesco/cotidie/2013/sp/papa-francesco_20130419_tiempo-testimonio_sp.html

[2] http://www.iglesiaenmision.cl/que_es.php

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.