Categorii

Duminica a VII-a din Timpul de peste An – Ciclul C – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, însoţeşte-mă în această întâlnire cu Isus care îmi vorbeşte în Cuvântul său.

Duhule Sfânt, unge-mă pentru ca bucuria Veştii Bune să atingă inima mea.

Duhule Sfânt, ajută-mă pentru ca să pot face viaţă evanghelia.

Duhule Sfânt, reuneşte-mă cu fraţii mei pentru ca împreună să putem ieşi ca să proclamăm că Isus este viu.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Luca 6,27-38

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi:

– Vouă, care mă ascultaţi, vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc, 28 binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează! 29 Celui care te loveşte peste un obraz întoarce-i-l şi pe celălalt, iar pe cel care-ţi ia mantia nu-l împiedica să-ţi ia şi tunica! 30 Celui care îţi cere dă-i şi de la cel care a luat dintr-ale tale nu cere înapoi! 31 Aşa cum vreţi ca oamenii să vă facă vouă, faceţi-le la fel! 32 Dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Căci şi păcătoşii îi iubesc pe cei care îi iubesc pe ei. 33 Şi dacă faceţi bine celor care vă fac bine, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii fac la fel. 34 Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească la fel înapoi. 35 Voi însă iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără ca să aşteptaţi nimic, iar răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că el este bun faţă de cei nerecunoscători şi răi. 36 Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv! 37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi, iertaţi şi veţi fi iertaţi; 38 daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, scuturată şi cu vârf vi se va da în poală, căci cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura şi vouă!

 

1. LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru o lectură atentă…

  • Ce cere Isus ca să facem pentru duşmanii noştri, pentru cei care ne urăsc, ne blestemă şi ne defăimează?
  • Dar faţă de cei care cer sau reclamă ceva de la noi?
  • Ce deosebeşte iubirea creştinilor de iubirea păcătoşilor?
  • Ce aşteaptă să primească creştinii în schimbul unei astfel de iubiri?
  • Ce trebuie să imite creştinii de la Dumnezeu Tatăl?

 

Câteva piste pentru a înţelege textul

Mons. Damian Nannini

Această secţiune din „predica de la câmpie” din Evanghelia lui Luca are o serie de exigenţe etice pe care Isus le prezintă în jurul relaţiei cu aproapele, cu ceilalţi. Verbele sunt la imperativ, de aceea au o valoare de exigenţă sau poruncă pentru cel care vrea să trăiască drept creştin, drept discipol al lui Isus şi fiu al Tatălui.

Accentul este pus pe noutatea acţiunii creştine care depăşeşte conduita naturală şi spontană. Concret, Isus propune să-i iubim şi pe duşmani, şi această iubire se exprimă făcând bine celor care ne urăsc, binecuvântând şi rugându-ne pentru ei. Apoi urmează trei exemple de gesturi fraterne care merg dincolo de ceea ce se cuvine invitând sau nerăsplătind răul primit întorcând celălalt obraz şi dând tuturor celor care ne cer ceva fără a reclama răsplata. Se încheie această subsecţiune a exigenţelor etice creştine cu o „regulă de aur” care le sintetizează:

„Aşa cum vreţi ca oamenii să vă facă vouă, faceţi-le la fel!” (6,31).

Urmează o triplă comparaţie cu iubirea „naturală” sau spontană a oamenilor care suntem „păcătoşi” şi a cărei funcţie este să evidenţieze ceea ce este propriu iubirii creştine care depăşeşte tendinţa naturală, pentru că cere jertfă şi dăruire; şi pentru aceasta are merit în faţa lui Dumnezeu. Această subsecţiune cu o dublă sentinţă.

În prima se recapitulează porunca iubirii creştine în trei acţiuni: iubirea faţă de duşmani, a face bine şi a da fără a aştepta răsplata; urmată de o dublă motivaţie: a primi o mare răsplată din partea lui Dumnezeu şi a fi fii ai lui Dumnezeu a cărui iubire faţă de oameni se imită, „pentru că el este bun faţă de cei nerecunoscători şi răi”.

A doua sentinţă conclusivă, cu invitaţia de a fi „milostivi precum Tatăl vostru este milostiv” (6,36), ne dă motivaţia şi raţiunea ultimă pentru porunca de a-i iubi pe duşmani şi de a face bine celor care ne ofensează: a imita iubirea milostivă a Tatălui. Creştinul, discipolul lui Cristos, nu se poate mulţumi cu o iubire naturală sau spontană care iubeşte numai pe cei care îl iubesc şi dă numai celui care-i pot da înapoi. Isus cere ca să iubim aşa cum iubeşte Tatăl, cu milostivire, adică privind necesitatea celorlalţi mai presus de meritele lor sau posibilităţile lor de a ne răsplăti.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Evanghelia de astăzi ne invită să medităm asupra fundamentului şi motivaţiei modului nostru de a acţiona faţă de ceilalţi. Am putea să ne formulăm întrebarea în acest mod: pe cine imit atunci când acţionez?; sau, de asemenea: cum sunt iubit şi pentru aceasta iubesc în acest mod pe ceilalţi? Pentru că este foarte sigură vorba: „copiii nu fac atât ceea ce le spunem cât ceea ce văd că facem noi”. Adică, multe din conduitele noastre învăţate sunt consecinţă a „imitării”.

Prin urmare, Isus ne cere să-l imităm pe Dumnezeu, să iubim aşa cum iubeşte El. Şi Isus ne învaţă că Dumnezeu, Tatăl, îi iubeşte pe toţi oamenii pentru că toţi sunt fiii săi, sau sunt chemaţi să fie fiii săi. Nu-i iubeşte numai pe cei buni „pentru că el este bun faţă de cei nerecunoscători şi răi” (6,35).

Pentru Isus ceea ce-l defineşte pe Dumnezeu Tatăl este milostivirea; şi ne invită să fim milostivi aşa cum este El. Adică, aşa cum experimentăm iubirea milostivă a Tatălui în vieţile noastre pentru că ne iubeşte chiar dacă nu merităm asta şi nu-i putem corespunde; aşa trebuie să iubim noi creştinii pe ceilalţi oameni.

În practica de a iubi pe toţi, inclusiv pe duşmani, pare imposibil; însă este drumul pe care trebuie să ne însufleţim să-l parcurgem pentru că Isus ni l-a arătat. Aşa explica papa Francisc când a convocat anul milostivirii: „Evanghelistul prezintă învăţătura lui Isus care spune: „Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv” (Lc 6,36). Este un program de viaţă pe atât de angajant pe cât de bogat în bucurie şi în pace. Imperativul lui Isus este adresat celor care ascultă glasul său (cf. Lc 6,27). Deci, pentru a fi capabili de milostivire trebuie în primul rând să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu. Asta înseamnă a recupera valoarea tăcerii pentru a medita Cuvântul care ne este adresat. În acest mod este posibil să contemplăm milostivirea lui Dumnezeu şi să-l asumăm ca stil propriu de viaţă… Milostivirea în Sfânta Scriptură este cuvântul-cheie pentru a indica acţiunea lui Dumnezeu faţă de noi. El nu se limitează să afirme iubirea sa, ci o face vizibilă şi tangibilă. De altfel, iubirea n-ar putea niciodată să fie un cuvânt abstract. Prin însăşi natura sa este viaţă concretă: intenţii, atitudini, comportamente care au loc în acţiunea zilnică. Milostivirea lui Dumnezeu este responsabilitatea sa faţă de noi. El se simte responsabil, adică doreşte binele nostru şi vrea să ne vadă fericiţi, plini de bucurie şi senini. Pe aceeaşi lungime de undă trebuie să se orienteze iubirea milostivă a creştinilor. Aşa cum iubeşte Tatăl aşa trebuie să iubească fiii. Aşa cum El este milostiv, tot aşa suntem chemaţi şi noi să fim milostivi, unii faţă de alţii” (Misericordiae vultus 13.9).

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

  • Cu cine mă relaţionez, cu toţi sau numai cu aceia care îmi cad bine?
  • Am duşmani? Ce atitudine am faţă de ei?
  • Ajut numai pe cei care îmi răsplătesc sau şi pe aceea care niciodată nu vor putea face asta?
  • Am experimentat iubirea milostivă a Tatălui în viaţa mea?
  • Îmi amintesc mereu că am fost milostivit mai întâi de Dumnezeu şi pentru aceasta trebuie să am milostivire faţă de aproapele?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Isuse, pentru viaţa ta şi acţiunea ta.

Mulţumesc pentru că mă inviţi să trăiesc ca Tine.

Ajută-mă ca să putem privi împreună relaţiile mele.

O dată în plus vreau ca să fii Cel care conduce gesturile şi atitudinile mele.

Scutură-mă când sunt purtat de confort;

să  ştiu să dau fără să aştept nimic în schimb.

Fă ca să mă însoţească mereu duioşia ta şi milostivirea ta.

Atunci când acţionez să pot transforma în fapte cuvintele tale.

Şi astfel, în cotidian, deja nu voi avea duşmani ci fraţi.

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Isuse, fă-mă să-i pot trata pe ceilalţi aşa cum vreau ca ei să mă trateze pe mine”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni îmi propun să realizez un gest concret faţă de cineva care să mă coste, făcând eu primul pas.

„Dumnezeu nu te întreabă câte cărţi ai citit, nici câte minuni ai făcut. Te va întreba dacă ai făcut ceea ce ai putut mai bine, din iubire faţă de El. Este treaba ta cine va da mărturie despre iubirea ta”

Maica Tereza de Calcutta

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.