Categorii

Duminica a VI-a din Timpul de peste An – Ciclul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

 

Doamne, Isuse, deschide ochii mei şi urechile mele la cuvântul tău.

Ca să citesc şi să ascult glasul tău şi să meditez învăţăturile tale,

deşteaptă sufletul meu şi inteligenţa mea

pentru ca să pătrundă în inima mea cuvântul tău

şi să-l pot gusta şi să-l pot înţelege.

 

Vorbeşte, Doamne, căci eu te ascult şi doresc

să pun în practică învăţătura ta, deoarece cuvintele tale

sunt pentru mine viaţă, bucurie, pace şi fericire.

 

Vorbeşte-mi, Doamne, tu eşti Domnul meu şi Învăţătorul meu

şi nu voi asculta pe nimeni decât pe tine. Amin.

TEXTUL BIBLIC:  Matei 5,17-37  

Legea şi profeţii

17 Să nu socotiți că am venit să desființez Legea sau Profeții. Nu am venit să desființez, ci să împlinesc. 18 Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul și pământul, nici o iotă și nici o linioară nu va trece din Lege, până ce nu se vor împlini toate. 19 Așadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici și-i va învăța astfel pe oameni, va fi numit cel mai mic în împărăția cerurilor. Dar, dacă cineva le va împlini și va învăța astfel, acesta va fi numit mare în împărăția cerurilor. 20 Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor.

21 Ați auzit că s-a spus celor din vechime: Să nu ucizi! Dacă cineva comite o crimă, va fi condamnat la judecată. 22 Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său „prostule!”, va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune nebunule! va fi condamnat la focul Gheenei. 23 Așadar, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă acolo darul tău, în fața altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău și apoi, venind, oferă-ți darul!

25 Pune-te de acord cu dușmanul tău repede, cât timp mai ești cu el pe drum, ca nu cumva dușmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului și să fii aruncat în închisoare. 26 Adevăr îți spun, nu vei ieși de acolo până când nu vei fi restituit ultimul ban.

27 Ați auzit că s-a spus: Să nu comiți adulter. 28 Eu însă vă spun că oricine privește o femeie, dorind-o, a și comis adulter cu ea în inima lui.

29 Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale, decât să-ți fie aruncat în Gheenă tot trupul. 30 Și, dacă mâna dreaptă te scandalizează, taie-o și arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă.

31 S-a spus: Dacă cineva își lasă femeia, să-i dea act de despărțire. 32 Eu însă vă spun: oricine își lasă femeia, în afară de caz de desfrânare, o face să comită adulter și oricine se căsătorește cu una lăsată comite adulter.

33 Din nou ați auzit că s-a spus celor din vechime: Să nu faci jurământ fals, ci să ții jurămintele făcute înaintea Domnului. 34 Eu însă vă spun: să nu juri deloc. Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu. 35 Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui rege. 36 Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poți face nici un fir de păr alb sau negru. 37 Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus față de acestea este de la Cel Rău.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

 

Pr. Daniel Kerber

 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Cine va fi persoana cea mai puţin importantă în Împărăţia cerurilor? Ce trebuie să faci dacă te prezinţi în faţa lui Dumnezeu cu o ofrandă şi îţi aminteşti că eşti certat cu cineva? Ce spune lectura despre infidelitate? Ce spune Isus despre jurăminte?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Isus continuă cu predica de pe munte pe care a început-o cu fericirile. În această evanghelie, ca nou Moise, preia tradiţiile Legii şi le interiorizează ducându-le la plinătate.

Textul are o introducere (v. 17-20) în care îşi îndreaptă privirea asupra legii în general: „Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc” (v. 17). Apoi prezintă patru cazuri concrete cu o structură asemănătoare marcată de „aţi auzit că s-a spus…” şi apoi „dar eu vă spun…”. Primul despre a nu ucide (v. 21-26), apoi despre adulter (v. 27-30) şi divorţ (v. 31-32); în sfârşit încheie acest text cu învăţătura despre jurământ (v. 33-37).

Noutatea învăţăturii lui Isus şi libertatea sa în faţa anumitor tradiţii (sâmbăta, vezi 12,1 şu; 12,9 şu; a mânca împreună cu păcătoşii, vezi 9,9 şu) putea induce la suspiciunea că Învăţătorul desfiinţa Legea, pentru aceasta începe această secţiune cu afirmaţi că n-a venit ca să desfiinţeze, ci să împlinească Legea. Apoi avertizează cu privire la pericolul unei dreptăţi pur şi simplu externe, de aparenţă, şi invită la interiorizarea motivaţiilor şi împlinirii Legii, centrată în iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele: „dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (v. 20).

În cele patru exemple pe care le propune, faptul de a nu ucide, adulterul, divorţul şi jurământul, dinamica este asemănătoare, a nu rămâne numai cu formularea externă, ci a merge la sensul profund care este cel care marchează dreptatea voită de Dumnezeu.

În primul caz, despre faptul de „a nu ucide”, interiorizarea devine extremă: nu este cel care ucide, ci acela care se mânie pe fratele său! Nu se fixează numai în faptele finale, ci în intenţiile inimii, pentru aceasta, în faţa celor care valorizau exteriorul cultului: „a aduce darul la altar” (v. 23), îi invită mai întâi să se împace cu fraţii şi apoi să meargă să-şi aducă darul.

De asemenea în cazul adulterului, nu se opreşte la realizarea externă, ci vrea să se purifice intenţiile şi privirile inimii. Cu o hiperbolă, invită să fie radicali în îngrijirea gândurilor şi dorinţelor: „Dacă ochiul tău drept te scandalizează,  scoate-l şi aruncă-l de la tine… Şi, dacă mâna ta dreaptă te scandalizează, tai-o şi arunc-o de la tine…” (v. 29 şu).

În sfârşit revocă permiterea divorţului pe care o oferit-o Moise şi se pronunţă cu privire la forma de a analiza cazurile proprii iudeilor cu privire la jurământ.

Toate exemplele pe care le dă au ca scop o trăire a drumului Cuvântului pe care Dumnezeu îl dă, nu numai într-o formă externă, printr-o împlinire formală, ci invită la descoperirea izvorului dreptăţii şi vieţii care este chiar în Cuvântul însuşi.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Cu această ocazie, Papa Francisc în Exortaţia apostolică „Evangelii gaudium” (nr. 161) ne aminteşte că Isus Cristos a rezumat legea într-o singură poruncă, porunca iubirii.

Este clar că atunci când autorii Noului Testament vor să reducă la o ultimă sinteză, la cel mai esenţial, mesajul moral creştin, ne prezintă exigenţa ineludabilă a iubirii faţă de aproapele: «Cel care îl iubeşte pe altul a împlinit deja Legea… plinătatea Legii este iubirea» (Rom 13,8.10). «Dacă voi împliniţi într-adevăr legea împărăţiei, potrivit Scripturii: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi» (Iac 2,8). «Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Gal 5,14). Paul le propunea comunităţilor sale un drum de creştere în iubire: «Iar pe voi să vă facă Domnul să creşteţi şi să prisosiţi în iubire unii faţă de alţii şi faţă de toţi» (1Tes 3,12)”.

Acum să ne întrebăm:

Observi că Legea are un sens nou cu Isus Cristos? Îţi este uşor să-l recunoşti pe aproapele tău, să-l ierţi şi să-l tratezi ca pe tine însuţi? Faci asta? Ce ai experimentat când ierţi înainte de a participa la Euharistie?

 

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care-mi vorbeşte în text?

Să ne rugăm lui Dumnezeu cu acest psalm, spunând:

Tu ai dat învăţăturile tale,

ca să fie păzite cu fidelitate.

O, de ar fi căile mele statornice

în a păzi orânduirile tale!

Atunci nu mă voi ruşina,

dacă voi fi ascultat toate hotărârile tale.

Te voi lăuda cu inimă curată,

cunoscând judecăţile tale drepte.

Vreau să păstrez orânduirile tale,

nu mă lăsa în părăsire!

(Psalmul 119,4-8)

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Să-i spunem lui Isus cu toată sinceritatea:

„Doamne, fie ca tot ceea ce fac să fie cu şi pentru iubirea”

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbarea în mine?

Isus dă un nou sens legii şi noi putem să ne reînnoim viaţa noastră în numele Domnului, pentru ca fiecare persoană care se apropie să-l întâlnească pe Cristos în noi. Îl vom ruga pe Dumnezeu pentru persoana care ne-a făcut o mare rană în inimă şi îi vom cere ca să ne ajute s-o iertăm şi să găsim momentul pentru a-i vorbi.

«Iubeşte şi fă ce vrei. Dacă taci, vei tăcea cu iubire; dacă strigi, vei striga cu iubire;

dacă tu corectezi, vei corecta cu iubire; dacă ierţi, vei ierta cu iubire.

Dacă ţii iubirea înrădăcinată în tine, niciun alt lucru ci iubirea vor fi roadele tale»

(Sfântul Augustin)

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.