Categorii

Duminica a V-a din Timpul de peste An – Ciclul C – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Vino la mine, Duhule Sfinte,

Duhul înţelepciunii:

dă-mi privirea şi auzul interior

pentru ca să nu mă ataşez de lucrurile materiale,

ci să caut mereu realităţile Duhului.

 

Vino la mine, Duhule Sfinte,

Duhul iubirii:

fă ca inima mea

să fie mereu capabilă de mai multă caritate.

 

Vino la mine, Duhule Sfinte,

Duhul adevărului:

dă-mi să ajung la cunoaşterea adevărului

în toată plinătatea sa.

 

Vino la mine, Duhule Sfinte,

apă vie care ţâşneşte spre viaţa veşnică:

dă-mi harul să ajung

să contemplu faţa Tatălui

în viaţa şi în bucuria fără de sfârşit.

Amin.

(Sfântul Augustin)

TEXTUL BIBLIC: Luca 5,1-11

Pe când mulţimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă.

Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon:

— Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!

Răspunzând, Simon i-a spus:

— Învăţătorule, toată noapte ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele.

Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti încât li se rupeau năvoadele. Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde.

Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus spunând:

— Îndepărtează-te de mine, Doamne, căci sunt un om păcătos!

Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoţitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon:

— Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni.

După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe el.

1. LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce făceau pescarii când a venit Isus? Pentru ce se urcă Învăţătorul în barcă? Care este minunea pe care o face Isus? La ce-i invită Isus pe pescari?

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

După începerea activităţii publice şi a discursului său în sinagoga din Nazaret, cu reacţii divergente (4,16-30), Isus începe misiunea sa făcând prezentă puterea mântuitoare a lui Dumnezeu cu diferite vindecări şi cu predicarea Evangheliei (4,31-42). În lectura din această duminică, Isus extinde activitatea sa şi cheamă alţi colaboratori să participe la misiunea sa.

Textul începe cu predica lui Isus din barca lui Simon (v. 1-3) (lacul Genezaret are malurile în pantă, ceea ce permite să fie auzit bine cineva care stă într-o barcă la câţiva metri de mal). După aceea Isus îl invită pe Petru să înainteze cu barca în larg şi are loc pescuirea minunată (v. 4-7). Discipolii sunt uluiţi şi Petru se prosternă la picioarele lui Isus recunoscând că este păcătos şi măreţia lui Isus. Isus îi promite că va fi „pescar de oameni” (v. 8-10).  Se încheie secţiunea cu urmarea lui Isus din partea discipolilor.

După reacţia negativă a oamenilor în sinagoga din Nazaret, se arată contrastul cu oamenii care se îngrămădeau pentru a-l asculta pe Isus (v. 1).  Luca este foarte atent la text şi spune: „ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu”. Oamenii deja îl descoperă în Isus pe Acela care vorbeşte cuvântul lui Dumnezeu şi Isus se extinde în învăţătura sa.

După ce a terminat, îl trimite pe Simon să înainteze cu barca în larg şi acolo să-şi arunce năvoadele. Petru era un pescar expert care încercase să pescuiască în timpul nopţii (atunci se prind peştii) şi nu a prins nimic. Propunerea lui Isus nu urmează logica proprie a artei de a pescui, totuşi Petru se încrede mai mult în cuvântul lui Isus decât în propriile cunoştinţe, pentru aceasta răspunde: „la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. Şi acolo are loc pescuirea minunată, aşa încât trebuie să ceară  ajutor de la însoţitorii din cealaltă barcă.

Reacţia lui Petru este imediată; nu rămâne la pescuirea supraabundentă, ci în semn îl recunoaşte pe Isus ca „Domn” şi se prosternă în faţa lui, ştiindu-se păcătos. Isus îl calmează: „nu te teme” şi face o promisiune: „de acum înainte vei fi pescar de oameni”. Textul, care preia imaginea profeţiei lui Ieremia 16,16, arată că Isus împărtăşeşte misiunea cu aceşti păcătoşi: Petru, Iacob şi Ioan, care se vor transforma în primii săi discipoli: „părăsind toate, l-au urmat pe el”. Este bine de notat că atunci când Luca pune pe buzele lui Isus „vei fi pescar de oameni”, foloseşte un cuvânt care nu este obişnuit pentru a-l desemna pe pescar, ci vrea să spună literalmente „a prinde vii”; această pescuire la care invită Isus nu „ucide”, ci dă viaţă.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Şi Simon, care încă nu se numea Petru, a dat răspunsul minunat: Învăţătorule, la cuvântul tău, voi arunca năvoadele! Şi iată conferirea misiunii: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni” (Lc 5, 1-11).

 

Şi astăzi i se spune Bisericii şi succesorilor apostolilor să iasă în larg, în marea istoriei, şi să arunce mrejele, pentru a-i cuceri pe oameni pentru evanghelie, pentru Dumnezeu, pentru Cristos, pentru adevărata viaţă.

 

Sfinţii Părinţi au dedicat un comentariu cu totul deosebit şi acestei misiuni speciale. Ei spun aşa: pentru peşte, creat în apă, e mortal să fie scos afară din mare. Este lipsit de elementul său vital pentru a servi ca hrană omului. Dar în misiunea pescarului de oameni se întâmplă contrariul.

 

Noi oamenii trăim înstrăinaţi, în apele sărate ale suferinţei şi ale morţii; într-o mare de obscuritate lipsită de lumină. Năvodul Evangheliei ne trage afară din apele morţii şi ne conduce la splendoarea luminii lui Dumnezeu, la adevărata viaţă. E chiar aşa: în misiunea pescarului de oameni, urmându-l pe Cristos, este necesar să-i conducă pe oameni în afara mării sărate, cu toate înstrăinările sale, spre tărâmul vieţii, spre lumina lui Dumnezeu.

 

E chiar aşa: noi existăm pentru a-l arăta pe Dumnezeu oamenilor. Şi numai acolo unde Dumnezeu este vizibil, începe cu adevărat viaţa. Numai atunci când îl întâlnim în Cristos pe Dumnezeul cel viu, cunoaştem ce este viaţa. Nu suntem produsul întâmplător şi lipsit de sens al evoluţiei. Fiecare dintre noi este rodul unui gând al lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi este voit, fiecare este iubit, fiecare este necesar.

 

Nu există nimic mai minunat decât să fim atinşi, luaţi prin surprindere de evanghelie, de Cristos. Nu este nimic mai frumos decât a-l cunoaşte pe El şi de a transmite celorlalţi prietenia cu El. Misiunea păstorului, a pescarului de oameni poate părea adesea obositoare. Dar este frumoasă şi importantă, pentru că în definitiv este o slujire spre bucuria, spre slava lui Dumnezeu care vrea să intre în lume.

 

Astfel, astăzi, aş vrea, cu mare forţă şi cu mare convingere, plecând de la experienţa unei îndelungate vieţi personale, să vă spun vouă, iubiţi tineri: Nu vă temeţi de Cristos! El nu ia nimic, ci dăruieşte totul. Cine i se dăruieşte lui, primeşte însutit. Da, deschideţi, deschideţi-i larg porţile lui Cristos şi veţi afla adevărata viaţă. Amin[1].

Te simţi şi tu pescar de oameni? Ai simţit că Dumnezeu a făcut vreo minune în tine? Te-ai simţit descurajat când lucrurile nu ies bine?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care-mi vorbeşte în text?

Evanghelia de astăzi ne aminteşte de chemarea primilor discipoli, motiv pentru care merită să facem din nou rugăciunea Sanctităţii Sale Benedict al XVI-lea pentru a V-a Conferinţă Generală a CELAM, Aparecida, şi să reînnoim chemarea de a fi adevăraţi discipoli Misionari.

Doamne Isuse Cristoase, Cale, Adevăr şi Viaţă,

faţă umană a lui Dumnezeu şi faţă divină a omului,

aprinde în inimile noastre iubirea faţă de Tatăl care este în ceruri

şi bucuria de a fi creştini.

 

Vino în întâmpinarea noastră şi condu paşii noştri

pentru a te urma şi a te iubi în comuniunea Bisericii tale,

celebrând şi trăind darul Euharistiei,

purtând crucea noastră şi stimulaţi de trimiterea ta.

 

Dă-ne pereu focul Duhului tău Sfânt,

pentru ca să lumineze minţile noastre şi să trezească în noi

dorinţa de a te contempla, iubirea faţă de fraţi,

mai ales faţă de cei suferinzi, şi ardoarea de a te vesti

la începutul acestui secol.

 

Discipoli şi misionari ai tăi, dorim să vâslim în mare deschisă,

pentru ca popoarele noastre să aibă în Tine viaţă din belşug,

şi să construiască cu solidaritate fraternitatea şi pacea.

 

Doamne Isuse, vino şi trimite-ne!

Marie, Maica Bisericii, roagă-te pentru noi.

Amin.

(Papa Benedict al XVI-lea)

 

4. CONTEMPLAŢIA

Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Astăzi Domnul vrea să facă mari minuni în viaţa ta, însă are nevoie ca să te încrezi în El asemenea lui Simon, ca să vrei să-l urmezi în mod radical ca pescarii aceia.

„Mulţumesc, Doamne, pentru că mă chemi ca discipol misionar al tău”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a demonstra schimbarea?

Acum după ce ai ascultat şi ai meditat evanghelia, după ce l-au auzit pe însuşi Dumnezeu care-ţi vorbeşte, întreabă-te:

Sunt dispus să-l urmez pe Domnul? Cum pot să dau mărturie că sunt discipol misionar prin botez?

„Ce frumos este să ştii că Isus te caută,

te fixează cu privirea şi cu glasul său inconfundabil

îţi spune: «Urmează-mă!»”.

(Papa Benedict al XVI-lea)

[1] http://www.vatican.va/holy_father/benedict_xvi/homilies/2005/documents/hf_ben-xvi_hom_20050424_inizio-pontificato_sp.html

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.