Categorii

Duminica a V-a din Postul Mare – Ciclul C – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, ajută-mă să mă întâlnesc cu Isus

care îmi vorbeşte în Cuvântul său.

Duhule Sfânt, stimulează-mă să merg spre Înviere.

Duhule Sfânt, învaţă-mă să mă îndrăgostesc de Evanghelie

şi să o trăiesc zilnic împreună cu fraţii mei.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Ioan 8,1-11

În acel timp, Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar în zori a venit din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el, fiind aşezat, îi învăţa. 3 Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc, 4 i-au zis:

– Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. 5 Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?

6 Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. 7 Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus:

– Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!

8 Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. 9 Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. 10 Isus s-a ridicat şi i-a spus:

– Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?

11 Ea i-a zis:

– Nimeni, Doamne.

Isus i-a spus:

– Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!

1. LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru o lectură atentă…

  • Unde este Isus şi ce face acolo?
  • Ce fac cărturarii şi fariseii? Ce îl întreabă pe Isus şi cu ce intenţii?
  • Ce face Isus în faţa lor într-un prim moment şi ce le răspunde după aceea?
  • Cum reacţionează cei prezenţi în faţa cuvintelor lui Isus?
  • Ce o întreabă Isus pe femeie şi ce răspunde ea?
  • Ce sentinţă definitivă dă Isus şi ce îi cere la sfârşit?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Mons. Damian Nannini

Fariseii şi cărturarii vor să-i întindă o cursă lui Isus şi, pentru aceasta, îi aduc o femeie prinsă în adulter. Conform legii lui Moise trebuie să fie condamnată la moarte, mai ales pentru că există martori ai delictului său şi autoritatea lui Moise cerea acest lucru. Însă conform legii imperiului dominant, cel roman, nu le era permis iudeilor să execute acest tip de sentinţă sau pedeapsă extremă. De fapt, romanii îşi rezervaseră lor dreptul de a declara şi a executa condamnarea la moarte (ius gladii). De aceea, în funcţie răspunsul dat, Isus se va înfrunta cu Moise sau cu Cezarul.

De altfel este sugestivă tăcerea şi calmul lui Isus, care întârzie răspunsul său. Însă este şi mai surprinzător ceea ce spune după aceea: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea”. În acest mod respectă autoritatea legii lui Moise care condamnă adulterul; însă le neagă cărturarilor şi fariseilor autoritatea morală pentru a o executa. Urmează, acum, tăcerea celor prezenţi care se retrag în linişte, începând de la cei mai bătrâni.

În scena finală rămân numai Isus şi femeia. Deja nu rămân acuzatorii şi nici nu este vreo condamnare. Inclusiv Isus însuşi renunţă s-o condamne, însă când se desparte de ea îi adaugă o cerere foarte importantă: „Să nu mai păcătuieşti”. Conform lui L. Rivas, dat fiind faptul că imperativul negativ la timpul prezent porunceşte încetarea unei acţiuni deja începute, traducerea exactă ar trebui să fie: „De acum să nu mai păcătuieşti”. Este ceea ce Isus îi porunceşte femeii încheind cazul pe care i l-au prezentat.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

În evanghelie Isus îi propune femeii păcătoase un viitor fără păcat, în pace şi fără nicio condamnare. Mesajul fundamental al acestei relatări se află în continuitate clară cu parabola fiului risipitor. Deja nu este o istorie fictivă fără o întâlnire reală şi personală. În această privinţă ne spune papa Francisc cu privire la finalul relatării evanghelice: „«Au rămas numai ele două: mizerabila şi milostivirea» (In Joh 33,5). Aşa încadrează sfântul Augustin finalul Evangheliei pe care tocmai am ascultat-o. Au plecat cei veniţi pentru a arunca pietre în femeie sau pentru a-l acuza pe Isus cu privire la Lege. Au plecat, nu aveau alte interese. Isus în schimb rămâne. Rămâne pentru că a rămas ceea ce este preţios în ochii săi: acea femeie, acea persoană. Pentru El înainte de păcat vine păcătosul. Eu, tu, fiecare dintre noi în inima lui Dumnezeu venim mai înainte: înainte de greşeli, de reguli, de judecăţi şi de căderile noastre. Să cerem harul unei priviri asemănătoare cu aceea a lui Isus, să cerem să avem încadrarea creştină a vieţii, unde înainte de păcat să-l vedem cu iubire pe păcătos, înainte de greşeală pe greşitor, înainte de istoria sa persoana” (Omilia din 29 martie 2019). Sunt prezent şi „fiii mai mari”, acuzatorii, cerând dreptate şi condamnare. Isus, aşa cum a făcut cu interlocutorii săi în relatarea de duminica trecută, îi înfruntă pe acuzatori cu propria lor realitate de păcătoşi. Însă spre deosebire de „fiul mai mare” care nu voia să intre, aceştia lasă pietrele să cadă din mâini şi se retrag. Poate că este începutul convertirii acestor „convertiţi”. Isus nu ne vrea judecători, ci penitenţi.

Aici nu este sărbătoare de reconciliere ca în parabola fiului risipitor, însă este o ultimă indicaţie, „de acum să nu mai păcătuieşti”, care este importantă pentru că va fi ultima etapă pe drumul convertirii: propunerea de corectare, de schimbare a vieţii. Răspunsul la iertarea gratuită a lui Dumnezeu, în afară de mulţumirea festivă, este propunerea de a nu mai păcătui.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

  • Ce atitudine am în faţa păcatului celorlalţi?
  • Sunt gata să condamn cu uşurinţă?
  • Ce aş fi făcut eu dacă mă aflam în aceeaşi situaţie cu oamenii din parabolă?
  • Sunt conştient de păcatele şi greşelile mele?
  • Am simţit eliberarea profundă pe care o produce iertarea lui Dumnezeu în sacramentul reconcilierii?
  • Căindu-mă de greşelile mele, îmi propun să nu mai păcătuiesc?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Isuse, pentru privirea Ta care ridică, mă ridică.

Mulţumesc pentru fiecare zvâcnire care mă invită să zvâcnesc iertare şi milostivire.

Ca atunci când acuz sau mă cred superior,

să mă dezinstalezi complet şi să retragi comentarii şi bârfe.

Şi eu vreau să-i ridic pe fraţii mei cu gesturi silenţioase de iubire.

Să pot simţi chemarea la viaţa nouă,

unde totul să capete sens prin dăruirea generoasă.

Cred în Tine, Domn al oportunităţilor.

Credem în Tine, Domn pasionat faţă de libertate.

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Isuse, dăruieşte-mi o privire care să mă ridice şi să mă umple de oportunităţi”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni îmi propun să privesc în ochii celorlalţi atunci când le vorbesc.

„Unica mea speranţă, unica mea încredere, unica mea statornicie este milostivirea lui Dumnezeu”

Sfântul Augustin

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.