Categorii

Duminica a V-a a Paştelui – Ciclul C – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

DUHUL SFÂNT, SUFLET AL SUFLETULUI MEU

Duhule Sfânt, eşti sufletul sufletului meu,

te ador cu umilinţă.

 

Luminează-mă, întăreşte-mă, condu-mă, consolează-mă.

Şi ceea ce corespunde planului veşnic, Dumnezeule Tată, revelează-mi dorinţele tale.

 

Dă-mi să cunosc ceea ce Iubirea veşnică doreşte în mine.

Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să realizez.

Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să sufăr.

Dă-mi să cunosc ceea ce cu modestie tăcută şi în rugăciune,

trebuie să accept, să port şi să suport.

 

Da, Duhule Sfânt, dă-mi să cunosc voinţa ta şi voinţa Tatălui.

De vreme ce vreau ca toată viaţa mea să nu fie altceva decât un Da continuat perpetuu

spus dorinţelor şi voinţei veşnicului Dumnezeu Tată.

(Pr. José Kentenich)

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 13,31-33a.34-35

Porunca nouă

După ce a ieşit Iuda, Isus a spus:

— Acum a fost glorificat Fiul Omului şi Dumnezeu a fost glorificat în el, iar dacă Dumnezeu a fost glorificat în el, şi Dumnezeu îl va glorifica în el însuşi, şi-l va glorifica îndată. Copii, încă puţin mai sunt cu voi.

Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unul pe altul. Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii.

 

1. LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

În această a cincea duminică a Paştelui ni se prezintă o evanghelie care deja anticipă sărbătoarea Înălţării la cel pe care o vom celebra peste aproape două săptămâni. Evanghelia este luată din capitolul al treisprezecelea al Evangheliei lui Ioan, într-un context de la ultima cină, însă putem să o citim şi într-o cheie a lui Isus înviat care vorbeşte cu discipolii săi.

Textul îl putem împărţi în trei părţi. În prima se arată glorificarea Fiului Omului (v. 31-32); a doua anunţă plecarea lui Isus, paştele său (v. 33) şi ultima, porunca nouă (v. 34-35).

Textul începe făcând referinţă la ieşirea lui Iuda din cenacol. Atunci Isus spune „acum a fost glorificat Fiul Omului”. Fiul Omului este un titlu mesianic pe care Isus îl folosea pentru el însuşi (cf. Dan 7,13). Pentru ce spune „acum a fost glorificat”? Ce s-a întâmplat pentru ca Isus să fie glorificat? Capitolul începea spunând că Isus i-a iubit până la sfârşit pe discipolii săi; între ei sunt Petru, care opune rezistenţă la ceea ce face Isus, ceilalţi discipoli care nu înţeleg şi Iuda, care îl va vinde. Şi Isus îi iubeşte pe aceşti discipoli până la sfârşit. O astfel de iubire, care iubeşte până la sfârşit, inclusiv pe cel care nu se deschide acestei iubiri şi o respinge până la trădarea ei, este o iubire glorificată.

Această glorificare a lui Isus, care se realizează în iubirea care se dăruieşte, urmează să se manifeste total în dăruirea sa pe cruce, pentru aceasta spune mai înainte „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (15,13). Isus îi iubeşte pe discipolii săi, care opun rezistenţă, care nu înţeleg, inclusiv pe unul care-l trădează, şi îşi dă viaţa pentru ei, în asta este glorificat Isus.

În sfârşit, chiar după ce a arătat iubirea sa glorificată până la sfârşit, inclusiv faţă de trădător, atunci le dă porunca nouă, care nu este numai să se iubească unii pe alţii, ci adaugă „aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi” (v. 34). Iubirea lui Isus dăruindu-se pentru aceşti discipoli este aşadar modelul iubirii pe care îl oferă Bisericii, nouă tuturor. Însă iubirea lui Isus nu este numai modelul; textul s-ar putea traduce şi „pentru că eu v-am iubit, să vă iubiţi”. Adică iubirea lui Isus nu este numai modelul în lumina căruia trebuie să ne iubim, ci este şi izvorul care face posibilă această iubire. Pentru că Isus ne-a iubit în această manieră, şi noi suntem capabili să iubim asemenea lui.

Versetul final indică adevărata mărturie creştină, care este dată tocmai de iubirea reciprocă. Nu în semne exterioare sau în rituri, ci în iubire suntem recunoscuţi cu adevărat ca discipoli ai Domnului.

 

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

În acest an al credinţei, Biserica ne cere să studiem documentele Bisericii cum ar fi „Conciliul al II-lea din Vatican” şi „Catehismul Bisericii Catolice”; pentru aceasta, astăzi vom lua ca început al meditaţiei noastre un fragment din constituţia Gaudium et spes:

„Cuvântul lui Dumnezeu, prin care toate s-au făcut, El însuşi făcut trup şi locuind pe pământul oamenilor, a intrat ca Omul desăvârşit în istoria lumii, asumând-o şi refăcând-o în Sine. El ne revelează că Dumnezeu este iubire şi în acelaşi timp ne învaţă că legea fundamentală a perfecţiunii omeneşti, şi, de aici, a transformării lumii, este noua poruncă a iubirii. 

Acelora care cred în dragostea lui Dumnezeu El le dă certitudinea că tuturor oamenilor le este deschisă calea iubirii şi că strădania de a instaura fraternitatea universală nu este zadarnică. În acelaşi timp, îi avertizează că această iubire nu trebuie căutată numai în lucrurile mari, ci şi, în primul rând, în împrejurările obişnuite ale vieţii” (GS 38).

Întreabă-te

Ce sentimente, reacţii, amintiri îmi aduce Evanghelia de astăzi? În viaţa mea zilnică arăt iubirea lui Dumnezeu prin intermediul a ceea ce fac? Dau slavă lui Dumnezeu zilnic? Sunt conştient de importanţa faptelor pentru a arăta că sunt discipol al Domnului?

 

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care-mi vorbeşte în text?

Doamne Dumnezeule, Tatăl nostru, îţi mulţumim

şi te preamărim, pentru că ne-ai iubit

aşa de mult în Fiul tău Isus Cristos. Pentru că în El

ne-ai făcut fiii tăi adoptivi.

 

Mulţumim, Tată Sfânt, pentru că ne porunceşti să ne iubim

unii pe alţii, şi iubindu-ne, te iubim pe Tine şi

te recunoaştem ca Tată.

 

În tine, Doamne, izvor al vieţii şi al Iubirii,

îi recunoaştem pe oameni ca fraţi,

creaţi după chipul şi asemănarea ta. Şi ceea ce

Tu ne porunceşti ca să ne iubim unii pe

alţii aşa cum ne iubeşti Tu, este ceea ce ne convine mai mult,

de vreme ce iubindu-i pe semenii noştri

ne maturizăm şi creştem ca persoane.

 

Ajută-ne, Tată al bunătăţii să ne iubim unii pe

alţii, că numai aşa arătăm lumii

că suntem fiii tăi, şi fără nici o îndoială, mulţi

alţii vor crede în tine, Dumnezeul bunătăţii şi al Păcii.

 

Binecuvântat să fii, Doamne, izvor al iubirii profunde,

Dumnezeu al vieţii şi al speranţei, pentru că

ne-ai creat capabili de a-l iubi pe Dumnezeu şi fiinţele

umane, care sunt aproapele nostru.

Amin [1]

 

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Conştienţi de măreţia veştii că „Dumnezeu este iubire”, vrem să manifestăm lumii că suntem fiii săi:

„Mulţumim, Doamne, pentru că vrei să arăţi iubirea ta faţă de lume prin intermediul nostru”

 

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a demonstra schimbarea?

Ia Cuvântul în inima şi în viaţa ta:

Cu ce acţiuni concrete pot să arăt iubirea lui Dumnezeu? Cum pot să dau slavă lui Dumnezeu cu acţiunile mele?

„Iubirea este cea care dă preţ tuturor faptelor noastre;

nu datorită măreţiei şi mulţimii

faptelor noastre îi suntem plăcuţi lui Dumnezeu,

ci prin iubirea cu care le săvârşim”.

(Sfântul Francisc de Sales)

[1]   http://churchforum.butacas-cine.com/oracion-por-projimo.htm

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.