Categorii

Duminica a IV-a din Advent, Anul C, Lectio-divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, luminează-mă pentru ca, împreună cu Maria, să pot primi Cuvântul.

Duhule Sfânt, fă-mă docil pentru a primi mesajul care mă ţine pregătit.

Duhule Sfânt, ajută-mă în acest timp de aşteptare

pentru a putea întrupa Vestea Bună şi s-o împărtăşesc cu ceilalţi.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Luca 3,10-18

În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt 42 şi a exclamat cu glas puternic:

– Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! 43 Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? 44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! 45 Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!

1. LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru o lectură atentă…

  • Pentru ce Maria pleacă în grabă ca s-o viziteze pe verişoara sa Elisabeta?
  • Ce i se întâmplă Elisabetei când aude salutul Mariei?
  • Ce îl întreabă soldaţii şi ce le răspunde Ioan?
  • Ce exclamă Elisabeta despre Maria?
  • Ce se întâmplă cu pruncul din sânul Elisabetei?
  • De ce este fericită Maria?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Damian Nannini

Maria, după ce a primit vizita lui Dumnezeu la buna vestire, merge în grabă s-o viziteze pe verişoara sa Elisabeta.

Maria intră în casa lui Zaharia şi o salută pe Elisabeta: „salutul Mariei adresat Elisabetei a fost fără îndoială salutul clasic ebraic («Pacea să fie cu tine») şi sărutul pe frunte. Biblic, pacea este mult mai mult decât absenţa războiului sau a înfruntărilor: este ansamblul de bunuri care pot să-l facă fericit pe cel care primeşte salutul. În context mesianic, ca acela de acum, a da pacea înseamnă a dori sau a oferi ascultătorului bunurile pe care Mesia le aduce omenirii, şi primul dintre toate, prezenţa sa, care va realiza vestea profetică: se va numi Dumnezeu cu noi. Pentru aceasta salutul creştin a ajuns să fie: «Domnul să fie cu voi»” (S. Muñoz Iglesias).

Acest salut provoacă o avalanşă de reacţii. Pruncul care era în sân tresaltă de bucurie şi Elisabeta este umplută de Duhul Sfânt. Venirea lui Isus aduce plinătatea Duhului şi bucuria. Vizita este o confirmare a acestui lucru. Isus, încă din sânul Mariei, poate deja să comunice bucurie pruncului care se află în sânul Elisabetei (1,44).

Exclamaţia inspirată a Elisabetei ne învaţă în primul rând că Maria este binecuvântată pentru că este binecuvântat rodul sânului său. Este binecuvântată şi purtătoare a Binecuvântării lui Dumnezeu, ca Abraham (Gen 12,2-4).

Exclamaţia Elisabetei se termină cu o declaraţie de fericire a Mariei pentru credinţa sa. Vizita Mariei la casa lui Zaharia şi Elisabeta este motivată de credinţa sa în Cuvântul Domnului, pentru că merge acolo să verifice semnul promisiunii, care este sarcina Elisabetei (1,36), pentru că ea crede că Dumnezeu mântuieşte în istorie. Maria a crezut în incredibil, că va fi mamă fecioară a Fiului lui Dumnezeu, a Domnului. Şi este fericită, pentru că a crezut şi contagiază această fericire. Este o misionară autentică. Este aşa de plină de Cristos încât evanghelizează cu prezenţa sa şi cu simplul salut.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

În a patra duminică din Advent liturgia ne-o prezintă pe Maica Domnului însărcinată, dând un realism puternic aşteptării naşterii Mântuitorului: liturgia ne-o prezintă pe Maria ca model-exemplu de credinţă şi speranţă „pentru că a crezut că se vor împlini cele anunţate din partea Domnului”.

În Maria se concentrează şi se rezumă toată aşteptarea milenară a Israelului. Însă în acelaşi timp o transcende pentru că împlinirea va depăşi promisiunea confirmând că drumurile lui Dumnezeu nu sunt drumurile noastre (va veni ceea ce nu s-a mai auzit!): Maria ne învaţă să aşteptăm surpriza lui Dumnezeu şi s-o primim cu credinţă.

Maria ne învaţă să-l căutăm şi să-l găsim pe Dumnezeu în cel mic, în cel simplu, în cotidian. Aşa cum spune frumos papa Francisc: „Maria este aceea care ştie să transforme o grotă pentru animale în casa lui Isus, cu câteva scutece sărace şi un munte de duioşie” (EG, nr. 286).

Maria ne învaţă să avem speranţă în pofida sărăciei noastre de merite pentru a-l primi pe Domnul:

Maria a trăit în mod unic şi suprem Întruparea şi prin credinţa sa s-a încredinţat acţiunii Duhului Sfânt şi s-a transformat în templu al lui Dumnezeu. Dacă toată Biserica este noul Ierusalim unde Dumnezeu vine să locuiască în mijlocul ei, Maria este noul Ierusalim în mod eminent.

Maria primeşte Cuvântul şi-l face prezent prin prezenţa sa slujitoare. Maria, odată ce l-a zămislit pe Isus prin lucrarea Duhului Sfânt, a simţit o mare dorinţă de a-l duce la alţii. Imediat a plecat în vizită la verişoara sa Elisabeta. Numai prezenţa lui Isus în sânul Mariei, l-a purificat şi l-a sfinţit pe Ioan Botezătorul, înainte ca el să se nască. Astfel Isus, prin intermediul Mariei, a putu să înceapă să realizeze misiunea sa mântuitoare.

Această întâlnire a celor două „mame însărcinate” este un model a oricărei întâlniri credincioase şi evanghelizatoare, lucrare a Duhului Sfânt în ele.

„Maria ştie să recunoască urmele Duhului lui Dumnezeu în marile evenimente şi chiar în cele care par imperceptibile. Este contemplativă a misterului lui Dumnezeu în lume, în istorie şi în viaţa zilnică a fiecăruia şi a tuturor. Este femeia rugătoare şi muncitoare la Nazaret şi este şi Stăpâna noastră a grijii, aceea care pleacă din satul său pentru a-i ajuta pe alţii «în grabă» (Lc 1,39). Această dinamică de dreptate şi de duioşie, de contemplaţie şi de drum spre alţii este ceea ce face din ea un model eclezial pentru evanghelizare” (EG, nr. 288).

În sfârşit, Maria ne învaţă să fim misionari şi Elisabeta ne învaţă să primim cu bucurie vizita Domnului. Două atitudini distincte pentru a trăi în această ultima săptămână de Advent (şi întotdeauna): primirea cordială şi iniţiativa misionară.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

  • Cred în Cuvântul lui Dumnezeu şi găsesc fericirea în practicarea lui?
  • Încerc să am aceeaşi disponibilitate pentru a împlini voinţa lui Dumnezeu în viaţa mea aşa cum a avut Maria?
  • Împărtăşesc harurile primite de la Domnul şi dau mărturie despre ele?
  • Accept că credinţa creşte atunci când este dată şi nu atunci când este păstrată?
  • Întâlnirea mea personală cu Domnul mă duce la întâlnirea fraţilor mei cu atitudine de slujire?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Marie, pentru promptitudinea ta de a merge ca s-o ajuţi pe Elisabeta.

Dă-mi să învăţ să depăşesc munţii mei de prejudecăţi şi temeri în ceasul slujirii.

Dăruieşte-mi o credinţă matură, pentru a accepta ceea ce Dumnezeu vrea,

chiar dacă nu înţeleg.

Dă-mi să primesc în inimă pe cei care vestesc Împărăţia şi pe cei care sunt pierduţi şi singuri.

Fă-mă, ca Tine, misionar şi slujitor.

Marie, dă-mi să pot trăi alături de tine, venirea lui Isus.

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Marie, ajută-mă să merg în grabă ca să-i ajut pe fraţii mei”

5: ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni îmi propun să vizitez vreun prieten sau rudă şi să-l ajut în ceea ce are nevoie.

„Oglinda mea trebuie să fie Maria. Dat fiind că sunt fiica ei, trebuie să mă asemăn cu Ea şi astfel să mă asemăn cu Isus”

Sfânta Tereza din Anzi

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.