Categorii

Duminica a IV-a a Paştelui – Ciclul C – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

DUHUL SFÂNT, SUFLET AL SUFLETULUI MEU

Duhule Sfânt, eşti sufletul sufletului meu,

te ador cu umilinţă.

 

Luminează-mă, întăreşte-mă, condu-mă, consolează-mă.

Şi ceea ce corespunde planului veşnic, Dumnezeule Tată, revelează-mi dorinţele tale.

 

Dă-mi să cunosc ceea ce Iubirea veşnică doreşte în mine.

Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să realizez.

Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să sufăr.

Dă-mi să cunosc ceea ce cu modestie tăcută şi în rugăciune,

trebuie să accept, să port şi să suport.

 

Da, Duhule Sfânt, dă-mi să cunosc voinţa ta şi voinţa Tatălui.

De vreme ce vreau ca toată viaţa mea să nu fie altceva decât un Da continuat perpetuu

spus dorinţelor şi voinţei veşnicului Dumnezeu Tată.

(Pr. José Kentenich)

TEXTUL BIBLIC: Ioan 10,27-30

Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu. Eu şi Tatăl una suntem.

  1. LECTURA

Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

Duminica a patra a Paştelui este numită în liturgie Duminica Bunului Păstor, de vreme ce întotdeauna se citeşte capitolul zece din evanghelia lui Ioan în care Isus afirmă de două ori „eu sunt păstorul cel bun” (10,11.14).

Textul din evanghelia noastră este luat din a doua parte a capitolului 10. Aici se relatează dialogul polemic dintre iudei şi Isus în templu în timpul sărbătorii Înnoirii (v. 22-24). Iudeii îi spun: „Dacă tu eşti Cristos, spune-ne deschis” (v. 24). Isus le răspunde tot cu faptele sale: „Faptele pe care le fac în numele Tatălui, acestea dau mărturie despre mine”, şi adaugă: „însă voi nu credeţi pentru că nu sunteţi dintre oile mele”. Apoi urmează textul din această duminică.

Textul prezintă trei personaje, oile, Isus însuşi şi Tatăl. În versetele 27-28 se arată relaţia care există între Isus şi oile sale. Isus preia imaginea păstorului şi a oilor cu care a început capitolul. Acum afirmă din nou ascultarea şi urmarea oilor sale, aşa cum a făcut-o în 10,3-4. Acestor oi le dă viaţă veşnică, ceea ce este ecou al celor două dăţi când afirmă „eu sunt păstorul cel bun” şi continuă spunând „că îşi dă viaţa pentru oile sale” (v. 11.15), adică viaţa veşnică pe care o primesc oile este rod al vieţii dăruite a lui Isus pentru ele.

Apoi textul continuă arătându-l pe Tatăl ca „dătătorul” oilor, care le ţine în mâna sa. În contextul polemic al textului, care reflectă contextul polemic din comunitatea lui Ioan, imaginea de a fi în mâna lui Isus, în mâna Tatălui, vrea să întărească comunitatea, pe credincioşi, în faţa adversităţilor prin care pot trece şi le pot îndura, având certitudinea că „nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui” (v. 29).

La sfârşit o afirmaţie care surprinde prin densitatea şi scurtimea sa: „Eu şi Tatăl una suntem”. Recent l-a numit pe Tatăl şi cei doi ocrotesc oile, însă această afirmaţie scoate în evidenţă unitatea dintre Isus şi Tatăl: suntem una. Îndrăzneala afirmaţiei se arată în reacţia iudeilor care vor să arunce cu pietre în el (v. 31 şu), însă în acelaşi timp lasă să se întrevadă altă dimensiune. S-a început vorbind despre reacţia oilor sale faţă de el: „oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează…”, acum se întoarce la relaţia cu Tatăl său: „Eu şi Tatăl una suntem”. Într-un fel insinuează că unirea cu Tatăl său este izvor şi model al relaţiei cu oile sale, adică al relaţiei cu noi, discipolii săi. Va spune asta mai departe în rugăciunea din timpul Ultimei Cine: „După cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi” (17,21).

  1. MEDITAŢIA

Ce-mi spune Domnul în text?

Să luăm ca început al meditaţiei noastre cuvintele Fericitului Ioan Paul al II-lea:

„Toată Biserica se bucură astăzi pentru că Cristos înviat este păstorul ei: păstorul cel bun. La această bucurie participă fiecare parte din această mare turmă a Celui Înviat, fiecare grup din poporul lui Dumnezeu, pe tot pământul.

 

Biserica, de mai multe ori, dezvoltă în faţa ochilor sufletului nostru adevărul despre bunul păstor. Şi astăzi ascultăm cuvintele pe care Cristos le-a rostit despre el însuşi: „Eu sunt păstorul cel bun… cunosc oile mele şi oile mele mă cunosc pe mine”.

 

Cristos răstignit şi înviat a cunoscut, în mod deosebit, pe fiecare dintre noi şi îl cunoaşte pe fiecare. Aceasta nu este numai o cunoaştere „exterioară”, fie ea foarte îngrijită, care să permită descrierea şi identificarea unui obiect determinat.

 

Cristos, bun păstor, cunoaşte pe fiecare dintre noi în mod diferit. În Evanghelia de astăzi spune în această privinţă aceste cuvinte neobişnuite: Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu. Eu şi Tatăl una suntem” (In 10,27-30)[1].

Întreabă-te

Ce sentimente, reacţii, amintiri îşi aduce Evanghelia de astăzi?

  1. RUGĂCIUNEA

Ce-i răspund Domnului care-mi vorbeşte în text?

Domnul meu, Bunul meu Păstor, izvor de lumină, furtună de credinţă, care vii ca să zdruncini speranţa noastră adormită, care ne-o trimiţi pe Mama ta pentru a trezi dragoste în inimile noastre reci,

care lupţi cu iubire pentru a cuceri spiritele neliniştite datorită tulburărilor din lume.

 

Ascultă-ne, Doamne, ascultă-i pe fraţii tăi aici, împreună vrem să te urmăm,

acolo unde tu vrei ca să se îndrepte paşii noştri.

 

Inimile noastre vor să-ţi aparţină, pentru totdeauna.

Sufletele noastre însetate de lumina ta vor doar să te vadă surâzând împreună cu Mama ta.

Trimite-ni-i pe Îngerii tăi şi pe Sfinţii tăi, mângâie-ne cu prezenţa lor cerească.

 

Dă-ne mângâierea infinită de a şti că Milostivirea ta vede cu ochi amabili căinţa

noastră pentru atâtea greşeli săvârşite.

Nu permite să coborâm apărările noastre împotriva celui rău şi a ispitelor sale.

 

Fă-ne puternici, Doamne, fă-ne puternici în dăruirea noastră Ţie, Dumnezeul nostru.

Fă-ne mici şi docili pentru ca să-l lăsăm să acţioneze pe Duhul tău Sfânt în noi, pentru ca

Tu să iei asupra ta viaţa noastră.

 

Fă-ne oi încrezătoare ale turmei tale, Doamne, dă-ne îmbrăţişarea Voinei tale, Doamne. Fie ca

Tu să fii cel care ne conduce, ca să fie Mama ta cea care ne ocroteşte.

Nu te îndepărta de noi, Doamne, iartă greşelile şi păcatele noastre şi lipsa noastră de credinţă.

Amin[2].

  1. CONTEMPLAŢIA

Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Ce bucurie să simţim că avem un Bun Păstor, un unic Păstor, să ne simţim mici oi şi să-i spunem:

„Fie ca să mă simt ocrotit de braţele tale, Doamne”

  1. ACŢIUNEA

La ce mă angajez pentru a demonstra schimbarea?

Ia Cuvântul în inima şi în viaţa ta:

Ce-mi cere astăzi Domnul pentru ca să-l las să fie Păstorul meu? Sunt dispus să ascult glasul său şi să-l urmez?

„Nimeni nu poate avea speranţa

adevărată şi sigură de a trăi veşnic

dacă nu recunoaşte viaţa care este Cristos

şi nu intră pe poartă în staul”

(Sfântul Augustin)

[1] http://www.vatican.va/holy_father/john_paul_ii/homilies/1980/documents/hf_jp-ii_hom_19800427_visitaparrocchia_sp.html

[2] http://es.catholic.net/aprendeaorar/688/2092/articulo.php?id=6318

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.