Categorii

Duminica a III-a din Timpul de peste An – Ciclul C – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, fii însoţitorul meu în această întâlnire cu Cuvântul.

Duhule Sfânt, eliberează-mă de ceea ce mă împiedică să-l ascult pe Isus.

Duhule Sfânt, dăruieşte-mi docilitatea pentru a face viaţă evanghelia.

Duhule Sfânt, stimulează-mă pentru ca împreună cu comunitatea mea

să fim vestitori ai Veştii Bune.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Luca 1,1-4; 4,14-21

Deoarece mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi, 2 aşa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai cuvântului, 3 după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ţi le scriu şi eu în mod sistematic, preabunule Teofil, 4 ca să te convingi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit.

4,14 Isus s-a întors în Galileea cu puterea Duhului şi faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile. 15 Iar el învăţa în sinagogile lor şi era glorificat de toţi. 16 A venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă, după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească. 17 I s-a dat Cartea profetului Isaia şi, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: 18 „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; 19 să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului”. 20 Apoi, închizând cartea, şi dând-o înapoi slujitorului, s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el. 21 A început apoi să le vorbească:

– Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre.

 

1. LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru o lectură atentă…

  • Evanghelistul face trimitere la câteva izvoare de care s-a folosit pentru a scrie această evanghelie?
  • Ce intenţionează să scrie evanghelistul şi cu ce finalitate?
  • Cine „îl mişcă” pe Isus şi ce activităţi realizează?
  • În ce localitate ajunge Isus, unde intră şi ce face?
  • Ce spune textul pe care-l citeşte Isus?
  • Când şi cum se împlineşte profeţia citită?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Mons. Damian Nannini

Luca este singurul dintre evanghelişti care scrie un prolog în care defineşte lucrarea sa ca o naraţiune ordonată a evenimentelor, rod al unei investigaţii atente dată fiind insuficienţa tentativelor precedente. Obiectivul fundamental al evanghelistului cu lucrarea sa este să întărească încrederea în învăţătura tradiţională creştină, în „tradiţia sau transmiterea” credinţei; şi pentru aceasta insistă pe necesitatea de a se sprijini pe învăţătura apostolilor-martori, pe „cei care de la început au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai cuvântului”. Lectura din această duminică „sare” după aceea la Lc 4,14-21 care este „începutul unei noi secţiuni destinate să arate care este misiunea lui Isus şi pe ce putere se bazează pentru a o realiza”.

Relatarea începe spunând că Isus s-a întors în Galileea „cu puterea Duhului”. Există un protagonism clar al Duhului Sfânt în viaţa lui Isus care îi permite cu adevărat să-şi asume ceea ce spune profetul Isaia: „Duhul Domnului este asupra mea”.

Luca rezumă activitatea lui Isus spunând că „învăţa în sinagogile lor” (4,15). Învăţătura „inspirată” a lui Isus îl face să se bucure de faimă bună şi să primească laude în toate părţile. Şi cu această faimă ajunge la Nazaret şi, de data aceea datorită ei, este că într-o sâmbătă – conform obiceiului său – intrând în sinagogă i se cere să facă lectura Cuvântului Profetic. Textul ne spune că Isus stă în picioare, primeşte cartea şi citeşte textul din Is 61,1-2 care va fi corespondentul din acea zi. După aceea înfăşoară cartea, o dă asistentului sau slujitorului şi se aşează, poziţie proprie a celui care urmează să dea o învăţătură. Luca arată clar aşteptarea creată datorită prezenţei lui Isus spunând că toţi ochii erau îndreptaţi spre El. Apoi îi surprinde pe toţi spunând: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre” (4,21).

Ei bine, după ce proclamă acest text Isus spune că vestirea lui Isaia nu s-a împlinit pe deplin în acel moment, ci „astăzi”, „acum”, în Persoana sa. adică acele cuvinte ale lui Isaia despre profetul uns şi eliberarea din robia babiloniană erau numai figură a adevăratului mesager şi a adevăratei eliberări care se realizează acum cu prezenţa şi lucrarea lui Isus însuşi, care oferă iertarea păcătoşilor. În acest mod, la începutul activităţii sale, Isus se prezintă ca Mesia sau Uns, cu misiunea de a vesti un an de milostivire al Domnului, un an jubiliar.

Acest an de har sau jubileu proclamat de Isus constă în oferirea iertării lui Dumnezeu păcătoşilor; şi motivul acestei iertări nu se găseşte în meritele persoanelor ci în milostivirea profundă a Tatălui. Şi tocmai pentru ca izvorul şi originea misiunii lui Isus este inima lui Dumnezeu, nu mai este valabilă distincţia dintre evrei şi non-evrei. Mântuirea, înţeleasă mai întâi ca iertare a păcatelor, este oferită, în Isus, tuturor oamenilor (Lc 3,6).

În sfârşit, acest text din Luca este considerat ca programatic în raport cu activitatea lui Isus conţinută în restul evangheliei. Cu alte cuvinte, putem spune că această omilie inaugurală a lui Isus la Nazaret este ca prezentarea oficială a proiectului său pastoral. După aceea evanghelia ne va arăta aplicarea sa şi ne va descrie reacţia persoanelor în faţa acestor opţiuni pastorale ale lui Isus, însă asta vom vedea duminica viitoare.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

O primă invitaţie este să medităm asupra centralităţii Cuvântului lui Dumnezeu în vieţile noastre, aşa cum a fost în viaţa lui Isus. Este important, la începutul timpului liturgic de peste an, să amintim această centralitate a Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa Bisericii şi a creştinilor, aşa cum cere papa Benedict al XVI-lea în Verbum Domini: „redescoperire, în viaţa Bisericii, a Cuvântului divin, izvor de reînnoire constantă, dorind în acelaşi timp ca el să devină tot mai mult inima oricărei activităţi ecleziale” (nr. 1). Şi asta pentru că „Biserica se întemeiază pe Cuvântul lui Dumnezeu, se naşte şi trăieşte din el. De-a lungul tuturor secolelor istoriei sale, Poporul lui Dumnezeu a găsit mereu în el forţa sa şi comunitatea eclezială creşte şi astăzi în ascultarea, în celebrarea şi în studierea Cuvântului lui Dumnezeu” (nr. 3).

La rândul său, Biserica este depozitara Cuvântului lui Dumnezeu şi are misiunea de a-l transmite cu fidelitate tuturor generaţiilor făcând cunoscută „temeinicia învăţăturilor primite” (Lc 1,4).

Papa Francisc în EG 174-175 ne spune: „Nu numai omilia trebuie să se alimenteze din Cuvântul lui Dumnezeu. Toată evanghelizarea este întemeiată pe el, ascultat, meditat, trăit, celebrat şi mărturisit. Sfânta Scriptură este izvorul evanghelizării. De aceea, trebuie să ne formăm încontinuu la ascultarea Cuvântului. Biserica nu evanghelizează dacă nu se lasă evanghelizată încontinuu. Este indispensabil ca acest Cuvânt al lui Dumnezeu «să devină tot mai mult inima oricărei activităţi ecleziale»”.

O a doua temă de meditaţie este necesitatea de a evidenţia actualitatea Cuvântului lui Dumnezeu şi a Mântuirii realizate de Cristos. Acel „astăzi” al împlinirii în Isus dobândeşte, într-un anumit fel, o dimensiunea care transcende timpul, care conectează cu veşnicul. Acel „astăzi” este, exact, noutatea lui Isus. Cuvântul şi acţiunea mântuitoare a Domnului sunt „actuale”, sunt prezente în viaţa noastră „astăzi”.

Ei bine, pentru ca mântuirea vestită să devină prezentă în „astăzi” al vieţilor noastre este necesară şi credinţa, care este pe bună dreptate acceptarea acestei mântuiri gratuite a Domnului. Amintim că în Biblie credinţa implică nu numai acceptarea existenţei lui Dumnezeu, ci îndeosebi a acţiunii sale în viaţa noastră. Trebuie ascultat Cuvântul lui Dumnezeu, primit, crezut în el şi lăsat să lucreze. El va transforma viaţa noastră şi ne va indica drumurile sigure pentru cei care trebuie să-l urmeze pe Isus, până la sfârşit.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

  • Ce loc ocupă Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa mea?
  • Dedic în fiecare zi un moment pentru a asculta şi a medita evanghelia zilei?
  • Am experimentat vreodată că o lectură a Cuvântului lui Dumnezeu era parcă adresată mie în acest moment concret al vieţii mele?
  • Caut să descopăr drumurile Domnului pentru viaţa mea în Cuvântul său?
  • Dau mărturie în faţa celorlalţi de împlinirea Scripturilor în viaţa mea?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Isuse, pentru Cuvântul tău.

Vreau să mă întorc în Galileea cu Tine.

Fă-mă mereu docil faţă de acţiunea Duhului.

Zdruncină-mă când vreau să adaptez Cuvântul meu după convenienţele mele.

Să nu văd acţiunea ta ca ceva din trecut sau învechit.

Să ştiu să descopăr acţiunea ta mântuitoare astăzi, în cotidian.

Împreună cu fraţii mei să putem fi mărturie

a acţiunii Cuvântului tău în vieţile noastre.

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Isuse, ajută-mă pentru ca să pot lăsa Cuvântul lui Dumnezeu să lucreze în viaţa mea”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni îmi propun să invit pe cineva din comunitatea mea şi să am o întâlnire de rugăciune cu Cuvântul zilei.

„Meditaţi cu Cuvântul lui Dumnezeu şi el va dobândi puterea de a distruge inclinaţiile voastre naturale spre material”

Sfântul Pius de Pietrelcina

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.