Categorii

Duminica a III-a din Postul Mare – Ciclul C – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, dăruieşte-mi iubirea faţă de Adevăr.

Duhule Sfânt, deschide inima mea la darul care este Cuvântul tău.

Duhule Sfânt, ajută-mă să ies din schemele mele.

Duhule Sfânt, surprinde-mă cu ceea ce Isus

vrea să-mi dăruiască la această întâlnire.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Luca 13,1-9

În acel timp, au venit la Isus unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. 2 El, răspunzând, le-a zis:

– Vi se pare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? 3 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel. 4 Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? 5 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel.

6 Apoi le-a spus această parabolă:

– Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit 7 şi i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?» 8 Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi la rădăcină! 9 Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia».

1. LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru o lectură atentă…

  • Ce veste îi aduc lui Isus?
  • Cum o interpretează Isus? De ce li s-a întâmplat acestea acestor oameni?
  • Ce lecţie ia Isus din acest eveniment dureros?
  • Ce alt eveniment aminteşte Isus şi ce lecţie ia din ea?
  • Ce parabolă le spune Isus după aceea?
  • Este vreo legătură între ceea ce spune Isus înainte şi parabolă?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Mons. Damian Nannini

Recunoaştem în acest text două subunităţi literare şi fiecare are propria sa temă, fără a uita că se completează. Prima (Lc 13,1-5) este o chemare urgentă la convertire. A doua (Lc 13,6-9),

cu mijlocirea viticultorului, ne vorbeşte despre răbdarea şi despre compasiunea lui Dumnezeu. La rândul său contextul cel mai mare în care se află aceste texte în Evanghelia lui Luca (cf. Lc 12,35-59; 13,22-35) este dominat de invitaţia urgentă a lui Isus de a da roade de viaţă creştină ţinând cont de semnele timpurilor.

În prima subunitate vedem că din evenimentele dureroase Isus scoate o lecţie concretă: convertire pentru a nu pieri. Adică aminteşte că toţi suntem păcătoşi şi avem nevoie de convertire. A doua (Lc 13,6-9), cu mijlocirea viticultorului, ne vorbeşte despre răbdarea şi despre compasiunea lui Dumnezeu. La rândul său contextul cel mai mare care se găseşte în aceste texte din Evanghelia lui Luca (cf. Lc 12,35-39; 13,22-35) este dominat de invitaţia urgentă a lui Isus de a da roade de viaţă creştină ţinând cont de semnele timpurilor.

În prima subunitate vedem că din cele două evenimente dureroase Isus scoate o lecţie concretă: convertire pentru a nu pieri. Adică, aminteşte că toţi suntem păcătoşi şi avem nevoie de convertire. Interlocutorii lui Isus credeam numai în păcatul celorlalţi, în vina celorlalţi; Isus îi înfruntă cu propria lor realitate şi cu propriile lor păcate şi îi invită la convertire: „dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel” (13,3.5). Pentru Isus a pieri sau a muri înseamnă a fi departe de Dumnezeu, înseamnă a fi pierdut; adică pierzarea este opusul mântuirii (cf. Lc 9,24-35; 19,10).

Este posibil ca lectura acestui text să trezească întrebarea permanentă cu privire la originea şi sensul răului; motivul nenorocirilor care într-o formă sau alta ne lovesc pe toţi. Însă acest text arată că Isus însuşi a evitat să intre în aceste speculaţii pentru că el nu se gândeşte la originea nenorocirii, ci la viitorul celor vii. Cu toate acestea, este important cuvântul său pentru că respinge principiul vechi conform căruia toată suferinţa sau nenorocirea are mereu drept cauză un păcat personal (cf. In 9,2-3).

La rândul lor, interlocutorii lui Isus vor să ştie dacă păcatul este cauza morţii temporale a omului, moarte tragică în cazurile propuse. Isus le răspunde că păcatul este cu certitudine cauza pierzării sau condamnării, morţii veşnice, a omului, a tuturor oamenilor. Pentru aceasta necesitatea convertirii, de a se lăsa întâlniţi de mântuirea care vine din partea lui Dumnezeu şi se face prezentă în persoana lui Isus.

În a doua subunitate, cu parabola smochinului, se pune accentul pe milostivirea lui Dumnezeu care ştie să aştepte un pic mai mult. În acelaşi timp este o atenţionare cu privire la greşelile de omisiune, pentru faptul că am primit atâtea daruri şi îngrijiri din partea lui Dumnezeu şi nu am răspuns cu roade de viaţă creştină autentică.

Parabola are un final surprinzător, îndeosebi cu referinţa la mijlocirea viticultorului, care intenţionează să salveze smochinul. Viticultorul nu se mulţumesc cu cererea unui spaţiu de timp de la proprietar, ci este dispus inclusiv să dea ceea ce are el mai bun pentru a salva smochinul cu două acţiuni concrete şi solidare: a da de băut şi de mâncat copacului. O lectură cristologică ne deschide la o dimensiune importantă a lucrării lui Cristos mijlocitorul în faţa Tatălui şi solidar cu mântuirea noastră. Însă rămâne totuşi în picioare bunăvoinţa smochinului, dispoziţia sa pentru a da roade bune. Parabola rămâne astfel neterminată, rezultatul, pozitiv sau negativ, va depinde de reacţia smochinului. Este vorba deci de o chemare la convertire, la a da roade.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

În Evanghelia de astăzi Isus ne invită să luăm foarte în serios chemarea sa la convertire pe care am auzit-o la începutul Postului Mare: „Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”. Domnul ne cheamă la convertire în multe maniere. În primul rând, în mod suav şi atrăgător, prin intermediul cuvintelor sale şi al mişcărilor interioare.

Alteori face asta prin evenimente dureroase, care la început ne provoacă furie şi răzvrătire, însă dacă ştim „să le citim” de la Evanghelie descoperim că prin intermediul lor Domnul vrea să ne scoată din siguranţele noastre false şi să ne invite să ne punem din nouă toată credinţa şi încrederea noastră în El.

Comentând Evanghelia de astăzi papa Francisc spunea: „Isus cunoaşte mentalitatea superstiţioasă a ascultătorilor săi şi ştie că ei interpretează acel tip de evenimente în mod greşit. De fapt, ei cred că, dacă acei oameni au murit aşa de sângeros, este semn că Dumnezeu i-a pedepsit pentru vreun păcate grav pe care l-au comis; ca şi cum ar spune: «au meritat asta». În schimb, faptul că au fost cruţaţi de nenorocire echivala cu a se simţi «în ordine». Ei «meritau asta»; eu sunt «în ordine».

Isus refuză clar această viziune, pentru că Dumnezeu nu permite tragediile pentru a pedepsi păcatele şi afirmă că acele sărmane victime nu era deloc mai rele decât ceilalţi. Mai degrabă, El invită să se scoată din aceste fapte dureroase un avertisment care îi priveşte pe toţi, pentru că toţi suntem păcătoşi; de fapt, le spune celor care l-au interpelat: «Dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel»”.

La rândul său, parabola smochinului ne vorbeşte despre răbdarea lui Dumnezeu care ne aşteaptă mereu şi ne dă o nouă oportunitate pentru a ne întoarce la El. Intenţia lui Dumnezeu, ceea ce El vrea şi caută este binele nostru, mântuirea noastră. De asemenea ne dă exemplul viticultorului, care în faţa lipsei de roade de viaţă creştină nu condamnă, ci mijloceşte în faţa lui Dumnezeu pentru ca păcătoşii să aibă o nouă oportunitate de convertire.

În sinteză, mântuirea este un dar al lui Dumnezeu, însă un dar care angajează: trebuie să ne convertim la Dumnezeu care vrea să ne mântuiască şi să rămânem fideli lui Dumnezeu care ne-a mântuit prin milostivirea sa. În acest mod Postul Mare ne invită să ne confruntăm cu realitatea păcatului în lumina milostivirii lui Dumnezeu şi ne sugerează ceea ce trebuie să facem. În faţa păcatului nostru: convertirea. În faţa păcatului altora: mijlocirea.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

  • Cum interpretez evenimentele tragice din lume?
  • Cred că aceia care suferă nenorociri este pentru că sunt vinovaţi de ceva şi merită asta?
  • Îmi amintesc de vreo situaţie dramatică ce m-a făcut să reflectez şi să-mi schimb viaţa, care m-a determinat să-l caut mai mult pe Dumnezeu?
  • Simt că şi eu sunt „păcătos care are nevoie de convertire”?
  • „Dau atenţie mare” chemării la convertire pe care mi-o adresează Domnul?
  • Condamn păcatele altora sau în schimb îi cer lui Dumnezeu să le dea oportunitatea convertirii?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Isuse, pentru că mă inviţi încă o dată la convertire.

Să nu încetez să te caut şi nici să simt mereu că am nevoie de ajutorul şi însoţirea ta.

Dă-mi darul de a citi situaţiile zilnice pornind de la Evanghelie.

Ca, deşi mă înfurii şi mă răzvrătesc, să găsesc mereu în Tine

un motiv nou pentru a continua să cred, să am încredere.

Vreau să mijlocesc pentru fraţii mei mereu,

zdruncină-mă dacă îi condamn sau îi învinovăţesc.

Fă-mă răbdător şi voi putea, împreună cu alţii, să experimentez Duioşia şi Compasiunea Ta.

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Isuse, mereu să pot da oportunităţi  noi fără a-i condamna pe fraţii mei”

 

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni îmi propun să evit bârfele şi să ascult cu răbdare pe cel care are nevoie de asta.

„În această viaţă răbdarea trebuie să fie pâinea cea de toate zilele; însă avem nevoie de ea îndeosebi pentru noi, pentru că nimeni nu ne îngreunează aşa de tare ca noi înşine”

Sfântul Francisc de Sales

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.