Categorii

Duminica a III-a din Advent, Anul C, Lectio-divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, fă-mă docil pentru a primi mesajul care mă ţine pregătit.

Duhule Sfânt, luminează-mă pentru ca, împreună cu Maria, să pot primi Cuvântul.

Duhule Sfânt, ajută-mă în acest timp de aşteptare

pentru a putea întrupa Vestea Bună şi s-o împărtăşesc cu ceilalţi.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Luca 3,10-18

În acel timp, mulţimile îl întrebau pe Ioan:

– Atunci, ce trebuie să facem?

11 Răspunzând, le-a spus:

– Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!

12 Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus:

– Învăţătorule, noi ce trebuie să facem? 

13 El le-a spus:

– Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!

14 Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel, spunând:

– Iar noi ce trebuie să facem?

El le-a zis:

– Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră!

15 Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, 16 Ioan le-a răspuns tuturor:

– Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc. 17 Lopata de vânturat este în mâna lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge.

18 Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună.

  1. LECTURA: Ce spunetextul?

Câteva întrebări pentru o lectură atentă…

  • Ce întreabă oamenii şi ce le răspunde Ioan?
  • Ce îl întreabă vameşii şi ce le răspunde Ioan?
  • Ce îl întreabă soldaţii şi ce le răspunde Ioan?
  • Ce spune Ioan despre el însuşi şi ce spune că va face Mesia care va veni?
  • Ce putem deduce din această comparaţie între lucrarea lui Ioan şi lucrarea lui Mesia?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Damian Nannini

Duminica trecută am citit prima parte a predicii lui Ioan Botezătorul invitând la convertire, la pregătirea drumului pentru venirea Domnului. Astăzi, trecând peste o parte a discursului (Lc 3,4-9), ne este prezentat acelaşi Ioan Botezătorul care răspunde de trei ori la aceeaşi întrebare: „ce trebuie să facem?”. În acest mod el specifică gesturile concrete, în viaţă, care exprimă convertirea interioară.

Prima întrebare vine de la mulţime, de la oameni în general, şi răspunsul lui Ioan Botezătorul este o invitaţie de a împărţi ceea ce avem, făcând referinţă în primul rând la două necesităţi fundamentale cum sunt îmbrăcămintea şi hrana. Astăzi am spune că este o chemare să fim solidari, să nu ne lăsăm dominaţi de egoism. „Cea mai mare pocăinţă este practicarea carităţii” (J. M. Lagrange).

Urmează întrebarea vameşilor sau a perceptorilor de impozite cărora Ioan Botezătorul le răspunde îndemnând la onestitate şi la dreptate; să nu se lase dominaţi de avariţie sau de dorinţa de bani.

În sfârşit, întreabă soldaţii şi Ioan Botezătorul le răspunde că nu trebuie să abuzeze de propria putere şi să nu recurgă la înşelăciune, adică să nu abuzeze de autoritatea lor. Conform lui F. Bovon, scopul abuzului de putere este obţinerea ilegitimă a banilor, de aceea „atât pentru soldaţi cât şi pentru vameşi, Luca se interesează de o etică a dobândirii corecte a bunurilor şi a folosirii bune a banilor”. Asta reflectă că pentru evanghelist lăcomia este un păcat dominant.

Trebuie semnalată dimensiunea comunitară de vreme ce toate cele trei răspunsuri ale lui Ioan Botezătorul au în comun relaţia cu ceilalţi. De asemenea trebuie notat că menţionarea vameşilor sau a perceptorilor de impozite (şi uneori a soldaţilor atunci când e vorba de mercenari ai lui Irod Agripa ca şi de garda romană) arată că nu este exclus nimeni de la căinţă; toţi sunt chemaţi la convertire pentru că „toţi vor vedea mântuirii lui Dumnezeu” (Lc 3,6).

Referitor la ultimele versete putem spune că încearcă să diferenţieze şi să subordoneze botezul şi figura lui Ioan botezului creştin şi figurii lui Cristos (Mesia). Scopul său este să corecteze aşteptările eronate ale oamenilor cu privire la Mesia, pentru că Ioan declară în mod deschis că nu este el Mesia şi că acesta va veni după el. „Terminând misiunea sa, Ioan Botezătorul s-a recunoscut inferior lui Isus spunând că nu era vrednic nici măcar să-i dezlege cureaua sandalelor. În antichitate, acest lucru era considerat atât de umilitor încât îl realizau numai sclavii. Recurgând la această figură, Ioan Botezătorul spune că, în faţa lui Isus, el este atât de inferior încât se simte mai puţin decât un sclav în faţa stăpânului său. Această diferenţă răspunde la funcţia pe care o îndeplineşte fiecare: Ioan Botezătorul botează, adică el scufundă numai în apă. Însă Isus este Cel care are puterea de a boteza (a scufunda) în Duhul Sfânt, dând viaţă divină tuturor celor care cred în El (1,16; Fap 2,38-39)” (L. H. Rivas).

Acţiunea lui Isus pe care o promite Ioan o va realiza Isus înviat atunci când îl trimite pe Duhul Sfânt la Rusalii (cf. Fap 2,33). După aceea acest Duh va fi dat la botezul realizat de către apostoli, botez care, ca acela al lui Ioan, este tot pentru convertirea păcatelor însă care, spre deosebire de acela, acordă ceea ce numai Ioan putea să vestească pentru un viitor (cf. Fap 2,38).

2. MEDITAŢIA

Ce-mi spune Domnul în text?

Este bine să amintim textele la care am fost invitaţi până acum de liturgia Adventului. În prima duminică ni s-a cerut să trezim dorinţa de fericire deplină, dorinţa de Dumnezeu care locuieşte în adâncul inimii noastre. După aceea, a doua duminică ne invita să acceptăm – să primim prin credinţă acţiunea lui Dumnezeu în noi care vrea să ne pregătească pentru a-l primi; invitaţie adresată tuturor pentru ca toţi să ajungem să vedem mântuirea lui Dumnezeu. Adică să aşteptăm ceea ce ne MÂNTUIEŞTE.

Acum, propunerea acestei a treia duminici este, în primul rând, să conştientizăm că Domnul este aproape şi deja lucrează în noi. Şi acesta este izvorul bucuriei creştine. Suntem invitaţi la bucurie, la recunoştinţă, la veselie, pentru Domnul care este aproape şi deja putem să simţim prezenţa sa şi lucrarea sa în noi.

Este bucuria celui care aşteaptă cu certitudine să primească pentru că el crede în Milostivirea lui Dumnezeu care ne-a promis mântuirea sa, prezenţa sa. Bucuria creştină este rod al prezenţei Domnului în mijlocul poporului său. Privirea credincioasă percepe, descoperă această apropiere a Domnului şi inima se umple de veselie şi de bucurie.

Nu este numai speranţa bucuriei, ci bucuria speranţei. Deja aproape de Crăciun, aşteptarea Domnului trebuie să fie bucuroasă, veselă.

Evanghelia ne semnalează modul concret de a ne pregăti pentru a-l primi pe Domnul care vine la noi. Într-o anumită manieră precizează mai mult procesul de convertire la care ne invita deja duminica trecută.

Luând locul ascultătorilor lui Ioan Botezătorul putem spune că suntem îndemnaţi să trăim dreptatea şi solidaritatea în relaţiile umane. De aceea, trebuie evitată ispita iluziei care ne depărtează de o sfinţenie reală, care compromite toată viaţa şi include relaţia cu aproapele. De fapt, astăzi mai mult ca oricând ni se cere să ducem o viaţă cinstită şi responsabilă în activităţile noastre zilnice. Cu privire la mesajul din această duminică spunea papa Francisc: „Această întrebare – ce trebuie să facem? – o simţim şi a noastră. Liturgia de astăzi ne repetă, cu cuvintele lui Ioan, că trebuie să ne convertim, trebuie să schimbăm direcţia şi să întreprindem drumul dreptăţii, al solidarităţii, al sobrietăţii: sunt valorile unei existenţe pe deplin umane şi autentic creştine de care nu se poate face abstracţie. Convertiţi-vă! Este sinteza mesajului Botezătorului. Şi liturgia din această a treia duminică din Advent ne ajută să redescoperim o dimensiune specială a convertirii: bucuria”.

Putem termina semnalând legătura dintre celelalte teme mari ale acestei duminici: bucuria şi convertirea. Primul rod şi semn al unei convertiri autentice este veselia, mai bine zis, bucuria care inundă inima credinciosului. Exprima asta foarte bine Maica Tereza de Calcutta: „Bucuria este rugăciune. Bucuria este forţă. Este ca un năvod de iubire care adună sufletele. Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie. Cel care dă cu bucurie, dă mai mult. Nu lăsaţi niciodată ca tristeţea să pună stăpânire peste voi până acolo încât să uitaţi bucuria lui Cristos înviat. Continuaţi să-l daţi pe Isus celorlalţi, nu prin cuvinte ci prin exemplu, prin iubirea care vă uneşte cu El, iradiind sfinţenia sa şi răspândind iubirea sa profundă, mergeţi pretutindeni. Forţa voastră să nu fie alta decât bucuria lui Isus. Trăiţi fericiţi şi în pace. Acceptaţi tot ceea ce El dă şi daţi tot ceea ce El ia cu un mare zâmbet”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

  • Ce trebuie să fac pentru ca să fie concretă convertirea mea?
  • Încerc să dau mărturie despre credinţa mea îndeplinind cu responsabilitate activităţile mele zilnice?
  • Trăiesc relaţia mea cu Domnul în mod inseparabil de relaţia cu ceilalţi?
  • Continui să simt deja bucuria pentru venirea Domnului în viaţa mea la Crăciun?
  • Accept că Domnul vrea să-mi dea mai mult decât merit?
  • Ce descurajări trebuie să fie umplute şi ce orgolii trebuie nivelate?
  • Sunt dispus ca Domnul să-şi îndeplinească lucrarea sa în mine, chiar dacă doare?

3. RUGĂCIUNEA

Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Isuse, pentru chemarea la convertire în glasul lui Ioan Botezătorul.

Mulţumesc pentru apropierea ta, pentru că lucrezi în mine, în toţi.

Scoate din mine ispita de a te căuta într-un mod decupat şi după măsura mea.

Să ştiu să te caut în fraţii mei şi

să mă implic cu ei în viaţa zilnică.

În ei, trebuie să te întâlnesc.

Fie ca bucuria mea pentru venirea ta să fie palpabilă, sinceră.

Dă-mi cadoul de a o putea împărtăşi.

Mă bazez pe Tine, Doamne.

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA

Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Isuse, dă-mi harul să mă întorc la Tine cu bucurie angajându-mă faţă de fraţii mei”

5. ACŢIUNEA

La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni îmi propun să duc bucurie în salutul meu zilnic. Domnul este aproape.

„Nu există manieră mai bună de a manifesta recunoştinţa noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni decât a accepta toate cu bucurie”

Sfânta Tereza de Calcutta

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.