Categorii

Duminica a III-a a Paştelui – Ciclul C – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

DUHUL SFÂNT, SUFLET AL SUFLETULUI MEU

Duhule Sfânt, eşti sufletul sufletului meu,

te ador cu umilinţă.

 

Luminează-mă, întăreşte-mă, condu-mă, consolează-mă.

Şi ceea ce corespunde planului veşnic, Dumnezeule Tată, revelează-mi dorinţele tale.

 

Dă-mi să cunosc ceea ce Iubirea veşnică doreşte în mine.

Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să realizez.

Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să sufăr.

Dă-mi să cunosc ceea ce cu modestie tăcută şi în rugăciune,

trebuie să accept, să port şi să suport.

 

Da, Duhule Sfânt, dă-mi să cunosc voinţa ta şi voinţa Tatălui.

De vreme ce vreau ca toată viaţa mea să nu fie altceva decât un Da continuat perpetuu

spus dorinţelor şi voinţei veşnicului Dumnezeu Tată.

(Pr. José Kentenich)

TEXTUL BIBLIC: Ioan 21,1-19

Isus le apare la şapte dintre discipolii săi

După acestea, Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei şi li s-a arătat astfel: Erau împreună Simon Petru şi Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre discipolii lui. Simon Petru le-a spus:

— Mă duc să pescuiesc.

Ei i-au zis:

— Mergem şi noi cu tine.

Au ieşit şi s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic. Când era de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu ştiau că este Isus. Aşadar, Isus le-a zis:

— Copii, nu aveţi ceva de mâncare?

I-au răspuns:

— Nu!

Atunci le-a zis:

— Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi.

Ei l-au aruncat şi nu-l mai puteau trage, din cauza mulţimii peştilor. Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru:

— E Domnul!

Simon Petru, auzind că este Domnul, s-a încins cu haina – pentru că era dezbrăcat – şi s-a aruncat în mare. Ceilalţi discipoli au venit cu barca – pentru că nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coţi – trăgând cu ei năvodul cu peşti. Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, peşte pus deasupra şi pâine. Isus le-a zis:

— Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!

Atunci Simon Petru a urcat în barcă şi a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari. Şi, deşi erau aşa de mulţi, năvodul nu s-a rupt. Isus le-a zis:

— Veniţi şi mâncaţi!

Şi nici unul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe: „Tu cine eşti?” căci ştiau că este Domnul. Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele.

Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor, după ce a înviat din morţi.

Cuvintele lui Isus adresate lui Simon Petru

După ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Simon Petru:

— Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?

El i-a zis:

— Da, Doamne, tu ştii că te iubesc.

El i-a spus:

— Paşte mieluşeii mei!

El i-a zis iarăşi, a doua oară:

— Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?

I-a zis:

— Da, Doamne, tu ştii că te iubesc.

I-a zis:

— Paşte oile mele!

I-a zis a treia oară:

— Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?

Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti?” şi i-a spus:

— Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc.

Isus i-a zis:

— Paşte oile mele. Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi te duceai unde voiai. Însă, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi te va încinge un altul şi te va duce unde nu vei voi.

Dar aceasta a spus-o, arătând cu ce moarte îl va preamări pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis:

— Urmează-mă!

1. LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva consideraţii pentru o lectură atentă…

În această duminică evanghelia ne prezintă a treia apariţie a lui Isus înviat discipolilor săi şi întâlnirea care pe care o are cu ei pe malul Mării Galileii.

Texul are două părţi, prima care descrie întâlnirea lui Isus cu discipolii săi (v. 1-14) şi apoi dialogul lui Isus cu Simon Petru (v. 15-19).

În prima scenă, discipolii s-au întorsc în Galileea, după evenimentele de la Paşti în Ierusalim. În pofida întâlnirii cu Cel Înviat în duminica Învierii, relatarea ni-i arată pe discipoli în activităţile lor zilnice: pescuind; în mijlocul acestor activităţi zilnice se va face prezent Cel Înviat. Aşa cum sinopticii relatează episoade de pescuiri minunate, la fel şi a patra evanghelie, însă aceasta are particularităţi specifice.

Discipolii nu-l recunosc imediat pe Domnul, pentru că Cel Înviat nu este recunoscut datorită trăsăturilor fizice, ci există ceva mai mult care este necesar pentru a descoperi prezenţa sa. După indicaţia lui Isus de a arunca năvodul şi după pescuirea minunată, atunci discipolul iubit îi spune lui Petru: „E Domnul”. Textul nu spune că acela care se ştie iubit (discipolul pe care îl iubea Isus) este cel care e mai pregătit pentru a-l recunoaşte pe Domnul atunci când se manifestă.

Când ajung la mal, mâncarea este deja servită (v. 9.12) pentru că Domnul e cel care ia iniţiativa de a-i hrăni pe discipolii săi. Aici evanghelistul adaugă: „Şi nici unul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe: «Tu cine eşti?» căci ştiau că este Domnul”. Evanghelia începuse cu o întrebare adresată lui Ioan Botezătorul: „Cine eşti tu?” şi el răspunde: „Nu sunt eu Cristos” (1,19 şu). Întrebarea cu privire la identitatea, cu privirea la căutarea lui Cristos care deschide evanghelia, se dezvoltă pe parcursul întregii scrieri, pentru ca atunci când ajunge la final (suntem în ultimul capitol al evangheliei) evanghelistul spune că deja nu îndrăzneau să-l întrebe: „Tu cine eşti?” căci ştiau că este Domnul. Prin această „îmbrăţişare” între întrebarea de la început şi această „non întrebare” de la sfârşit, evanghelistul ne arată că acela care face drumul propus de evanghelie, ajunge la sfârşit cu certitudinea credinţei în Isus, Cristos.

În a doua scenă avem dialogul lui Isus cu Simon Petru. Tripla întrebare a lui Isus face referinţă la tripla tăgăduire a lui Petru (cf. 13,38). Isus ştie că Petru l-a tăgăduit, cu toate acestea îl întreabă în privinţa iubirii: „mă iubeşti?”. Răspunsul lui Petru este sincer: „da, tu ştii că te iubesc”, „tu ştii toate, tu ştii că te iubesc”. Petru ştie că l-a tăgăduit pe Domnul, dar ştie şi că îl iubeşte, pentru că iubirea pe care Domnul o cere nu este o iubire fără nici o cădere, ci iubirea care ştie să se şi ridice după cădere. Atunci când Petru răspunde, Isus adaugă: paşte oile mele, adică, hrăneşte oile mele. Iubirea lui Petru se va arăta în grija faţă de ceilalţi, faţă de discipolii pe care Domnul îi va atrage. Încă o dată se vede unirea strânsă dintre iubirea faţă de Domnul: „mă iubeşti?” şi iubirea faţă de fraţi: „paşte oile mele”.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Luăm ca început al meditaţiei noastre cuvintele sfântului Augustin:

Cei care pasc oile lui Cristos cu dispoziţia că sunt ale lor şi nu ale lui Cristos demonstrează că se iubesc pe ei înşişi şi nu pe Cristos…

Dar ce înseamnă: Mă iubeşti? Paşte oile mele, dacă nu asta: „Dacă mă iubeşte, nu te gândi să te paşti pe tine însuţi, ci oile mele; paşte-le ca pe ale mele, nu ca pe ale tale; caută gloria mea în ele, nu a ta; proprietatea mea, nu a ta; interesele mele, nu ale tale.

Dedicând fiecare verset propriei tale vieţi, ce-ţi spun următoarele versete?

„Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi” (v. 6)

„Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum” (v. 9).

„Mă iubeşti?” (v. 16)

 

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care-mi vorbeşte în text?

Suntem într-un timp pascal, bucuria Celui Înviat restaurează şi întăreşte viaţa noastră, pentru aceasta astăzi să ne unim cu bucuria Bisericii care-l laudă pe Dumnezeu pentru că Isus a înviat cu adevărat.

Isuse, eşti viu! Isuse,

Tu ai învins moartea.

Dumnezeu te-a înviat şi eşti viu printre noi.

Ajută-ne să nu uităm că nimic nu ne putea lua bucuria,

pentru Tu eşti viu alături de noi

în toate zilele vieţii noastre.

 

Doamne, umple inimile noastre

cu bucuria Paştelui.

Dă-ne curajul necesar

pentru a proclama că eşti viu şi înviat.

 

Fă să anunţăm Vestea Bună a Învierii tale

celor care sunt trişti pentru că nu ştiu.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Cu inima plină de iubire faţă de Învăţătorul, care se manifestă pentru a-ţi da viaţă, spune-i acum:

„Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a demonstra schimbarea?

Cristos a înviat, Aleluia!

Domnul ne arată în evanghelie că Cuvântul său a fost împlinit, a înviat şi doreşte să restaureze în noi această primă iubire, acest moment în care ne-a chemat pe numele nostru şi ne-a invitat să fim „pescari de oameni” părăsind toate.

Ia Cuvântul în inima şi viaţa ta:

Cum pot să înving descurajarea care mă face să mă întorc la vechile mele obiceiuri? Cum pot învăţa să descopăr prezenţa Domnului în viaţa mea zilnică? Cum pot să fiu colaborator în acţiunea pastorală a Bisericii?

De trei ori la rând.

Îl întreba pe Petru despre iubire,

şi îi impunea o lucrare;

deoarece cu cânt este mai mare iubirea,

cu atât mai mică este lucrarea.

(Sfântul Augustin)

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.