Categorii

Duminica a II-a din Timpul Crăciunului – Ciclul A – Lectio

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

 

Vino, Duhule Sfânt, luminează mintea mea,

deschide inima mea, ia mâinile mele,

pentru ca să înţeleg mesajul Cuvântului,

pentru ca să simt profunzimea iubirii divine,

pentru ca să merg deschizând mâinile mele

spre cei care au nevoie de milostivire şi iubire.

Amin.

 

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 1,1-18

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 Acesta era la început la Dumnezeu. 3 Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. 4 În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, 5 iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o.

6 A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. 9 Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om.

10 Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. 11 A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. 12 Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, 13 care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut. 14 Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.

15 Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat, zicând: „Acesta era cel despre care v-am spus: «Cel care vine după mine a fost înaintea mea pentru că era mai înainte de mine»”.

16 Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. 17 Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au fost prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce exista la început? Cine era cu Dumnezeu? În cine era viaţa? Cu ce misiune la trimis Dumnezeu pe Ioan? Cine era în lume? Cine nu l-a recunoscut? Ce s-a întâmplat cu aceia care l-au primit? Pentru ce sunt fii ai lui Dumnezeu? Ce am primit din plinătatea sa?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Pr. Gabriel Mestre

În această duminică, liturgia Bisericii repetă acelaşi text evanghelic care ni se propune pentru Liturghia din timpul zilei de Crăciun. Repetarea nu este o lipsă de texte biblice şi nici o greşeală. Este dorinţa de a continua să aprofundăm misterul minunat al Crăciunului în lumina acestui frumos text biblic. După o reflecţie mai narativă cu textele din Lc 1-2 şi Mt 1-2, este foarte interesantă reflecţia teologică pe care ne-o prezintă acest text.

Este vorba despre „prologul” Evangheliei după sfântul Ioan. Într-un fel, în această „deschidere” se reunesc temele principale ale întregii Evanghelii: viaţă, lumină, mărturie, credinţă, adevăr, revelaţie, lume, întuneric… Este semnificativ că în acest prolog se vorbeşte despre Fiul lui Dumnezeu drept „Cuvânt”, şi că apoi, în restul Evangheliei nu mai este numit niciodată în acest mod.

De-a lungul timpurilor s-au propus diferite scheme de subîmpărţire a relatării. Aici prezentăm câteva posibile:

  • Versetele 1 la 5: Fiul veşnic drept Cuvânt de lumină şi de viaţă.
  • Versetele 6 la 9: prima prezentare a sfântului Ioan Botezătorul.
  • Versetele 10 la 14: recunoaşterea sau nerecunoaşterea Cuvântului care se face trup şi locuieşte între noi.
  • Versetul 15: nouă reflecţie despre sfântul Ioan Botezătorul.
  • Versetele 16 la 18: relaţia intimă dintre Tatăl şi Fiul şi consecinţele pozitive pentru noi ca popor al său.

Tema cea mai importantă din tot prologul este denumirea lui Dumnezeu drept Cuvânt. Apare de şase ori. Ce înseamnă că Dumnezeu este „Cuvânt”, că Isus este „Cuvânt”? Există, cu privire la această temă, biblioteci întregi, fie într-o perspectivă biblică fie şi/sau spirituală…

Vom reflecta acum foarte pe scurt din perspectiva lingvistică şi a ştiinţelor comunicării. Ne întrebăm: Ce este „cuvântul”? Cuvântul este comunicare… Este exprimare… Este chemare… Este revelare a interiorităţii… Este posibilitate de dialog, de contact, de interrelaţie… În definitiv este posibilitate de iubire şi de prietenie… Este o facultate pe care numai fiinţa umană o poate avea. De aici rezultă că una dintre definiţiile omului este: „animal care vorbeşte”. Este unicul care poate să vorbească pentru a comunica. În acest sens percepem importanţa cuvântului dat fiind faptul că el face posibilă întâlnirea interpersonală: de la persoană la persoană, de la tu la tu… Inclusiv mutul „vorbeşte” cu „cuvântul” gesturilor. Mai mult, cel care este paralizat total din cauza unei infirmităţi fizice, poate ajunge să vorbească prin „cuvântul” privirii.

Însă nu este nimic mai paradoxal decât cuvântul: pe de o parte este slab şi trecător deoarece este sune care se pierde în unde; pe de altă parte este puternic şi definitiv deoarece cuvântul binecuvântează sau blestemă, iubeşte sau urăşte, respectă sau dispreţuieşte, admiră sau invidiază, acceptă sau refuză… Aceasta este limita cuvântului uman care nu este „atins” de Dumnezeu…

Dumnezeu este Cuvântul, este Cuvânt uman şi în acelaşi timp divin („Cuvântul s-a făcut trup…”, spune literalmente versetul 14). Pentru aceasta Dumnezeu este „Cuvântul perfect”, Cuvântul principal şi definitiv. Cuvântul unic şi în acelaşi timp multiplu.

Aşa ne vorbeşte Dumnezeu, aşa comunică Dumnezeu cu noi. Aşa se revelează şi se face cunoscut în diferite forme, ştiind că cel mai deplin este El însuşi făcut om, Isus Cristos, Domnul nostru, a doua Persoană a Preasfintei Treimi: „… în acest timp din urmă, Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul său…” (cf. Evr 1,1-2).

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune? Ce ne spune?

 

La începutul anului, toate persoanele ne spun cuvinte de urări, „An Nou fericit”, „An Nou prosper”, etc. şi aici sunt prezente intenţiile bune ale inimii lor pentru noi.

Dar să ne întrebăm: ce s-ar întâmpla dacă în luna mai, sau în octombrie n-ar spune „An Nou fericit”? Atunci am crede că persoana care ne vorbeşte este un pic dezorientată, pentru că nu corespunde timpul la cuvintele pe care ni le spune.

Însă noi avem un Cuvânt care nu se demodează şi care în nicio lună a anului nu este nepotrivit, este o veste bună, este un mare cadou trimis din cer şi este Isus.

Invitaţia care ni se adresează astăzi este să ne apropriem acest cuvânt, să-l simţim viu în inimile noastre, să nu permitem ca să ofilească, şi mai ales să-l vestim celor care au mai mare nevoie de el. Să nu permitem, cu motivul festivităţilor, ca să se stingă şi focul pe care acest cuvânt l-a aprins în fiecare dintre noi, dimpotrivă, să-l cultivăm, să-l iubim, să-i permitem să dea rod, să-l luăm ca busolă şi ghid în acest drum al anului 2015 care începe şi să facem din el cea mai bună urare pe care o putem adresa celorlalţi la acest început de an.

Acest Cuvânt, care este Isus, mereu aşteaptă să-mi vorbească, să comunice cu mine, să-mi arate lucrurile mari şi minunate pe care le ţine rezervate pentru mine, însă trebuie să-l ascult, trebuie să fac tăcere pentru a-i permite să vorbească, trebuie să cer Duhului Sfânt compania sa, pentru ca să-mi deschidă ochii credinţei şi să-mi permită să înţeleg tot ceea ce vrea să-mi spună.

Pentru acest motiv trebuie să avem ca exemplu pe Maria, mama noastră, care a fost prima care a acceptat cuvântul şi l-a însuşit. Papa Benedict ne invită să reflectăm:

„Prima care a deschis inima şi a contemplat «Cuvântul care s-a făcut trup» a fost Maria, Mama lui Isus. O umilă tânără din Galileea s-a transformat astfel în «scaunul Înţelepciunii». La fel ca sfântul apostol Ioan, fiecare dintre noi este invitat «să o ia în casa sa» (cf. In 19,27), pentru a-l cunoaşte profund pe Isus şi a experimenta iubirea fidelă şi nesecată. Aceasta este urarea mea pentru fiecare dintre voi, iubiţi fraţi şi surori, la începutul acestui an nou”.

Acum să ne întrebăm:

Accept că Dumnezeu este realmente Cuvânt pentru că vrea să comunice cu mine? Las ca să fie Cuvântul viaţă şi lumină pentru existenţa mea şi a fraţilor mei? Am atitudinea lui Ioan Botezătorul de a-i învăţa pe fraţii mei cine este Cuvântul? Astăzi, în ambientul meu, cine nu acceptă sau nu recunoaşte Cuvântul? Îl accept pe Dumnezeu drept Cuvântul în viaţa mea pentru a fi pe deplin fiul său?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i spun? Ce-i spunem?

Vreau, Doamne, să fac din Cuvântul tău un drum pentru viaţa mea.

Vreau să te întâlnesc în el, Doamne, Dumnezeul meu.

Vreau să fiu discipolul tău şi să te ascult în fiecare zi.

Deschide ochii mei şi urechile mele, Doamne, la Cuvântul tău.

Întăreşte-mă cu forţa Cuvântului tău;

converteşte-mă cu lumina Cuvântului tău;

curăţă-mă cu puritatea pe care Cuvântul tău o aduce în interiorul meu;

condu-mă cu înţelepciunea Cuvântului tău;

învaţă-mă cu adevărul Cuvântului tău;

şi mângâie-mă cu bucuria Cuvântului tău.

Amin.

 

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Doamne, mulţumesc pentru Cuvântul tău, doresc profund să-l accept şi să fac din el parte importantă din viaţa mea.

 

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

 

Pe parcursul acestei săptămâni, voi rezerva un timp pentru a mă ruga cu Cuvântul lui Dumnezeu în locuinţa mea, cu intenţia de a mă îndrăgosti de el.

„Fericit cel care nu are bucurie şi veselie mai mare decât Cuvânt şi lucrările Domnului”

Sfântul Francisc de Assisi

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.