Categorii

Duminica a II-a din Advent, Anul C, Lectio-divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, luminează-mă pentru ca, împreună cu Maria, să pot primi Cuvântul.

Duhule Sfânt, fă-mă docil pentru a primi mesajul care mă ţine pregătit.

Duhule Sfânt, ajută-mă în acest timp de aşteptare

pentru a putea întrupa Vestea Bună şi s-o împărtăşesc cu ceilalţi.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Luca 3,1-6

În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Itureii şi Trahonitidei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei, 2 pe timpul arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. 3 El a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor, 4 aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul: „Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui! 5 Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite 6 şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu”.

1. LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru o lectură atentă…

  • Cunoşti vreunul din aceste personaje care sunt numite aici?
  • De ce ţi se pare că evanghelistul îi numeşte aici?
  • Ce se întâmplă în acest context istoric concret şi unde se află Ioan?
  • Ce a făcut Ioan după ce a primit Cuvântul lui Dumnezeu?
  • Ce Scriptură se împlineşte cu predica lui Ioan?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Damian Nannini

Luca manifestă o mare preocupare să situeze evenimentele mântuitoare în contextul istoriei universale. Pentru aceasta începe cu menţionarea autorităţilor civile care domnesc în imperiul roman, în Israel şi în Siria; la care adaugă autoritatea religioasă: marii preoţi. „Situând aceste evenimente în istoria universală, autorul sugerează că aceste evenimente interesează întreaga omenire” (L. Monloubou).

În continuare adaugă: „cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu”. Localizarea lui Ioan în pustiu (unde locuia conform Lc 1,80) îi foloseşte lui Luca pentru a lega acest fapt cu profeţia lui Isaia pe care o va cita în continuare („Glasul celui care strigă în pustiu”, în 3,4). La rândul său arată clar că nimeni dintre cei mari şi puternici numiţi mai devreme, care locuiesc în oraşe principale, nu este destinatar al Cuvântului lui Dumnezeu. Expresia „cuvântul lui Dumnezeu a fost către…” ne aminteşte începutul majorităţii cărţilor profetice din Vechiul Testament. Este posibil că Luca vrea să prezinte activitatea lui Ioan Botezătorul ca revenirea profeţiei în Israel pentru a vesti timpurile mesianice. Adică Luca afirmă că încă o dată cuvântul lui Dumnezeu se va îndrepta spre un profet, spre Ioan Botezătorul, care îl primeşte în pustiu. Şi după aceea se descrie misiunea sa: „El a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor”.

Venirea sau oferirea mântuirii lui Dumnezeu în Cristos presupune o pregătire sau dispoziţie din partea oamenilor: este misiunea precursorului care invită la convertire, adică, la redescoperirea exigenţelor alianţei cu Domnul şi la punerea lor în practică. „Botezul cu apă al lui Ioan pecetluieşte decizia personală de a pune toată viaţa sub judecata lui Dumnezeu şi a nu aştepta decât iertarea sa” (F. Bovon).

Citatul din Is 40,3-5 care urmează ne duce la întoarcerea din exil ca lucrare a lui Dumnezeu, ca mângâiere pentru cei exilaţi. Drumurile trebuie pregătite, totul trebuie predispus pentru magnifica lucrare răscumpărătoare a lui Dumnezeu, pentru un nou exod. Noutatea se află în faptul că Domnul care vine este Isus Cristos, în care toţi vor vedea (ca aici se înţelege ca a lua parte) mântuirea lui Dumnezeu.

În lumina acestui citat din profet, Ioan Botezătorul nu vesteşte o judecată de condamnare a lui Dumnezeu, ci posibilitatea unei mântuiri oferite tuturor. Apare aici o particularitate a teologiei lui Luca prin prelungirea citatului din Isaia pentru a include perspectiva mântuirii universale: „orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu”.

3. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

În timp ce duminica trecută privirea credincioasă se îndrepta spre viitor, spre Domnul care va veni la sfârşitul timpurilor, acum se întoarce spre trecut pentru a medita asupra pregătirii „venirii” istorice a lui Isus. Privim spre ceea ce deja s-a petrecut pentru a şti cum să aşteptăm în prezent ceea ce va veni. Aceasta este tensiunea proprie a Adventului între cele două veniri ale Domnului: Întruparea şi Parusia.

În afară de tema venirii Domnului, care este axa organizatoare a întregului timp al Adventului, avem ca temă proprie a acestei a doua duminici pregătirea sau convertirea inimii pentru a primi acţiunea mântuitoare a lui Dumnezeu care vine. Speranţa în mântuirea care vine de la Dumnezeu trezeşte bucurie şi entuziasm. El poate schimba ceea ce pentru noi este imposibil. El şi numai El poate să ne aducă mântuirea. În acest mod speranţa Adventului îşi găseşte sensul său deplin: este vorba de a ne pune încrederea noastră în Dumnezeu, aşa de siguri de iubirea sa milostivă încât, chiar dacă trăim în acel „deja însă încă nu”, inima noastră se umple de bucurie.

Predica lui Ioan Botezătorul ne precizează cu claritate obiectul speranţei noastre: mântuirea lui Dumnezeu. Asta e ceea ce trebuie să credem şi să sperăm. Este provocarea credinţei: a crede în acţiunea lui Dumnezeu, în milostivirea sa. Măsura acestei credinţe va fi măsura roadelor Adventului şi ale Crăciunului în noi.

În acest sens, papa Francisc ne spune: „Adventul ne ajută să «purificăm speranța», să ne pregătim pentru «întâlnirea definitivă cu Domnul». Pentru că Domnul care a venit acolo se va întoarce, se va întoarce. El se va întoarce să ne întrebe: «Cum a fost viața ta?». Va fi o întâlnire personală. Noi, întâlnirea personală cu Domnul, astăzi, o avem la Sf. Liturghie și nu putem avea o întâlnire personală cu Crăciunul de acum două mii de ani: avem memoria acelui moment. Dar când El se va întoarce, vom avea acea întâlnire personală. Aceasta înseamnă purificarea speranței” (Omilia din 3 decembrie 2018).

Şi această speranţă fericită ne determină să ne pregătim pentru a primi acest har, care este o invitaţie la convertire proprie Adventului. Primul pas pe acest drum de convertire este să mergem în pustiu pentru a asculta cuvântul ca Ioan Botezătorul. Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan în pustiu, şi „a spune pustiu înseamnă tăcere, căutarea esenţialităţii, luptă împotriva propriei mândrii şi împotriva multiplilor duşmani ai sufletului, ascultare atentă a Cuvântului, distanţă critică de «modele» şi evaluările prea precipitate” (G. Zevini – P. G. Cabra).

Şi Cuvântul lui Dumnezeu de astăzi „este o invitaţie urgentă să deschidem inima şi să primim mântuirea pe care Dumnezeu ne-o oferă neîncetat, aproape cu încăpăţânare, pentru că ne vrea eliberaţi din sclavia păcatului” (Francisc, Angelus din 6 decembrie 2015). De aceea, în această a doua duminică ni se cere îndeosebi o atitudine de convertire înţeleasă ca deschidere la Har, înţeleasă ca o credinţă puternică în lucrarea lui Dumnezeu în noi, în voinţa sa de a o realiza şi în puterea sa de a o duce la împlinire. Dacă ne dispunem inima noastră şi comunitatea noastră, toţi vom putea vedea/gusta mântuirea lui Dumnezeu.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

  • Cred şi aştept mântuirea pe care numai Isus poate să mi-o dea?
  • Simt bucurie interioară pentru că Domnul vine în viaţa mea?
  • Merg în pustiurile din viaţa mea pentru a asculta Cuvântul Domnului?
  • Ce drumuri din viaţa mea trebuie să fie îndreptate pentru venirea Domnului?
  • Ce descurajări trebuie netezite şi ce orgolii trebuie năruite?
  • Sunt dispus ca Domnul să realizeze lucrarea sa în mine, chiar dacă doare?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Isuse, pentru că intri în istorie.

Mulţumesc pentru viaţa şi glasul lui Ioan Botezătorul.

Deschide urechile mele la strigătele atâtor fraţi.

În ele trebuie să te ascult.

Eşti Tu, Stăpânul încrederii meloe.

Să nu am încredere în ceea ce este uşor şi ceea ce este comod.

Fă-mă docil, vreau să îndrept ceea ce mă abate de la planul tău.

Năruieşte orgoliile mele, dorinţa mea de a fi mai mult decât alţii.

Reînnoieşte bucuria mea sinceră şi purifică speranţa mea.

Scoate dintr-o dată din mine neliniştile şi tot ceea ce mă îndepărtează să iubesc şi să slujesc.

Sunt aici cu tot ceea ce sunt, numai Tu poţi să mă mântuieşti.

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Isuse, ajută-mă să dispun inima mea şi comunitatea mea pentru a vedea şi a gusta mântuirea pe care numai Dumnezeu ne-o aduce”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni îmi propun să am un gest fratern faţă de un necunoscut. Pentru că pe acolo trece şi mântuirea lui Dumnezeu.

„Se obţine de la Dumnezeu ceea ce se aşteaptă de la El”

Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.