Categorii

Document semnat de papa şi de marele imam. Yahya Pallavicini (Coreis): „De acum încolo spaţiul pentru ambiguitate s-a terminat”

Un Document „istoric” de „mare inspiraţie şi concreteţe”. Un text de referinţă care defineşte principii de libertate şi drepturi. O Declaraţie cu „greutate enormă” pentru că elimină orice posibilitate viitoare de alte interpretări şi ambiguităţi. Cu o anumită „emoţie” (destăinuieşte el), de la Abu Dhabi, imamul Yahya Pallavicini, preşedinte al Coreis italiană, comentează la agenţia SIR „Documentul despre fraternitatea umană” pe care papa Francisc şi marele imam de Al-Azhar, Ahmad Muhammad Ahmad al-Tayyb, l-au semnat împreună. O angajare solemnă pe care cei doi lideri religioşi au semnat-o la sfârşitul lui „Global Conference of Human Fraternity”, care de la 3 la 5 februarie a reunit 700 de conducători religioşi din toată lumea. Reafirmând importanţa rolului religiilor în construirea păcii mondiale, Documentul tratează punct cu punct nodurile nevralgice ale convieţuirii paşnice şi dialogului dintre religii. Teme cheie, care timp de secole au provocat suferinţe şi nedreptăţi, cum sunt libertatea de crez; protejarea locurilor de cult (temple, biserici şi moschei); condamnarea terorismului; conceptul de „cetăţenie deplină” şi renunţarea la folosirea discriminatorie a termenului minorităţi; drepturile femeilor.

Pallavicini, să pornim de la punctul despre libertate. Documentul condamnă faptul de a constrânge „oamenii să adere la o anumită religie sau la un stil de civilizaţie pe care alţii nu le acceptă”. Un punct delicat, din păcate neluat în seamă în multe părţi ale planetei. Ce se va schimba în viitor?

Este un punct fundamental, pentru că redă ca religioase valoarea sacră a libertăţii şi adeziunea comună a musulmanilor şi creştinilor la afirmaţia că în virtutea libertăţii nu este deloc posibil a încălca libertatea celuilalt. Libertatea este un drept al fiecărei fiinţe umane care trebuie  respectată ca oameni care cred şi ca buni cetăţeni. Este unul din punctele fundamentale, motiv pentru care de acum încolo nu mai există nicio posibilitate de a schimba sau de a oprima libertatea celuilalt. Trebuie să fie respectată.

Alt punct atins de Document este condamnarea terorismului. Cât de mult cântăresc vocea lui Francisc şi cea a marelui imam de Al-Azhar, mai ales în lumea arabă?

Acest punct pecetluieşte declaraţiile constante ale papei Francisc şi declaraţii pe care şi al-Tayyib şi alte autorităţi islamice din lume le-au făcut în cursul acestor ani. Însă aici o fac împreună. Semnând un Document comun, se încheie definitiv orice posibilitate de dezorientare unde unul să poată în numele unui Dumnezeu sau în numele unei presupuse religii să organizeze o criminalitate violentă în dauna vieţii unui popor sau a unei persoane. Pentru noi cei care credem era clar, însă a fost necesar să se stabilească asta cu o incisivitate pe care n-am văzu-o niciodată înainte. De acum înainte nu mai există spaţiu pentru orice mistificare a religiei sau divinităţii care să poată legitima o violenţă.

Cât de mult sunt ascultate vocea papei Francisc şi a marelui imam al-Tayyib, într-un context arab  şi despre teme precum libertatea religioasă, protejarea locurilor de cult, dreptul femeilor şi condamnarea terorismului?

Există o speranţă puternică şi primul motiv care ne determină să sperăm este regional. Este relevant că această Conferinţă şi această Declaraţie au fost făcute în Emiratele Arabe Unite, în prezenţa reprezentanţelor religioase din toată lumea arabă şi a şeicului de al-Azhar care este autoritatea sunnită maximă precum şi o autoritate în Egipt. Este relevant faptul că în regiunea medio-orientală arabă, Egiptul şi Emiratele Arabe Unite au trăit în moduri diferite iluzia şi manipularea islamului politic fundamentalist şi s-au distanţat radical de acesta, condamnând orice instrumentalizare a mişcărilor fundamentaliste sau, chiar, a terorismului lui al-Qaeda şi al aşa-zisului Califat.

Documentul atinge şi problema cetăţeniei şi a minorităţilor. Pallavicini, putem spera pentru o viaţă mai bună pentru creştinii care trăiesc în Orientul Mijlociu?

Acest Document este o declaraţie publică, susţinută şi mediatic. Dacă un politician sau un guvernator ar trebui să alunece sau să discrimineze în manieră necinstită o minoritate creştină, de fapt va fi evident pentru toţi că trădează acest Document. Între altele aş vrea să subliniez cum Documentul în realitate cere să se renunţe la folosirea discriminatorie a termenului minorităţi pentru că – se citeşte acolo – aduce cu sine „seminţele faptului de a ne izolaţi şi ale inferiorităţii”. Deci s-a pus un stăvilar. Nimeni nu va mai putea spune că interpretarea sa este o interpretare a islamului sau o necesitate politică naţională. De astăzi este stabilit un principiu împărtăşit de toţi.

Aşadar dumneavoastră spuneţi că de astăzi nu va mai putea fi nicio legitimare a oricărei forme de discriminare şi samavolnicie a libertăţii individuale?

Să spunem că de acum încolo spaţiul pentru ambiguitate s-a terminat. Nu mai există posibilitate de a fi ambigui. Aşa cum a spus papa Francisc, aici se vorbeşte despre „alteritate”. Înseamnă că trebuie să-l respectăm pe celălalt în diversitatea sa, să mergem împreună uniţi şi să descoperim că celălalt – deşi foloseşte o gramatică diferită şi un metru de interpretare diferit – îmi este frate. Cine ar trebui să manipuleze sau să nu ţină cont de aceste principii, înseamnă că vrea să facă pe vicleanul depăşească ambiguitatea de dinainte.

De M. Chiara Biagioni

(După agenţia SIR, 4 februarie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.