Categorii

Diversitatea ca bogăţie. În slujba migranţilor şi refugiaţilor

Una dintre cele patru secţiuni ale Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale se ocupă de chestiunile privitoare la refugiaţi şi migranţi. Continuă în mare parte lucrarea precedentului Consiliu Pontifical. Noutatea este că oricum „această secţiune este pusă ad tempus sub conducerea Suveranului Pontif care o exercită în modurile pe care le consideră oportune” (Statut, nr. 1 § 4).

De ce această dispoziţie neobişnuită? Chiar dacă Papa n-a dat o explicaţie oficială, această alegere, în lumina altor acte ale pontificatului său, se poate interpreta corect. Înainte de toate trebuie amintit că slujirea Papei Francisc este fie pastorală fie practică. Decizia de a se îngriji de cei fără adăpost care se află prin piaţa „Sfântul Petru”, precum şi multe alte opere realizate în numele său de elemoziner, demonstrează cum înţelege el rolul său de episcop de Roma. Participând direct la lucrările secţiunii migranţilor şi refugiaţilor, Papa Bisericii universale poate să exercite slujirea sa practică şi pastorală şi pe scară mondială.

În afară de asta, această alegere reflectă preocuparea Pontifului faţă de situaţia lumii în general. Ca păstor al Bisericii catolice, el tratează chestiunile cruciale la scară mondială care au enorme consecinţe asupra fiinţelor umane. Demonstrează asta răspunsul să ferm, articulat şi exhaustiv – conţinut în Laudato si’ – la provocările dramatice ale schimbării climatice şi a degradării mediului. Este ruşinos modul în care oamenii au tratat creaţia. Papa vorbeşte în mod constant despre cei excluşi, cei care sunt rebutaţi de societatea modernă; şi cei care fug pentru a-şi salva viaţa sau sunt în căutarea disperată a unei existenţe demne. Şi acest fenomen a căpătat dimensiuni mondiale. Văzând „drama migranţilor, a refugiaţilor şi a celor evacuaţi” la Lampedusa în iunie 2013, primul cuvânt care i-a venit în minte a fost: verguenza, ruşine.

Papa Francisc rezervă atenţia sa maximă gestionării migraţiilor. În toate componentele sale – să ne gândim mai ales la traficul de fiinţe umane şi la tragedia refugiaţilor – ea constituie o problemă enormă la nivel mondial, căreia nu se acordă atenţia cuvenită şi corectă. Ştim şi că pentru Papa Francisc baza dezvoltării constante a Bisericii se află în identificarea lui Cristos cu săracii şi marginalizaţii (Mt 25). Pentru a înţelege cum trebuie Biserica să acţioneze, cum trebuie să reînnoiască acţiunea sa şi angajarea sa în lume, trebuie să pornim de la săraci, şi de la caritatea şi de la dreptatea datorate lor. Secţiunea migranţi şi refugiaţi furnizează Bisericii un instrument practic important pentru a fi alături de persoanele pe care Isus le avea mai mult la inimă.

Secţiunea dă exprimare concretă unui aspect fundamental al misiunii ecleziale: să însoţească poporul lui Dumnezeu în „bucuriile şi speranţele sale, în tristeţile şi neliniştile sale”, mai ales cele „ale săracilor şi ale tuturor celor care suferă” (Gaudium et spes, 1). Misiunea sa principală este de a susţine Biserica – la nivel local, regional şi mondial – în timp ce însoţeşte persoanele care se mişcă dintr-un loc în altul, îndeosebi cele care sunt, într-un mod sau în altul, constrânse să fugă din cauza persecuţiei, a sărăciei, a violenţei, a dezastrelor naturale sau a schimbării climatice.

Luând în considerare prezenţa sa la nivel mondial, competenţa membrilor săi laici şi a personalului religios şi disponibilitatea altor resurse, Biserica catolică este în măsură să ofere o călăuză morală şi un sprijin practic în ceea ce priveşte cele patru aspecte ale acestor mişcări umane complexe: să-i însoţească pe cei care pleacă; să-i asiste pe cei care sunt în tranzit; să-i ajute la primirea şi integrarea noilor veniţi; să-i urmeze pe cei care se întorc acasă.

Chestiunile legate de migranţi şi de refugiaţi sunt multe, complexe şi urgente. Ceea ce schiţează semnificaţia profundă a invitaţiei lui Isus de a-i însoţi în timpul prezent. Sensul acestei chemări este la baza orientării şi a viziunii Papei. Şi este şi punctul de plecare pentru munca secţiunii migranţi şi refugiaţi. Ea vrea să ofere o mărturie convingătoare şi o acţiune eficace în favoarea celui care este constrâns să fugă. Are la inimă provocările celor care sunt obligaţi să migreze: cei care cer azil, refugiaţii, cei evacuaţi interni, precum şi alţi migranţi la nivel internaţional sau local.

Migranţii pot cunoaşte dificultăţi şi suferinţe în ţările de origine sau de destinaţie sau de tranzit; când fug de conflict, de persecuţie şi de urgenţele umanitare (fie naturale fie provocate de om); când sunt victime ale traficului de fiinţe umane. Şi acelaşi lucru se întâmplă şi pentru cei aflaţi în situaţii iregulare, muncitorii exploataţi, femeile, tinerii şi copiii vulnerabili, mai ales minorii neînsoţiţi.

Secţiunea priveşte la o lume în care migraţia va fi o alegere, unde toţi vor avea posibilitatea de a se bucura de o viaţă demnă şi satisfăcătoare în propria ţară, conform planului Domnului pentru omenire. În centru este fiecare fiinţă umană creată de Dumnezeu cu o demnitate inalienabilă, şi există lumea aşa cum o vrea Dumnezeu. Persoanele trebuie să fie libere să rămână, libere să se mute dintr-un loc în altul, libere să se stabilească, libere să se întoarcă. Ar trebui să aibă siguranţa de a rămâne acasă (în propria locuinţă, oraş, regiune, ţară); libertatea de a se muta dintr-un loc în altul, de a călători, de a migra, de a se întoarce; aşadar dreptul de a nu fi constrânse să stea într-un loc sau să-l părăsească. Societăţile ar trebui să respecte şi să integreze diferenţele, să susţină drepturile şi demnitatea fiecăruia şi să fie îmbogăţite de diversitate.

Secţiunea migranţi şi refugiaţi contribuie să se perceapă Biserica precum mamă şi casă pentru toţi, care exprimă catolicitatea sa împlinind voinţa lui Cristos pentru discipolii săi: „ca toţi să fie una” (In17,21). Ea răspunde în mod esenţial voinţei Papei de a sluji Bisericile locale şi îndeosebi conferinţele episcopale. Respectând pe deplin principiul de solidaritate, secţiunea le asistă în elaborarea de răspunsuri rapide şi eficace la diferitele provocări puse de migraţia actuală. Această voinţă include şi punerea la dispoziţie de informaţii credibile, consultanţe ştiinţifice şi reflecţii teologice în lumina doctrinei sociale a Bisericii; şi formularea de directive pastorale şi strategii de asistenţă.

Secţiunea a înglobat două programe ale precedentului Consiliu Pontifical al Pastoraţiei pentru Migranţi şi Intineranţi: migranţi, refugiaţi şi evacuaţi. În afară de asta, este responsabilă de chestiunile legate de traficul de fiinţe umane. Va împărtăşi personal, instrumente, structuri, bilanţuri şi va menţine o comunicare şi o cooperare cu alţi colegi din dicaster. În afară de asta, va fi în contact şi va colabora pe deplin cu diferitele dicasterii din Curia Romană.

Pentru chestiunile care o privesc, secţiunea va comunica direct şi în mod obişnuit cu Secretariatul de Stat, conform indicaţiilor Papei. Promovând o cercetare serioasă în zonele de interes, ea, în afară de asta, va colabora cu Academia Pontificală de Ştiinţe Sociale.

La conducerea secţiunii Sfântul Părinte a pus doi subsecretari ai dicasterului, începând de la 1 ianuarie 2017. Secţiunea va avea ca parteneri principali ai săi în desfăşurarea misiunii sale conferinţele episcopale, misiunile diplomatica ale Sfântului Scaun, comisiile şi oficiile episcopale care se ocupă de migranţi, refugiaţi şi traficul de fiinţe umane. Interlocutori ai săi vor fi şi fiecare dieceză, congregaţiile de viaţă consacrată, alte organizaţii religioase, organisme internaţionale şi naţionale, guverne naţionale şi locale şi mass-media. Este deja activ situl său (www.migrants-refugees.org).

La 8 iulie 2013, Papa Francisc a spus migranţilor la Lampedusa, şi prin intermediul lor tuturor celor care fug şi caută adăpost: „Biserica este aproape de voi în căutarea unei vieţi mai demne pentru voi şi pentru familiile voastre”. Sub conducerea sa secţiunea va ajuta Biserica să dea răspunsuri practice şi pastorale, aşa încât „toată lumea să aibă curajul de a-i primi pe cei care caută o viaţă mai bună”.

De Fabio Baggio şi Michael Czerny

Subsecretari ai Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale

(După L’Osservatore Romano, 22 martie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.