Categorii

Discursul Sfântului Părinte Francisc adresat participanţilor la Conferinţa Internaţională a Fundaţiei Centesimus annus pro Pontifice (13 mai 2016)

Centesimus-annusDragi prieteni,

Vă adresez căldurosul meu bun-venit şi îi mulţumesc preşedintelui pentru cuvintele sale respectuoase. În aceste zile de reflecţie şi de dialog, aţi luat în consideraţie contribuţia comunităţii afacerilor la lupta împotriva sărăciei, cu referinţă deosebit la actuala criză a refugiaţilor. Sunt recunoscător pentru promptitudinea cu care aduceţi competenţa şi experienţa voastră în discuţia despre aceste delicate chestiuni umanitare şi despre obligaţiile morale pe care le comportă.

Criza refugiaţilor, ale cărei proporţii cresc în fiecare zi, este una dintre acelea de care mă simt deosebit de apropiat. În recenta mea vizită la Lesbo, am fost martor al unor sfâşietoare experienţe de suferinţă umană, în special ale familiilor şi copiilor. Era intenţia mea, împreună cu fraţii mei ortodocşi Patriarhul Bartolomeu şi Arhiepiscopul Ieronim, să ofer lumii conştiinţă mai mare despre aceste „scene de tragică şi într-adevăr disperată necesitate” şi să „vă dau răspuns într-un mod demn de umanitatea noastră comună” (Vizita la lagărul de refugiaţi din Moria, 16 aprilie 2016). Dincolo de aspectul imediat şi practic al furnizării de ajutor material acestor fraţi şi surori ai noştri, comunitatea internaţională este chemată să găsească răspunsuri politice, sociale şi economice de lungă perioadă la problematici care depăşesc graniţele naţionale şi continentale şi implică întreaga familie umană.

Lupta împotriva sărăciei nu este numai o problemă economică, ci înainte de toate o problemă morală, care face apel la o solidaritate globală şi la dezvoltarea unei abordări mai egale faţă de nevoile şi de aspiraţiile indivizilor şi ale popoarelor din toate lumea. În lumina acestei misiuni angajante, iniţiativa Fundaţiei voastre este deosebit de tempestivă. Scoţând inspiraţie din bogatul patrimoniu al Doctrinei Sociale a Bisericii, această conferinţă explorează din diferite puncte de vedere implicaţiile practice şi etice ale economiei mondiale actuale, în timp ce, în acelaşi timp, caută să pună temeliile pentru o cultură economică şi a afacerilor care să fie mai inclusivă şi respectuoasă faţă de demnitatea umană. Aşa cum a afirmat de mai multe ori sfântul Ioan Paul al II-lea, activitatea economică nu poate să fie condusă într-un gol instituţional sau politic (cf. Scrisoarea enciclică Centesimus annus, 48), ci are o componentă etică esenţială; în afară de asta trebuie să fie mereu în slujba persoanei umane şi a binelui comun.

O viziune economică orientată exclusiv spre profit şi spre bunăstarea materială este – cum ne arată zilnic experienţa – incapabilă să contribuie în mod pozitiv la o globalizare care să favorizeze dezvoltarea integrală a popoarelor în lume, o distribuire dreaptă a resurselor, garanţia de loc de muncă demn şi creşterea iniţiativei private şi a firmelor locale. O economie a excluderii şi a inegalităţii (cf. Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 53) a dus la un număr mai mare de dezmoşteniţi şi de persoane rebutate ca neproductive şi inutile. Efectele sunt percepute şi în societăţile mai dezvoltate, în care creşterea procentului sărăciei şi decăderea socială reprezintă o serioasă ameninţare pentru familii, pentru clasa mijlocie care se contractă şi, în mod deosebit, pentru tineri. Nivelele de şomaj în rândul tinerilor sunt un scandal şi nu numai că cere să fie înfruntată înainte de toate în termeni economici, ci trebuie înfruntată, şi nu mai puţin urgent, şi ca o boală socială, din moment ce tineretului nostru i se fură speranţa şi îi sunt irosite marile sale resurse de energie, de creativitate şi de intuiţie.

Este speranţa mea că poate contribui conferinţa voastră să genereze noi modele de progres economic orientate mai direct spre binele comun, spre incluziune şi spre dezvoltarea integrală, spre creşterea locurilor de muncă şi spre investirea în resursele umane. Conciliul al II-lea din Vatican a subliniat pe bună dreptate că, pentru creştini, activitatea economică, financiară şi a afacerilor nu poate să fie separată de obligaţia de a lupta pentru perfecţionarea ordinii temporale în conformitate cu valorile Împărăţiei lui Dumnezeu (cf. Constituţia pastorală Gaudium et spes, 72). Vocaţia voastră este, de fapt, una în slujba demnităţii umane şi a construirii unei lumi de solidaritate autentică. Luminaţi şi inspiraţi de Evanghelie, şi printr-o fructuoasă cooperare cu Bisericile locale şi cu păstorii lor, precum şi cu alţi credincioşi şi bărbaţi şi femei de bunăvoinţă, fie ca munca voastră să poată contribui mereu la creşterea acelei civilizaţii a iubirii care cuprinde întreaga familie umană în dreptate şi în pace.

Peste voi toţi şi peste familiile voastre invoc binecuvântarea Domnului şi darurile sale de înţelepciune, de bucurie şi tărie.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.