Categorii

Discurs adresat participanților la primul Congres internațional de pastoraţie a bătrânilor despre tema „Bogăția anilor” (31 ianuarie 2020)

Iubiți fraţi şi surori,

Vă adresez cordialul meu bun-venit vouă, participanți la primul Congres internațional de pastoraţie a bătrânilor – „Bogăția anilor” –, organizat de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă; şi îi mulţumesc cardinalului Farrell pentru cuvintele sale respectuoase.

„Bogăția anilor” este bogăţie a persoanelor, a fiecărei persoane care are în urma ei atâția ani de viaţă, de experienţă şi de istorie. Este comoara prețioasă care ia formă în drumul vieţii fiecărui bărbat şi femeie, oricare ar fi originile sale, proveniența sa, condițiile sale economice sau sociale. Deoarece viaţa este un dar, şi când este lungă e un privilegiu, pentru sine şi pentru alţii. Mereu, mereu este aşa.

În secolul al XXI-lea, bătrânețea a devenit una din trăsăturile distinctive ale umanității. În câteva decenii, piramida demografică – odinioară sprijinită pe un mare număr de copii şi tineri şi avea în vârful său puțini bătrâni – s-a răsturnat. Dacă odinioară bătrânii ar fi putut să populeze un mic stat, astăzi ar putea să populeze un întreg continent. În acest sens, prezența imensă a bătrânilor constituie o noutate pentru fiecare ambient social şi geografic din lume. În afară de asta, bătrâneții îi corespund astăzi diferite perioade ale vieţii: pentru mulţi este vârsta la care încetează activitatea productivă, forţele slăbesc şi apar semnele bolii, ale nevoii de ajutor şi izolarea socială; dar pentru mulţi este începutul unei lungi perioade de bunăstare psiho-fizică şi de libertate de obligațiile de muncă.

În ambele situaţii, cum trebuie trăiți acești ani? Ce sens trebuie dat acestei faze a vieţii, care pentru mulţi poate să fie lungă? Dezorientarea socială şi, în multe privințe, indiferența şi refuzul pe care societățile noastre le manifestă faţă de bătrâni, cheamă nu numai Biserica, ci pe toţi, la o reflecţie serioasă pentru a învăța să se perceapă şi să se aprecieze valoarea bătrâneții. De fapt, în timp ce, pe de o parte, statele trebuie să înfrunte noua situaţie pe planul economic, pe de altă parte, societatea civilă are nevoie de valori şi semnificații pentru vârsta a treia şi a patra. Şi mai ales aici vine contribuția comunitatea eclezială.

De aceea am primit cu interes inițiativa acestei întâlniri, care a focalizat atenţia asupra pastoraţiei pentru bătrâni şi a demarat o reflecţie despre implicațiile care derivă dintr-o prezență însemnată a bătrânilor în parohiile şi în societățile noastre. Vă cer ca aceasta să nu rămână o iniţiativă izolată, ci să însemne începutul unui drum de aprofundare pastorală şi de discernământ. Trebuie să schimbăm obișnuințele noastre pastorale pentru a ști să răspundem la prezența atâtor persoane bătrâne în familii şi în comunităţi.

În Biblie longevitatea este o binecuvântare. Ea ne pune în confruntare cu fragilitatea noastră, cu dependența reciprocă, cu legăturile noastre familiale şi comunitare, şi mai ales cu filiația noastră divină. Acordând bătrânețea, Dumnezeu Tatăl dăruiește timp pentru a aprofunda cunoașterea despre El, intimitatea cu El, pentru a intra tot mai mult în inima sa şi a ne abandona Lui. Este timpul pentru a ne pregăti să încredințăm în mâinile sale sufletul nostru, definitiv, cu încredere de fii. Dar este şi un timp de rodnicie reînnoită. „Ei aduc roade şi la bătrânețe”, spune psalmistul (Ps 91,15). De fapt, planul de mântuire al lui Dumnezeu se realizează şi în sărăcia trupurilor slabe, sterile şi neputincioase. Din sânul steril al Sarei şi din trupul centenar al lui Abraham s-a născut poporul ales (cf. Rom 4,18-20). Din Elisabeta şi din bătrânul Zaharia s-a născut Ioan Botezătorul. Bătrânul, şi atunci când este slab, poate să devină instrument al istoriei mântuirii.

Conștient de acest rol de neînlocuit al persoanelor bătrâne, Biserica devine loc unde generațiile sunt chemate să împărtăşească proiectul de iubire al lui Dumnezeu, într-un raport de schimb reciproc al darurilor Duhului Sfânt. Această împărtășire inter-generațională ne obligă să schimbăm privirea noastră spre cei bătrâni, pentru a învăța să privim la viitor împreună cu ei.

Când ne gândim la bătrâni şi vorbim despre ei, cu atât mai mult în dimensiunea pastorală, trebuie să învățăm să modificăm un pic timpii verbelor. Nu există numai trecutul, ca şi cum, pentru bătrâni, ar exista numai o viaţă în urma lor şi o arhivă mucegăită. Nu. Domnul poate şi vrea să scrie cu ei şi pagini noi, pagini de sfințenie, de slujire, de rugăciune… Astăzi aş vrea să vă spun că şi bătrânii sunt prezentul şi ziua de mâine a Bisericii. Da, sunt şi viitorul unei Biserici care, împreună cu tinerii, profețește şi visează! Pentru aceasta este atât de important ca bătrânii şi tinerii să vorbească între ei, este atât de import.

Profeția bătrânilor se realizează atunci când lumina Evangheliei intră pe deplin în viaţa lor; când, ca Simeon şi Ana, îl iau în brațe pe Isus şi vestesc revoluția duioșiei, Vestea Bună a Celui care a venit în lume pentru a aduce lumina Tatălui. Pentru aceasta vă cer să nu încetați să vestiți Evanghelia bunicilor şi bătrânilor. Mergeți în întâmpinarea lor cu zâmbetul pe faţă şi cu Evanghelia în mâini. Ieșiți pe străzile din parohiile voastre şi mergeți să-i căutați pe bătrânii care trăiesc singuri. Bătrânețea nu este o boală, este un privilegiu! Singurătatea poate să fie o boală, dar cu caritatea, apropierea şi întărirea spirituală putem s-o vindecăm.

Dumnezeu are un popor numeros de bunici pretutindeni în lume. În zilele noastre, în societățile secularizate din multe țări, actualele generații de părinți nu au, cei mai mulţi, acea formare creştină şi acea credinţă vie, pe care în schimb bunicii pot s-o transmită nepoților lor. Ei sunt inelul indispensabil pentru a educa la credinţă pe cei mici şi pe cei tineri. Trebuie să ne obișnuim să-i includem în orizonturile noastre pastorale şi să-i considerăm, nu în manieră episodică, drept una din componentele vitale ale comunităţilor noastre. Ei nu sunt numai persoane pe care suntem chemaţi să le asistăm şi să le protejăm pentru a păstra viaţa lor, ci pot să fie actori ai unei pastoraţii evanghelizatoare, martori privilegiați ai iubirii fidele a lui Dumnezeu.

Pentru aceasta mulţumesc tuturor care dedicați energiile voastre pastorale bunicilor şi bătrânilor. Știu bine că angajarea voastră şi reflecția voastră se nasc din prietenia concretă cu atâția bătrâni. Sper ca aceea care astăzi este sensibilitatea câtorva puțini să devină patrimoniu al fiecărei comunităţi ecleziale. Nu vă fie teamă, luați inițiative, ajutați-i pe episcopii voștri şi diecezele voastre să promoveze slujirea pastorală adusă bătrânilor şi cu bătrânii. Nu vă descurajați, mergeți înainte! Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă va continua să vă însoțească în această muncă.

Şi eu vă însoțesc cu rugăciunea mea şi binecuvântarea mea. Şi voi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.