Categorii

Discurs adresat participanţilor la „Euromoot” al Uniunii Internaţionale a Cercetaşilor şi Scoutiştilor din Europa (UISGE) (3 august 2019)

Dragi prieteni, bună ziua şi bine aţi venit!

Îi mulţumesc cardinalului Angelo Bagnasco pentru cuvintele sale şi vă mulţumesc şi vouă tuturor pentru că sunteţi aici şi pentru că aţi parcurs un drum lung pentru a ajunge! Aţi parcurs atâta drum. Sunteţi un pic obosiţi, cu siguranţă. Sunt sigur de un lucru: că înăuntrul vostru vă simţiţi mai liberi decât înainte. Sunt sigur de asta. Şi ce ne spune asta? Că libertatea se cucereşte pe drum, nu se cumpără la supermagazin. Se cucereşte pe drum. Libertatea nu vine stând închişi în cameră cu telefonul şi nici a depăşi un pic limita permisă pentru a evada din realitate. Nu, libertatea vine pe drum, pas după pas, împreună cu alţii, niciodată singuri.

Pe drumul vostru aţi avut cinci etape, cinci întâlniri cu mari sfinţi care în epoci diferite au parcurs Europa: Paul din Tars, Benedict de Norcia, Ciril şi Metodiu, Francisc de Assisi, Ecaterina de Siena. Aceşti oameni, aceşti sfinţi, ce au avut în comun? N-au aşteptat ceva de la viaţă sau de la alţii, ci s-au încrezut în Dumnezeu şi au riscat, au intrat în joc, pe drum pentru a realiza vise aşa de mari încât după secole ne-au făcut bine şi nouă, vouă, tuturor. Şi-au dat viaţa, n-au ţinut-o pentru ei. Aşadar, după aceste cinci întâlniri, aş vrea să vă las cinci cuvinte. Voi aţi avut cinci întâlniri, eu aş vrea să vă las cinci cuvinte. Nu ale mele, ci din Evanghelia care v-a însoţit pe drum şi pe care vă invit s-o ţineţi mereu cu voi, ca navigator al vostru – Evanghelia este adevăratul navigator pentru drumul vieţii – şi s-o deschideţi în fiecare zi, pentru că Evanghelia este harta vieţii. Iată cele cinci cuvinte ale lui Isus, sunt cinci cuvinte, uşor de ţinut minte: „Daţi şi vi se va da” (Lc 6,38) [it. „Date e vi sarò dato”]. Cinci cuvinte, dar un întreg mesaj, un program de viaţă. Cuvinte simple, care trasează o rută clară. Daţi şi vi se va da.

Înainte de toate daţi. Astăzi se gândeşte imediat la a avea. Mulţi trăiesc cu singurul scop de a poseda ceea ce place. Dar nu sunt niciodată satisfăcuţi, pentru că atunci când ai un lucru vrei un altul şi apoi un altul şi tot aşa mai departe, fără sfârşit. Nu există săturarea de a avea. A avea mai mult provoacă mai multă foame, mai multă voinţă de a avea, fără a găsi ceea ce face bine inimii. Inima se antrenează nu cu faptul de a avea, ci cu darul. A avea îngroaşă inima, o face grea, o face mondenă. Darul o face uşoară. Este un antrenament de toate zilele. Pentru aceasta Isus fixează ca punct de plecare nu faptul de a avea, ci faptul de a da: daţi, adică începeţi să puneţi în joc viaţa! A da înseamnă a ne ridica din fotoliu, din comodităţile care ne fac să ne concentrăm asupra noastră, şi a porni la drum. A da înseamnă a înceta să îndurăm viaţa şi să coborâm pe teren pentru a dărui lumii un pic de bine. Vă rog, nu lăsaţi viaţa pe canapea, nu vă mulţumiţi s-o vedeţi transmisă la televizor, nu credeţi că vă va face fericiţi următoarea app. „Visele cele mai frumoase se cuceresc cu speranţă, răbdare şi angajare, renunţând la grabă” (Exortaţia apostolică post-sinodală Christus vivit, 142). Dumnezeu vă însoţeşte pe acest drum şi este suporterul vostru, pentru ca să daţi ceea ce este mai bun. Există şi un alt lucru în voinţa de a avea: înstrăinarea. Tu pierzi originalitatea ta şi vei deveni o fotocopie. Dar Dumnezeu l-a creat pe fiecare original, cu nume propriu. Să nu facem din originalitatea noastră – aşa cum spune acel tânăr de şaisprezece ani Carlo Acutis – o fotocopie. Câţi tineri astăzi, este trist, sunt o fotocopie, au pierdut originalitatea şi copiază identitatea oricărei alte originalităţi. Tu spui: „Bine, dau ceea ce am mai bun, dar în jur este atâta nepăsare, atâţia se gândesc numai la ei înşişi. Oare nu arăt ca un naiv şi pierd şi prin faptul de a da eu devin un naiv de care vor râde toţi?”. Aş vrea să-ţi spun: încrede-te în Isus. Încrede-te în Isus. El, după ce a spus daţi, adaugă: şi vi se va da. Dumnezeu este Tată şi vă va da mai mult decât vă imaginaţi. Dumnezeu nu lasă cu mâinile goale. Când se pare că îşi ia ceva, este numai pentru a face spaţiu şi a-ţi da mai mult şi mai bine, pentru a te face să înaintezi pe drum. Te eliberează de promisiunile false ale consumurilor pentru a te face liber înăuntru. Isus te face fericit înăuntru, nu în afară. Isus nu te face maquillage (machiaj), nu: îţi face realitatea înăuntru, te face frumos dinăuntru, te face frumoasă dinăuntru! Nu din afară. Îţi dă ceea ce niciun lucru nu ţi-l poate da; pentru că ultimul smartphone, maşina mai rapidă sau îmbrăcămintea la modă, în afară de faptul că nu sunt niciodată suficiente, nu-ţi vor da niciodată bucuria de a te simţi iubit precum şi bucuria de a iubi. Aceasta este bucuria adevărată: a te simţi iubit şi a iubi.

Aşadar, primul lucru, a da. Este secretul vieţii. Ştiţi de ce? Pentru că viaţa este o realitate specială: „Eu vreau să posed viaţa, să posed viaţa mea. Cum trebuie să fac?”. Viaţa se posedă numai dăruind-o, dând-o. Astfel tu vei poseda viaţa ta! Dar tu poţi să spui: „Chiar dacă dau ceea ce am mai bun, realitatea nu se va schimba în mai bine”. Nu este adevărat. Ştii de ce? Pentru că tu eşti unic. Pentru că nimeni din lume nu poate da lumii ceea ce eşti chemat să dai tu. Acelaşi lucru îl spunea cineva Maicii Tereza de Calcutta: „Dar dumneavoastră soră, faceţi aceste lucruri cu săracii, cu muribunzii… Faceţi atâtea lucruri frumoase… Dar ce face asta într-o lume aşa de păgână, aşa de atee, aşa de rea, cu atâtea războaie?”. Şi ea spunea: „O picătură în plus în mare. Dacă n-o voi da eu n-o va da nimeni”. Nimeni nu poate da ceea ce eu, unic, pot să dau. Nimeni din lume nu poate da ceea ce eşti chemat să dai tu! Fiecare dintre voi este unic şi – vă rog nu uitaţi asta niciodată – este preţios în ochii lui Dumnezeu. Pentru Biserică sunteţi preţioşi, pentru mine sunteţi preţioşi. Aş vrea să spun asta fiecăruia dintre voi: pentru mine tu eşti preţios. Pentru Dumnezeu tu eşti preţios. Ar fi frumos ca din inimă să spuneţi asta ori de câte ori sunteţi împreună, fiecăruia, din inimă: „Tu eşti preţios, tu eşti preţios…”. Acesta este darul. Şi în privinţa altora este valabilă invitaţia lui Isus daţi şi vi se va da. Îmi place să mă gândesc la ceea ce în jargonul scout numiţi Plecare, adică la momentul în care alegeţi să faceţi din slujire stilul vostru de viaţă. A vă deschide spre celălalt, a trăi pentru a face bine celuilalt, a trăi – pentru a folosi cuvintele voastre – fraternitatea scout: dacă trăiţi aşa, vi se va da. Da, pentru că dacă voi construiţi punţi spre alţii îi veţi vedea pe alţii parcurgând acele punţi spre voi. În schimb, când se stă singuri privind în aer, pierzându-se în propriile fantezii, se trăieşte în bule de săpun. Însă o viaţă care pluteşte în aer evaporează în loc să meargă înainte. Priviţi mâinile voastre, făcute pentru a construi, pentru a sluji, pentru a dărui şi pentru a da altora şi spuneţi-vă vouă înşivă: „I care, celălalt mă interesează”.

Daţi şi vi se va da este valabil şi în privinţa creaţiei. Dacă noi continuăm s-o exploatăm, ne va da o lecţie teribilă. Deja vedem asta. Dacă ne îngrijim de ia, vom avea o casă şi mâine. Pe drumul vostru v-aţi cufundat în natură. Frumos! Aţi observat că nu are graniţe creaţia? Creaţia nu are graniţe: este a tuturor şi pentru toţi. Plantele, pădurile, animalele cresc fără graniţe, fără vămi. Creaţia este o carte deschisă care ne dă o învăţătură preţioasă: suntem în lume pentru a-i întâlni pe alţii, pentru a crea comuniune, pentru că suntem cu toţii conectaţi. Creaţia este făcută pentru a ne conecta cu Dumnezeu şi între noi, este social al lui Dumnezeu. Dar dacă pornim de la preconcepţiile despre alţii, de la idei prestabilite, vom vedea mereu limite şi bariere. În schimb dacă începem să-l întâlnim pe celălalt, cu istoria sa, cu realitatea sa, vom descoperi un frate cu care să locuim în casa comună, să locuim în creaţia care nu are graniţe.

Dragi prieteni, aţi mers până aici urmând motoul Parate viam Domini. Vă încurajez să pregătiţi calea Domnului oriunde vă aflaţi. Calea Domnului este uşor de recunoscut: este aceea care ca sens de mers are darul, care face ca lumea să meargă înainte; nu posesiunea, care face să se meargă înapoi. Nu uitaţi: posesiunea este aşa. Faptul de a da este aşa. Posesiunea te face să te întorci înapoi. Faptul de a da te face să mergi înainte. Alegând drumul darului devenim cetăţeni activi, cum spunea fondatorul vostru Baden Powell. Este atât de important, astăzi: Domnul nu caută numai oameni cumsecade – nu numai asta –, ci Domnul caută oameni care fac binele! Şi iubirea faţă de Europa, care vă uneşte, nu cere numai observatori atenţi, ci constructori activi: constructori de societăţi reconciliate şi integrate, care să dea viaţă unei Europe reînnoite; nu protectoare de spaţii, ci generatoare de întâlniri. Europa are nevoie să ne întâlnim. Voi, roveri şi sentinele din toată Europa aveţi această misiune istorică. Prin drumul vostru şi visele voastre deja forjaţi spiritul european. Distinctivul tuturor scoutiştilor este un crin. Este simbolul care indică nordul pe busole şi pe vechile hărţi nautice. Aminteşte că scoutismul vrea să formeze bărbaţi şi femei care deschid drumuri spre Înalt şi menţin ruta corectă, aceea a binelui. Nu uitaţi: daţi, mereu aşa, înainte; nu cu voinţa de a poseda care duce mereu înapoi. „Daţi şi vi se va da”. Darul vă va umple voinţa. Vă urez, dragi santinele şi roveri din Europa, să fiţi deschizători de drum pe calea darului, deschizători de drum pe această cale a darului, a lui a da. Daţi şi vi se va da. Vă mulţumesc, vă cer să vă rugaţi pentru mine şi vă urez un drum bun!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.