Categorii

Discurs adresat participanţilor la a III-a Întâlnire internaţională a corurilor în Vatican (24 noiembrie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Prezenţa voastră în această Aulă a permis să răsune melodii şi cântece care într-un fel au mers dincolo de ziduri: aţi trezit Vaticanul! Este frumos să ascultăm melodiile voastre şi să percepem bucuria şi seriozitatea cu care daţi glas toţi împreună frumuseţii rugăciunii noastre. Îi mulţumesc monseniorului Rino Fisichella pentru creativitatea sa şi pentru cuvintele sale şi pentru iniţiativa care permite să atingem cu mâna multele căi ale evanghelizării.

În zilele trecute, aşa cum ştiţi, s-a desfăşurat Sinodul Episcopilor, dedicat tinerilor, şi o temă care a fost tratată cu interes a fost tocmai aceea a muzicii: „Cu totul deosebită este importanţa muzicii, care reprezintă un adevărat mediu în care tinerii sunt cufundaţi constant, precum şi o cultură şi un limbaj capabile să trezească emoţii şi să plăsmuiască identitatea. Limbajul muzical reprezintă şi o resursă pastorală, care interpelează îndeosebi liturgia şi reînnoirea sa” (Document final, 47).

Muzica voastră şi cântarea voastră sunt un adevărat instrument de evanghelizare în măsura în care voi deveniţi martori ai profunzimii Cuvântului lui Dumnezeu care atinge inima persoanelor şi permiteţi o celebrare a sacramentelor, îndeosebi a sfintei Euharistii, care face să se perceapă frumuseţea paradisului. Să nu vă opriţi niciodată în această angajare aşa de importantă pentru viaţa comunităţilor noastre; în acest mod, cu cântarea daţi glas emoţiilor care sunt în adâncul inimii fiecăruia. În momentele de bucurie şi în tristeţe, Biserica este chemată să fie mereu aproape de persoane, pentru a le oferi compania credinţei. De câte ori muzica şi cântarea permit să se facă unice aceste momente în viaţa persoanelor, pentru că le păstrează ca o amintire preţioasă care a marcat existenţa lor.

Conciliul al II-lea din Vatican, realizând reînnoirea liturgiei, a reafirmat că „tradiţia muzicală a Bisericii constituie un patrimoniu de valoare inestimabil” (Constituţia Sacrosanctum Concilium, 112). Este chiar aşa. Mă gândesc, îndeosebi, la multele tradiţii ale comunităţilor noastre răspândite în întreaga lume, care fac să apară formele cele mai înrădăcinate în cultura populară şi care devin şi o adevărată rugăciune. Acea evlavie populară care ştie să se roage creativ, care ştie să cânte creativ; acea evlavie populară care, aşa cum a spus un episcop italian, este „sistemul imunitar” al Bisericii. Şi cântarea duce înainte această evlavie. Prin aceste melodii şi cântece se dă glas şi rugăciunii şi în acest mod se formează un adevărat cor internaţional, unde la unison se înalţă la Tatăl tuturor lauda şi gloria poporului său.

Prezenţa voastră, în timp ce evidenţiază internaţionalitatea respectivelor voastre ţări, permite să se perceapă universalitatea Bisericii şi diferitele sale tradiţii. Cântarea voastră şi muzica voastre, mai ales în celebrarea Euharistiei, evidenţiază că suntem un singur Trup şi cântăm cu o singură voce unica noastră credinţă. Chiar dacă vorbim limbi diferite, toţi pot să înţeleagă muzica pe care o cântăm, credinţa pe care o mărturisim şi speranţa care ne aşteaptă.

Voi studiaţi şi vă pregătiţi pentru a face cântarea voastră o melodie care favorizează rugăciunea şi celebrarea liturgică. Totuşi, să nu cădeţi în ispita unui protagonism care întunecă angajarea voastră şi umileşte participarea activă a poporului la rugăciune. Vă rog, să nu faceţi pe „primadonă”. Fiţi animatori ai cântului întregii adunări şi nu o înlocuiţi, privând poporul lui Dumnezeu să cânte cu voi şi să dea mărturie a unei rugăciuni ecleziale şi comunitare. Uneori mă întristez când, în unele ceremonii, se cânt aşa de bine dar oamenii nu pot cânta acele lucruri… Voi care aţi înţeles mai profund importanţa cântării şi a muzicii, nu subevaluaţi celelalte exprimări ale spiritualităţii populare: sărbătorile patronale (hramurile), procesiunile, dansurile şi cântecele religioase ale poporului nostru sunt şi ele un adevărat patrimoniu de religiozitate care merită să fie valorizat şi susţinut pentru că este tot o acţiune a Duhului Sfânt în inima Bisericii. Duhul în cântare ne ajută să mergem înainte.

Aşadar, muzica să fie un instrument de unitate pentru a face eficace Evanghelia în lumea de astăzi, prin frumuseţea care încă fascinează şi face posibil să credem încredinţându-ne iubirii Tatălui.

Vă însoţesc cu binecuvântarea mea şi vă încredinţez sfintei Cecilia, patroana voastră, dar mai ales vă cer să nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine; să vă rugaţi pentru mine şi cu cântarea voastră! Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.