Categorii

Discurs adresat membrilor Comisiei Mixte Internaţionale pentru dialogul teologic dintre Biserica catolică şi Bisericile ortodoxe orientale (1 februarie 2019)

Iubiţi fraţi,

„Cât de bine şi cât de plăcut este ca fraţii să locuiască împreună” (Ps 133,1). Cu aceste cuvinte ale psalmului vă ofer cordialul meu bun-venit, mulţumindu-vă pentru angajarea voastră de a merge pe cărările unităţii şi de a face asta cu suflet fratern! Este o bucurie pentru mine să vă primesc la fiecare doi ani la Roma cu ocazia dialogului vostru, care anul trecut s-a desfăşurat la sediul „Sfânta Etchmiadzin” la invitaţia Bisericii apostolice armene. Prin intermediul vostru, extind salutul meu la venerabilii şi dragii mei fraţi, conducători ai Bisericilor ortodoxe orientale. Mulţumesc pentru cuvintele sale cordiale episcopului Kyrillos, nou co-preşedinte al Comisiei, căruia îi asigur rugăciunea mea şi urarea in inimă de spor la treabă. Doresc să amintesc cu recunoştinţă şi pe predecesorul său, iubitul mitropolit Anba Bishoy, care a fost primul co-preşedinte şi a decedat recent. Mă unesc cu voi în rugăciunea pentru el.

La sfârşitul acestei săptămâni de lucru, a şaisprezecea sesiune a Comisiei voastre, împreună putem aduce mulţumire Domnului pentru roadele deja adunate de-a lungul drumului. Dialogul vostru ilustrează bine cum între Orient şi Occident „diferitele formule teologice adesea mai curând se completează, decât să se opună” (Unitatis redintegratio, 17), aşa cum a declarat Conciliul al II-lea din Vatican, a cărei a şaizecea aniversare a anunţării sale am amintit-o în urmă cu puţine zile. Mă rog şi vă încurajez pentru ca actuala reflecţie a voastră despre sacramente să ne poată ajuta să continuăm drumul spre comuniunea deplină, spre celebrarea comună a sfintei Euharistii. Aţi dedicat această sesiune să reflectaţi asupra sacramentului Căsătoriei. Îmi place să mă gândesc la ceea ce afirmă cartea Genezei: „Dumnezeu i-a creat după chipul său; bărbat şi femeie i-a creat” (Gen 1,27). Omul este pe deplin după chipul lui Dumnezeu nu atunci când este singur, ci atunci când trăieşte în comuniune stabilă de iubire, pentru că Dumnezeu este comuniune de iubire. Sunt sigur că munca voastră, desfăşurată într-un climat de mare înţelegere, va fi în folosul familiei fiilor lui Dumnezeu, Mireasa lui Cristos, pe care dorim s-o prezentăm Domnului „fără vreo pată sau rid” (Ef 5,27), fără răni şi fără diviziuni, ci în frumuseţea comuniunii depline.

Mulţi dintre voi aparţin Bisericilor din Orientul Mijlociu încercate teribil de război, de violenţă şi de persecuţii. Întâlnindu-vă, revin cu amintirea la recenta întâlnire de la Bari, care ne-a văzut împreună, drept conducători ai Bisericilor, pentru a intensă zi de rugăciune şi de reflecţie cu privire la situaţia din Orientul Mijlociu, experienţă care, îmi doresc, să poată fi repetată. Doresc să asigur tuturor credincioşilor din Orientul Mijlociu apropierea mea, gândul meu constant şi rugăciunea mea pentru ca acele ţinuturi, unice în planul de mântuire al lui Dumnezeu, după noaptea lungă a conflictelor să poată întrevedea zori de pace. Orientul Mijlociu trebuie să devină ţinut de pace, nu poate continua să fie ţinut de ciocnire. Războiul, fiică a puterii şi a mizeriei, să cedeze locul păcii, fiică a dreptului şi a dreptăţii, iar fraţii noştri creştini să fie recunoscuţi drept cetăţeni cu titlu deplin şi cu drepturi egale (cf. Cuvinte la încheierea dialogului, Bari, 7 iulie 2018).

Vieţile multor sfinţi din Bisericile noastre sunt seminţe de pace aruncate în acele pământuri şi răsărite în cer. De acolo ne susţin pe drumul spre comuniunea deplină, drum pe care Dumnezeu îl doreşte, drum care cere să înaintăm nu după convenienţele momentului, ci docil faţă de voinţa Domnului: ca „toţi să fie una” (In 17,21). El ne cheamă, tot mai mult, la mărturia coerentă a vieţii şi la căutarea sinceră a unităţii. Sămânţa acestei comuniuni, graţie şi muncii voastre preţioase, a încolţit şi continuă să fie irigată de sângele martorilor unităţii, de atâta sânge vărsat de martirii din timpul nostru: membri ai diferitelor Biserici care, uniţi de suferinţa comună pentru numele lui Isus, acum împărtăşesc aceeaşi glorie. Iubiţi fraţi, în timp ce reînnoiesc mulţumirea cordială pentru vizita voastră, prin mijlocirea lor invoc asupra voastră şi asupra activităţii voastre binecuvântarea Domnului. Şi, dacă vă este pe plac, fiecare în propria limbă să ne putem ruga împreună Tatăl nostru.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.