Categorii

Discurs adresat delegaţiei ecumenice a Bisericii luterane din Finlanda (19 ianuarie 2019)

Iubiţi fraţi şi surori,

Cu bucurie vă spun bine aţi venit. De mai multe decenii pelerinajul vostru ecumenic la Roma cu ocazia sărbătorii sfântului Henrik permite întâlnirea noastră fraternă şi contribuie la promovarea unităţii creştinilor.

Angajarea comună în favoarea ecumenismului este o exigenţă esenţială a credinţei pe care o mărturisim, o condiţie care se naşte din înseşi identitatea noastră de discipoli ai lui Isus. Şi ca discipoli, în timp ce-l urmăm pe acelaşi Domn, înţelegem tot mai mult că ecumenismul este un drum, un drum care, aşa cum au subliniat constant diferiţii pontifi de la Conciliul al II-lea din Vatican încoace, este ireversibil. This is not an optional way. Unitatea dintre noi creşte de-a lungul acestui drum: de aceea pelerinajul vostru anual la Roma este un semn deosebit de elocvent, pentru care vă mulţumesc. El ne invită să parcurgem împreună calea unităţii care, în harul Duhului Sfânt, ne duce împreună la Cristos Domnul nostru ca fii iubiţi ai Tatălui şi, prin urmare, ca fraţi şi surori între noi. Sunt recunoscător episcopului luteran de Kuopio pentru cuvintele sale respectuoase şi pentru rugăciunile preţioase, dar şi pentru că a adus în atenţia noastră faptul că avem înainte de toate o slujire de caritate şi o mărturie de credinţă comune de exercitat. Ele sunt întemeiate în Botez, în faptul că suntem creştini: acesta este centrul! Într-adevăr, aşa cum ni se amintea, diferitele clasificări sociologice, care adesea sunt atribuite cu superficialitate creştinilor, sunt aspecte secundare sau inutile. Când ne rugăm împreună, când vestim împreună Evanghelia şi îi slujim pe săraci şi pe nevoiaşi, ne regăsim pe noi înşine pe drum şi însuşi drumul înaintează spre ţinta unităţii vizibile.

Şi problemele teologice şi ecleziologice care încă de distanţează se vor putea rezolva numai în cursul acestui drum comun – nu se vor rezolva niciodată dacă rămânem pe loc –, fără a forţa mâna şi fără a prevedea cum şi când se va întâmpla asta. Dar putem fi siguri că, dacă vom fi docili, Duhul Sfânt ne va conduce în moduri pe care astăzi nici măcar nu le imaginăm. Între timp suntem chemaţi să facem tot ceea ce putem pentru a favoriza întâlnirea şi pentru a rezolva în caritate neînţelegeri, ostilităţi şi prejudecăţi care timp de secole au viciat raporturile noastre. La drumul spre consensul teologic a contribuit recenta Declaraţie a Comisiei de dialog luterano-catolic din Finlanda despre Biserică, Euharistie şi Slujire, intitulată Communion in Growth. Trebuie continuat dialogul, ducând înainte ceea ce s-a demarat.

Pe acest parcurs nu suntem singuri. Există martori comuni care, ca sfântul Henrik, ne preced pe drum. De aceea chiar este adevărat – mulţumesc pentru că ne-aţi amintit şi asta – că Tradiţia nu este o dilemă, ci un dar. Tradiţia face trimitere la verbul latin tradere, care înseamnă a încredinţa. De fapt, Tradiţia nu este ceva pe care să ne-o apropriem pentru a ne deosebi, ci un mandat care ne-a fost încredinţat pentru a ne îmbogăţi reciproc. Suntem chemaţi mereu să ne întoarcem la mandatul originar, din care izvorăşte fluviul Tradiţiei: este coasta deschisă a lui Cristos pe cruce. Acolo El ni s-a dat pe Sine însuşi în întregime, încredinţându-ne şi pe Duhul său (cf. In 19,30-34). De acolo a izvorât viaţa noastră de credincioşi, acolo este regenerarea noastră perenă. Acolo găsim forţa de a purta poverile şi crucile unii altora. Precedaţi şi susţinuţi de cei care şi-au dat viaţa din iubire faţă de Domnul şi faţă de fraţi, suntem chemaţi să nu încetăm niciodată să mergem pe acest drum.

În fiecare an, creştinii din lume îşi dau o întâlnire deosebită pentru a-i cere Domnului o unitate mai mare. Este Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor, care în acest an este centrat pe versetul biblic „Căutaţi să fiţi într-adevăr drepţi” (cf. Dt 16,18-20). Este la plural şi ne aminteşte că nu se poate lucra pentru dreptate singuri: dreptatea pentru toţi se cere şi se caută împreună. Într-o lume sfâşiată de războaie, uri, naţionalisme şi diviziuni, rugăciunea şi angajarea comune pentru o dreptate mai mare nu pot fi amânate. Sunt omisiuni pe care nu putem să ni le permitem. Am încredere că mărturia noastră comună de rugăciune şi de credinţă va aduce rod şi că vizita voastră va întări colaborarea deja solidă între luterani, ortodocşi şi catolici în Finlanda. Pentru aceasta şi pentru fiecare dintre voi invoc harul îmbelşugat al lui Dumnezeu, cerându-vă să continuaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.