Categorii

Discurs adresat comunităţii academice a Institutului Universitar „Sophia” din Loppiano (14 noiembrie 2019)

Iubiți fraţi şi surori,

Vă spun bun-venit şi îi mulţumesc monseniorului Coda pentru cuvintele respectuoase. Îi salut pe profesori, care provin din diferite țări din America Latină şi din Caraibe, care fac parte împreună cu părintele Scannone din grupul de lucru despre „Antropologia trinitară” de la CELAM, în colaborare cu „Sophia”, precum şi pe profesorii care constituie nucleul inițial sediului local al „Sophia” din America Latină şi Caraibe.

Sunt mulțumit de drumul pe care l-aţi parcurs în acești doisprezece ani de viaţă. Înainte! Drumul abia a început.

În parcursul care se află în faţa voastră nu vă lipsesc punctele de referință: îndeosebi, inspirația carismei unității din care s-a născut Universitatea voastră şi în acelaşi timp liniile pe care le-am trasat în constituția apostolică Veritatis gaudium, în care proiectul vostru academic şi formativ vrea să se oglindească. Şi participarea voastră la pregătirea şi la dezvoltările Pactului Educativ Global merge în această direcție.

Vă las trei cuvinte, îndemnându-vă să continuați cu bucurie, viziune şi hotărâre drumul vostru: înţelepciune, pact, ieșire.

Înţelepciune: Universitatea voastră se numește „Sophia” pentru că obiectivul său este înainte de toate să comunice şi să învețe Înțelepciunea pentru a impregna cu ea toate științele. În liturgia de astăzi am auzit acea descriere frumoasă a Înţelepciunii, inspirați-vă de acolo. De fapt, Înțelepciunea este Lumina feței lui Dumnezeu care luminează faţa omului: misterul său, întrebările sale, suferinţele sale, destinul său. Pentru noi creştinii Înțelepciunea este Isus răstignit şi înviat, dar lumina sa îi luminează pe toţi oamenii (cf. In 1,9): toate religiile, toate culturile, toate exercițiile autentice de umanitate. Pentru aceasta – aşa cum faceţi voi – suntem chemaţi să mergem împreună cu toţi, nu împotriva tuturor. Dar există unii care au această obișnuință, de a căuta mereu împotriva cui pot să meargă. Mesajul nostru este un altul: cu cine merg eu, pentru a construi o adevărată şi armonioasă cultură a întâlnirii, care ne lipsește mult.

De aici al doilea cuvânt: pact. Pactul este cheia de boltă a creației şi a istoriei, aşa cum ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu: pactul între Dumnezeu şi oameni, pactul între generații, pactul între popoare şi culturi, pactul – în școală – între profesori şi studenți precum şi părinți, pactul între om, animale, plante şi chiar realitățile neînsuflețite care fac frumoasă şi variată casa noastră comună. Totul este în relație cu totul, totul este creat pentru a fi icoană vie a lui Dumnezeu care este Treime de Iubire! Așadar, astăzi este misiune prioritară a educa la trăirea acestui pact, ba chiar a fi acest pact viu în toate aceste dimensiuni: pentru a deschide drumurile viitorului la o nouă civilizație care să îmbrăţişeze în fraternitatea universală umanitatea şi cosmosul. Această vocație la fraternitate, această trăire în fraternitate este indispensabilă astăzi, nu se poate merge fără ea.

Şi în sfârşit al treilea cuvânt: ieșire. Fără a ieşi nu se întâlnește Înțelepciunea, fără a ieşi pactul nu se propagă la toţi, cu centre concentrice tot mai largi şi inclusive. Numai ieșind se întâlnește faţa concretă a fraților şi a surorilor, cu rănile lor şi cu aspirațiile lor, întrebările lor şi darurile lor. Trebuie să învățăm cu inima, cu mintea, cu mâinile să „ieşim din tabără” – aşa cum spune Scrisoarea către Evrei (13,13) – pentru a întâlni, chiar acolo în afară, faţa lui Dumnezeu pe faţa fiecărui frate şi a fiecărei surori.

Dragi prieteni, vă mulţumesc iar pentru angajarea voastră. Vă încredințez Fecioarei Maria, Scaunul Înţelepciunii şi Maica Unității, şi din inimă vă binecuvântez pe voi toţi şi vă cer cu rugăminte să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.