Categorii

Discurs adresat Asociaţiei „Rondine Citadela Păcii” (3 decembrie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă primesc cu bucurie la a 20-a aniversare a Asociaţiei Rondine – Citadela Păcii. Îl salut pe preşedinte, domnul Franco Vaccari, şi îi mulţumesc pentru introducerea sa. Îl salut pe cardinalul Gualtiero Bassetti, care încă de la începuturi a susţinut această realitate simţind în ea „parfumul” venerabilului Giorgio La Pira, şi pe arhiepiscopul de Arezzo-Cortona-Sansepolcro, Riccardo Fontana. În mod special vă salut pe voi, tineri, care veniţi din ţări teatru de conflicte degenerate în diferite forme de violenţă şi de război, şi care trăiţi la Rondine experienţa Casei Internaţionale a Studenţilor. Şi pe voi, tineri din toate regiunile italiene, cu profesorii voştri din anul al patrulea de liceu. Şi pe voi, foşti studenţi, colaboratori, susţinători şi prieteni. Bine aţi venit!

Angajarea voastră educativă este să găzduiţi tineri care, în diferite părţi ale lumii, trăiesc blocaţi în culturi otrăvite de durere şi de ură şi să le oferiţi o provocare curajoasă: să verifice personal dacă celălalt, cel sau cea care stă dincolo de o graniţă închisă, de garduri sau ziduri de netrecut, este cu adevărat ceea ce afirmă toţi: un duşman. În aceşti douăzeci de ani aţi pus la punct o metodă capabilă să transforme conflictele, făcându-i pe tineri să iasă din această înşelăciune şi redându-i popoarelor lor pentru o deplină dezvoltare spirituală, morală, culturală şi civilă: tineri generoşi care, nevinovaţi, s-au născut cu povara eşecurilor generaţiilor precedente.

Această operă aţi fondat-o pe două mari rădăcini spirituale din ţinutul vostru: sfântul Francisc de Assisi, stigmatizat la La Verna, şi sfântul Romuald, fondator al Camaldoli. Aţi ales bine!

Şi eu, când am ales numele de Francisc, mă gândeam la săraci şi la pace. Sărăcia – în sens negativ – şi războiul sunt legate într-un cerc vicios care ucide persoanele, alimentează suferinţe de negrăit şi răspândeşte o ură care nu se opreşte. Alegând să vă dedicaţi tinerilor, voi vă angajaţi să combateţi şi sărăcia şi să construiţi pacea, ca lucrare de dreptate şi de iubire. O acţiune care alimentează speranţa şi pune încrederea în om, mai ales în tineri.

La Pira scria că La Verna este „trambulina de lansare pentru activităţile de pace”. Pe acel munte este păstrat un mister de durere şi de iubire transfiguratoare şi voi, care aţi elaborat Metoda Rondine pentru transformarea creativă a conflictelor, acolo sus primiţi inspiraţie continuă pentru a înainta în slujba binelui comun. Şi astfel aveţi privilegiul de a percepe vlăstarele unei înfloriri de pace pentru toată omenirea.

Am ascultat Apelul pe care l-aţi scris şi pe care îl veţi prezenta la 10 decembrie la ONU, cu ocazia celei de-a 70-a aniversări a Declaraţiei universale a drepturilor omului. A asculta o tânără palestiniană şi un tânăr izraelian care împreună cer guvernelor din lume să facă un pas care să poată redeschide viitorul, transferând costul unei arme de la bilanţul apărării la bilanţul educaţiei pentru a forma un lider de pace, este un lucru rar, este un lucru luminos! Cum s-ar putea să nu fim de acord? Însă noi adulţii nu putem să ne descurcăm cu un „bravo, tinerilor!”, nu. Simt că trebuie să vă dau tot sprijinul meu, simpatia mea şi binecuvântarea mea.

De fapt, Apelul vostru conţine şi propune o viziune concretă. În Mesajul pentru următoarea Zi Mondială a Păcii, la 1 ianuarie 2019, care are ca temă Politica bună este în slujba păcii, reafirm că responsabilitatea politică aparţine fiecărui cetăţean, îndeosebi celui care a primit mandatul de a proteja şi de a conduce. Această misiune constă în a salvgarda dreptul şi în a încuraja dialogul între actorii din societate, între generaţii şi între culturi. Ascultându-vă adaug: între părţile aflate în conflict. Pentru că numai în dialog se creează încredere.

Când fiinţa umană este respectată în drepturile sale fundamentale – aşa cum amintea sfântul Ioan al XXIII-lea în enciclica Pacem in terris (1963) – răsare în el simţul datoriei de a respecta drepturile altuia. Drepturile şi obligaţiile măresc conştiinţa de a aparţine aceleiaşi comunităţi, cu ceilalţi şi cu Dumnezeu (cf. ivi, 45). De aceea suntem chemaţi să ducem şi să vestim pacea ca veste bună a unui viitor în care fiecare fiinţă vie va fi considerat în demnitatea sa şi în drepturile sale.

Voi, dragi tineri, aţi ales să vă întâlniţi când totul în jurul vostru şi înlăuntrul vostru spunea: dar de ce? La ce foloseşte? Va fi corect? Şi, după cei doi ani de formare la Rondine, aţi răsturnat sentimentele voastre, gândurile voastre, aţi făcut să se nască încrederea reciprocă şi acum sunteţi gata să vă luaţi responsabilităţi profesionale, civile şi politice pentru binele popoarelor voastre. Voi sunteţi deja acei tineri leaders pe care în Apel îi cereţi de la state şi de la popoare să se angajeze pentru a-i forma împreună!

Ne cereţi să aderăm la Apelul vostru. Din partea mea, voi face asta, şi cer şefilor de stat şi de guvern să facă la fel. Fie ca glasul vostru – slab, dar întărit de speranţa şi de curajul tinereţii – să fie ascultat la 10 decembrie la Naţiunile Unite. Este nevoie de leaders cu o mentalitate nouă.  Nu sunt leaders de pace acei politicieni care nu ştiu să dialogheze şi să se confrunte: un leader care nu se străduieşte să meargă în întâmpinarea „duşmanului”, să se aşeze la masă cu el aşa cum faceţi voi, nu poate să conducă propriul popor spre pace. Pentru a face asta este nevoie de umilinţă, nu de aroganţă: sfântul Francisc să vă ajute să urmaţi acest drum, cu curaj. Ascultându-i pe tineri, şi în Sinodul recent în care erau protagonişti, am învăţat multe de la ei. Sper ca liderii voştri să vină la Rondine şi să vadă cum pregătesc tinerii lor pacea.

Mă bucur că aţi ales enciclica Laudato si’ ca text fundamental pentru şcoala voastră: de fapt, ecologia integrală oferă perspectiva pentru ca omenirea să se conceapă ca unică familie şi să considere Pământul drept casă comună. Este lucru bun că voi cu metoda voastră vreţi să ajungeţi în acelaşi timp la cetăţeni şi la liderii politici, la reprezentanţii instituţiilor naţionale şi internaţionale. De fapt, pacea este responsabilitatea fiecăruia. Pentru aceasta, împreună cu cardinalul secretar de stat, aţi întâlnit corpul diplomatic de pe lângă Sfântul Scaun. Cu eforturile tuturor trebuie să eliminăm definitiv războiul de pe planetă şi din istoria omenirii.

Dragi prieteni, aceşti douăzeci de ani ai Asociaţiei voastre să reînnoiască elanul pentru a răspândi în lume mărturia voastră simplă şi puternică, metoda voastră, voinţa voastră de schimbare, care pornind de la relaţii impregnează fiecare aspect al vieţii. Să puteţi contribui la dărâmarea zidurilor cele mai înalte, la construirea de punţi şi la eliminarea graniţelor de netrecut, rămăşiţă a unei lumi care se termină. Aţi depăşit barierele cele mai dure, cel interne din fiecare dintre voi, dizolvând înşelarea duşmanului, şi v-aţi uimit de voi înşivă când aţi redeschis graniţele blocate de războaie. Vă rog, nu pierdeţi niciodată uimirea şi umilinţa. Păstraţi, dragi tineri din Rondine, încrederea pe care aţi format-o între voi şi transformaţi-o într-o misiune generoasă de slujire adusă binelui comun. Domnule preşedinte, fie ca să meargă înainte lucrarea începută! Pentru aceasta vă binecuvântez pe voi toţi, din inimă, şi pe cei dragi ai voştri şi vă asigur de rugăciunea mea. Şi voi, vă rog, amintiţi-vă să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.