Categorii

Discurs adresat Asociaţiei „Elevii cerului” (10 noiembrie 2018)

Dragi prieteni din comunitatea Elevii cerului!

Sunt bucuros să vă primesc cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a întemeierii asociaţiei voastre şi la a 10-a aniversare a morţii fondatorului vostru, părintele iezuit Giuseppe Arione. Pentru voi toţi afectuosul meu bun-venit! Realitatea voastră asociativă, împărţită în două grupuri Revival şi Amen, este inserată în vechiul şi prestigiosul „Institut Social” din Torino, al cărui scop educativ este îmbogăţit de experienţa spirituală a sfântului Ignaţiu de Loyola. Cu ajutorul asistentului vostru, părintele Piero Granzino, voi vă angajaţi să mărturisiţi Evanghelia cu muzica şi cântarea pentru a ajunge la inima tuturor, şi la cei care sunt departe de Biserică sau de credinţă.

Misiunea voastră se realizează pe urma carismei şi mărturiei părintelui Arione care, realizând orientările Conciliului al II-lea din Vatican pentru o Biserică în dialog cu lumea contemporană, în 1968 s-a opus contestării atitudinii de primire. S-a dedicat unei forme de apostolat care folosea muzica şi cântul ca limbaje capabile de a transmite în mod universal frumuseţea şi forţa iubirii creştine. A mers „la răscrucile drumurilor”, şi în locuri până atunci neexplorate de Biserică, pentru a întâlni adolescenţii şi tinerii acolo unde se aflau şi se organizau ei. Tuturor, fără deosebire, s-a adresat cu empatie şi bunăvoinţă, propunând un drum de credinţă şi de fraternitate. Finalitatea era să evanghelizeze cu cântarea, propunând o credinţă care vesteşte şi cântă iubirea lui Dumnezeu, generând prietenie şi împărtăşire fraternă.

Vă încurajez să duceţi înainte carisma acestui generos iezuit, reînnoind-o în forme dar păstrându-i inspiraţia profetică, încă valabilă şi actuală. Pentru a face asta, este necesar să aveţi grijă de propria viaţă interioară, fără a lăsa să fie „furată” de zgomotul lumesc, ci s-o cultivaţi prin rugăciunea personală şi comunitară, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, participarea asiduă la sacramente, în special la Spovadă şi la Euharistie. Astfel, glasurile voastre şi melodiile voastre vor reuşi nu numai să fie plăcute bunului gust muzical, ci, îmbogăţite de mărturia voastră de viaţă creştină, vor favoriza în cei care vă ascultă dorinţa după comuniunea cu Dumnezeu. În acest mod, veţi deveni crainici tot mai entuziaşti ai Evangheliei.

Misiunea voastră este înrădăcinată în tradiţia Scripturilor, în special a Psalmilor, care invită să-l celebrăm pe Domnul cu harpa, să-i cântăm Lui şi să-l lăudăm cu coarde şi cu alăute (cf. Ps 33; 150). A cânta bine cere angajare şi bunăvoinţă, însă este un efort care dă satisfacţie, pentru că înalţă sufletul făcându-l mai sensibil la glasul Duhului, în special atunci când voi cu cântările voastre însoţiţi celebrările liturgice, permiţând credincioşilor o apropiere mai mare şi o intimitate mai profundă cu Dumnezeu. Astfel ajutaţi să se exprime bucuria, încrederea, căinţa, iubire… Cântul este un limbaj care duce la comuniunea inimilor; vă mulţumesc îndeosebi pentru că, depăşind orice graniţă, răspândiţi un mesaj de pace şi de fraternitate.

În cor se experimentează bucuria şi fascinaţia polifoniei. Vă îndemn să fiţi „polifonici” şi în viaţa de fiecare zi, atât între voi cât şi cu ceilalţi. Înainte de toate ţineţi cont de faptul că, mai mult decât prin frumuseţea cântărilor voastre, vă vor recunoaşte ca discipoli şi martori ai lui Cristos dacă vă iubiţi unii pe alţii aşa cum ne-a iubit El. De aceea sunteţi chemaţi să fiţi o singură inimă şi un singur suflet. Şi faţă de ceilalţi, amintind pastoraţia fondatorului vostru în favoarea săracilor şi a lucrătorilor din circ, veţi putea continua să primiţi aceste persoane în comunităţile şi familiile voastre, ascultându-i, cântând împreună cu ei „Evanghelia celor mici”. Acesta este modul vostru de a fi Biserică misionară, capabilă să contagieze şi să atragă pe cei care aşteaptă, eventual fără să ştie asta, întâlnirea cu Isus.

Ştiu că meditaţi adesea cuvintele părintelui Arione: „Mergi pentru a-i căuta pe ceilalţi, opreşte-te pentru a te găsi pe tine însuţi”. Zâmbetul de pe feţele voastre, prospeţimea glasurilor voastre, armonia cântecelor voastre să vă dispună pe voi înşivă la rugăciune şi să trezească în cei care vă ascultă bucuria adevărată a vieţii şi speranţa în viitor. Cu aceste auspicii, vreau să reînnoiesc aprecierea pe care Biserica o are faţă de apostolatul vostru şi, în timp ce vă încredinţez mijlocirii Fecioarei Maria şi a sfintei Cecilia, vă binecuvântez din inimă pe voi toţi şi pe cei dragi ai voştri. Şi vă rog, amintiţi-vă să vă rugaţi pentru mine.

Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.